Credinţa în mistificarea evoluţionistă

  Adnan O.   Toate milioanele de specii care trăiesc pe acest pământ posedă caracteristici miraculoase, tipare de comportament unice şi structuri fizice perfecte. Fiecare dintre aceste fiinţe a fost creată având propriile detalii şi propria frumuseţe. Plante, animale, şi deasupra tuturor omul, cu toţii am fost creaţi cu mare pricepere şi artă, începând de […]

0Shares

 

Adnan O.

 

Toate milioanele de specii care trăiesc pe acest pământ posedă caracteristici miraculoase, tipare de comportament unice şi structuri fizice perfecte. Fiecare dintre aceste fiinţe a fost creată având propriile detalii şi propria frumuseţe. Plante, animale, şi deasupra tuturor omul, cu toţii am fost creaţi cu mare pricepere şi artă, începând de la aparenţele exterioare, până la celulele constituente, invizibile cu ochiul liber. Astăzi, există o mare diversitate a ramurilor ştiinţifice şi zeci de mii de oameni de ştiinţă ce lucrează în aceste ramuri şi care studiază fiecare detaliu al acestor vieţuitoare descoperă aspecte miraculoase ale acestor detalii, încercând să ne ofere un răspuns la întrebarea: cum au apărut acestea?

Unii dintre aceşti oameni de ştiinţă sunt uluiţi pe măsură ce descoperă aspectele miraculoase ale structurilor pe care le studiază şi a inteligenţei ce se ascunde în spatele a ceea ce vine la viaţă, iar ei sunt martorii infinitei cunoaşteri şi înţelepciuni ce este implicată aici. Cu toate acestea, alţi oameni de ştiinţă, într-un mod surprinzător, susţin că toate aceste caracteristici miraculoase sunt rezultatul întâmplării oarbe. Aceşti oameni de ştiinţă sunt adepţii teoriei evoluţionismului. În viziunea lor, proteinele, celulele şi organele care formează aceste vieţuitoare au apărut în urma unui lanţ de coincidenţe. Este destul de uluitor că asemenea oameni, care au studiat vreme de mulţi ani, au realizat cercetări îndelungate şi au scris cărţi despre miraculoasa funcţionare a unui simplu organit din interiorul unei celule, şi acesta mult prea mic pentru a fi observat cu ochiul liber, pot să gândească faptul că aceste structuri extraordinare au putut să apară din întâmplare.

DNA

Lanţul coincidenţelor în care cred asemenea profesori eminenţi este pur şi simplu spulberat în faţa raţionamentului. Conform opiniei acestor profesori, un număr oarecare de substanţe chimice simple s-au grupat mai întâi pentru a forma o proteină – lucru care este mai puţin probabil decât a forma un poem prin alăturarea unor litere la întâmplare. Apoi, alte coincidenţe au dus la formarea altor proteine. Apoi, acestea s-au combinat la întâmplare într-o formă organizată. Şi nu doar proteinele, ci şi AND-ul, ARN-ul, enzimele, hormonii şi organitele celulare, care toate sunt nişte structuri complexe din cadrul celulei, s-a întâmplat să apară şi să se grupeze prin coincidenţe. Prima celulă care a apărut a fost rezultatul acestor miliarde de coincidenţe. Dar miraculoasa abilitate a întâmplării oarbe nu s-a oprit aici, întrucât aceste celule, ca din întâmplare, au început să se multiplice. Conform cu pretenţia coincidenţelor menţionată mai sus, o altă coincidenţă a organizat aceste celule şi a produs prima formă de viaţă.
Aşa cum am văzut, coincidenţele au acţionat în cunoştinţă de cauză a ceea ce doreau să producă. Chiar de la început, „întâmplarea“a ştiut ce este actul vederii, al auzului şi al respiraţiei, chiar dacă nu a existat niciun exemplu de acest gen în lume, la acea vreme. Aceasta ar dovedi însă prezenţa unei inteligenţe extraordinare, dublate de o conştiinţă de sine, care ar fi manifestat un plan de lungă durata, şi care ar fi construit viaţa pas cu pas. Totuşi, aceşti profesori, oameni de ştiinţă şi cercetători cu nume foarte respectate şi ale căror idei sunt atât de influente, s-au devotat trup şi suflet acestui scenariu total iraţional. Şi chiar şi acum, cu o încăpăţânare copilărească, ei exclud pe oricine refuză să creadă în poveştile lor de adormit copiii, acuzându-i că ar fi neştiinţifici şi bigoţi. Practic nu există nicio diferenţă între această atitudine şi mentalitatea medievală fanatică, ignorantă şi plină de bigotism care îi pedepsea pe cei care susţineau că Pământul este rotund.Miliarde de „evenimente imposibile“ au trebuit să aibă loc pentru formarea unui singur ochi al unei forme de viaţă. Şi aici, procesul orb cunoscut drept coincidenţă a intrat din nou în ecuaţie: mai întâi a făcut două găuri de dimensiunile necesare şi în cea mai bună poziţie posibilă din craniu, şi apoi, celulele care au ajuns acolo din întâmplare, au început, ca o pură coincidenţă, să construiască un ochi.

Mai mult, unii dintre aceşti oameni susţin că ar fi credincioşi şi că ei cred în Dumnezeu. Asemenea oameni consideră afirmaţia „Dumnezeu a creat întreaga viaţă“ ca fiind neştiinţifică, şi totuşi, ei sunt capabili să creadă următoarea afirmaţie: „Totul a apărut ca urmare a unui proces inconştient ce a constat în miliarde de coincidenţe miraculoase“ ca fiind ştiinţifică.

Dacă aţi pune o piatră cioplită sau o statuetă de lemn în faţa acestor oameni spunându-le: „Uite, această statuetă a creat această cameră şi tot ce se află în ea“, ei v-ar spune că această afirmaţie este extrem de stupidă şi ar refuza să o creadă. Totuşi, în ciuda acestui lucru, ei declară nonsensuri precum acesta: „Procesul inconştient cunoscut sub numele de întâmplare a creat gradat această lume, precum şi miliardele de fiinţe minunate ce se află în ea, realizând un proiect enorm“, ca fiind cea mai mare explicaţie ştiinţifică.

Pe scurt, aceşti oameni privesc întâmplarea ca fiind o zeitate şi susţin că aceasta este suficient de inteligentă, conştientă şi puternică pentru a crea forme de viaţă şi toate armoniile sensibile din univers. Atunci când li se spune că Acela care a creat toate formele de viaţă este Dumnezeu, a cărui înţelepciune este infinită, aceşti profesori evoluţionişti refuză să accepte acest fapt, susţinând în continuare că aceste miliarde de coincidenţe inconştiente, lipsite de inteligenţă şi putere şi care nu posedă propria lor voinţă sunt în fapt forţe creatoare.

Faptul că oameni educaţi, inteligenţi şi bine informaţi pot, ca grup, să creadă în cea mai iraţională şi mai ilogică revendicare din întreaga istorie, ca şi cum ar fi fost vrăjiţi, este într-adevăr ceva surprinzător. În acelaşi mod miraculos în care Dumnezeu a creat lucruri precum celula împreună cu toate proprietăţile ei şi cu extraordinara ei organizare, aceşti oameni sunt atât de orbi şi de lipsiţi de judecată încât sunt incapabili să vadă ceea ