Ibn Al-Haytham / Alhazen (965-1040)

Ibn Al-Haytham / Alhazen (965-1040)

Ibn Al-Haytham, cunoscut sub numele latinizat Alhazen, a trăit acum aproximativ o mie de ani. Născut în 965 în orașul Basra (Irak-ul de azi), Al-Haytham a fost un om de știință și un matematician de origine arabă. Savantul a adus contribuții notabile în domenii precum matematica, anatomia, astronomia, medicina, filosofia și fizica. Totuși, de departe cea mai importantă activitate a cercetătorului musulman Alhazen a fost studiul asupra opticii, concretizat prin tratatul de optică în șapte volume “Kitab al-Manazir” (în traducere: Carte de optică), primul tratat de optică din istorie.

Grecii antici credeau că ochii omului emit raze precum un laser, aceasta ajutându-l să vadă. Prima persoană care a realizat că lumina pătrunde ochiul, și nu că ochiul emite lumină, a fost Ibn Al-Haitham, marele matematician, astronom și fizician musulman care a trăit în secolul X. El a inventat prima cameră de tip pin-hole, după ce a observat modul în care lumina se reflectă printr-un orificiu. Al-Haitham a observat că, cu cât orificiul este mai mic, cu atât se îmbunătățește calitatea imaginii, iar cercetările lui au continuat. În felul acesta, el a inventat prima cameră obscură (termen care provine din limba arabă, în care cuvântul qamara se folosește pentru a denumi o cameră întunecată, intimă). Astfel, a pus bazele dezvoltării microscopului și chiar principiilor optice ale artei renașcentiste. Microscopul și-a găsit ulterior utilizări esențiale în medicină, microbiologie și chimie.

cam

Se crede, de asemenea, că tot el a fost prima persoană care a transformat fizica dintr-o știință teoretică într-una practică, experimentală. El a făcut studii în geometrie și astronomie și a elaborat un sistem pentru descrierea mișcării planetelor, foarte cunoscut în Europa medievală.

Savantul arab Alhazen in lucrarea sa “Cartea Opticii”emite primele idei asupra propagarii luminii.Cunoscand probabil lucrarea lui Ptolomeu”Tratat de optica”el reanoieste cunostinte despre marirea imaginii unui obiect data de o lupa si si pentru prima data indica posibilitatea folosirii lentilelor de cristal si de sticla pentru marit si citit.A folosit o metoda proprie pentru masurarea unghiurilor de refractie si a determinat inaltimea atmosferei prin observarea norilor inca luminati de Soare cand apune.Source Link

Views: 1

Coranul scris de Muhammad? 2

 

F. Gulen

– partea a doua –

 

Coranul este independent de orice contribuție omenească în transcendența persepectivelor și a punctelor de vedere. În unele pasaje din anumite Scripturi, cititorii sau ascultătorii ar putea simți pe alocuri prezența Mesajului Divin adresat umanității. În Coran, fiecare silabă aduce cu sine această intensitate sublimă ce aparține Mesajului Divin ce provine de la Unicul, Atotștiutorul, Milostivul.

ScripturaDespre Coran nu se poate discuta în mod abstract, deoarece este nevoie ca noi să îl putem înțelege și să ne îmbunătățim stilul de viață. Coranul are puterea de a-și pune amprenta în adâncul ființei noastre și ni se adresează nouă ființelor umane competente din punct de vedere fizic și spiritual ca creaturi ale Milostivului. Coranul nu se adresează numai uneia dintre subfacultățile noastre umane (rațiunii filozofice de exemplu), ci și sensibilității noastre poetice și artistice, abilității noastre de a ne descurca în afacerile politice sau legale, nevoii noastre de compasiune și putere de iertare mutuală, dorinței noastre puternice de cunoaștere și de consolare; se adresează tuturor, indiferent de vârstă, gen, rasă, locație sau moment.

Această transcendență poate fi găsită în orice chestiune menționată în mod special în Coran. De exemplu, a avea grijă de părinții mai în vârstă este o faptă ce stă de-a dreapta credinței în unicitatea lui Dumnezeu și de a aminti mereu unei soții divorțate că trebuie să rămână supusă lui Dumnezeu Atotștiutorul. Un asemenea raționament îi aparține doar lui Dumnezeu, însă slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu pot descrie efectul său: permite îndreptarea sinelui lăuntric ce face posibile acțiunile virtuoase. Deci, cel ce face fapta o face cu grație, iar cel ce beneficiază de pe urma ei nu se simte umilit sau jignit.

Coranul își provoacă detractorii să compună un capitol care să îl poată egala; pentru că până acum nu a reușit nimeni acest lucru. De fapt, așa ceva nici nu poate fi posibil, pentru că numai lui Dumnezeu i se poate atribui perspectiva transcendentă a Coranului. Gândurile și aspirațiile noastre sunt afectate și condiționate de factorii înconjurători. De aceea, mai devreme sau mai târziu toate lucrările produse de mâna omului dispar sau sunt prea generale pentru a avea o oarecare influență reală sau prea precisă de a produce un bine înafara ariei căreia se adresează. Orice am produce deține valoare limitată doar datorită acestor considerente menționate mai sus. În Coran se spune:

Spune: “Dacă oamenii și ginii s-ar strânge ca să facă ceva asemenea acestui Coran, ei nu vor face nimic care să îi semene, chiar dacă s-ar sprijini unii pe alții.” (17:88)

Coranul reprezintă cuvântul Atotștiutorului și Atoatevăzătorului, Cel care știe totul despre Creația Sa. Din acest motiv El are capacitatea de a înțelege și de a testa Creația Lui treptat, în timp ce o instruiește. Pentru cei credincioși, conștientizarea faptului că se află în fața Mesajului Divin, în fața cuvintelor Coranului, îi face să tremure, iar atmosfera din jurul lor se transformă deodată.Source Link

Views: 1

Călăuzirea – partea a 2-a

 

Trebuie să îți dai toată silința dacă vrei să meriți și să găsești ghidarea, și să cauți căile ce duc la ea. Cei care au fost binecuvântați de Dumnezeu cu ghidarea Sa, ar trebui să fie exemple pentru ceilalți și să îi îndemne cu ajutorul regulilor islamice. Dumnezeu îi ordonă Mesagerului Său (s.a.a.w.s) același lucru:

Previne-i pe cei mai apropiați din obștea ta (despre sfârșitul ce îi așteaptă și despre consecințele faptelor lor căci vor primi pedeapsa Iadului). (26:214)

Adu-le aminte căci asupra ta stă aducerea aminte. (88:21)

Dă glas la ceea ce ți s-a poruncit(15:94)

Cheamă-i pe oameni pe Calea Domnului tău prin înțelepciune și predică frumoasă și vorbește-le în cel mai ales chip. (16:125)

Voi aveți în Trimisul lui Dumnezeu o frumoasă pildă pentru voi, pentru cel care nădăjduiește la Dumnezeu și la Ziua de Apoi și ce Îl amintește întotdeauna pe Domnul său. (33:21)

Mesagerul (s.a.a.w.s) a comunicat tuturor Revelația de la Dumnezeu și i-a chemat pe oameni la credință în cel mai bun și eficient mod. El a anulat toate persecuțiile ce aveau loc și a respins toate triburile ce ispiteau oamenii la necredința în Dumnezeu. El și-a continuat misiunea neașteptând vreo recompensă lumească. A căutat să îndeplinească totul după buna voință a lui Dumnezeu pentru a asigura fericirea oamenilor în amândouă lumile; când a cucerit Mecca (eveniment ce marchează triumful său în a îndeplini cuvântul lui Dumnezeu către omenire), el i-a iertat pe toți cei care timp de 21 de ani i-a persecutat atât pe el cât și pe cei care îl urmau, spunând: “Dumnezeu vă va ierta căci El este Iertătorul. Sunteți liberi.”

O dată Mahomed (s.a.a.w.s) i-a spus lui Ali: Dacă o persoană găsește la tine ghidarea de care are nevoie, acest lucru este mai de preț pentru tine decât dacă ai avea cămile roșii (1). Conform regulii ” cel care determină este la fel cu cel care face”, așa și cel care ghidează pe cineva primește aceeași recompensă ca noul credincios, fără nici o diferență. În mod asemănător declară Mesagerul (s.a.a.w.s):

Oricine stabilește o cale dreaptă primește aceeași recompensă ca cei care o urmează până în Ziua de Apoi, fără nici o diferență. Oricare persoană ce formează o cale greșită este împovărat cu aceleași păcate ca cei care o urmează până în Ziua de Apoi, fără nici o diferență. (2)

Cei care îi cârmuiesc pe ceilalți către ghidare, nu ar trebui să le aducă aminte de acest lucru spunând: “Dacă nu te-aș fi ajutat eu, tu niciodată nu ai fi fost ghidat.” Acesta este un păcat foarte mare ce arată nerecunoștință în fața lui Dumnezeu, deoarece numai Dumnezeu ghidează și desemnează pe cineva pentru a-i ghida pe alții.

În mod similar, cei pe care Dumnezeu îi folosește pentru a oferi ghidarea, nu ar trebui să își atribuie meritele lor înșiși. Mai degrabă, ei ar trebui să spună: “Lăudat fie Domnul căci El a făcut din mine, un om sărac și cu nevoi, o cale atât de bună de a îndrepta pe cineva la ghidare. Dumnezeu este atât Puternic, Milostiv cu supușii Lui și atât de generos încât creează ciorchini de struguri în lemn. Lemnul nu are nici un drept să își atribuie ciorchinii ce cresc pe el. Iar eu nu sunt mai presus decât acel lemn.”

calauzireaÎn ceea ce îi privește pe cei care au găsit ghidarea, ei ar trebui să spună astfel: “Văzând nevoia și neajutorarea mea, Dumnezeu, Stăpânul meu, a folosit unul dintre supușii Săi pentru a mă ajuta să găsesc ghidarea. Lăudat fie El!”; și cel care este ghidat trebuie să fie recunoscător celui care l-a adus pe o asemenea cale. La urma urmei, din moment ce Dumnezeu este Creatorul nostru și a tot ceea ce noi facem, El crează de asemenea și mijloacele prin care este folosită atât ghidarea cât și rea ghidarea, dar asta nu ne diminuează nouă libera voință de a alege dintre cele două.

 

[1] Bukhari, Jihad, 102; Muslim, Fada‘il al-Sahaba, 35.
[2] Muslim, Zakat, 69; Ibn Maja, Muqaddima, 203.
sursa: ro.fgulen.com
Source Link

Views: 2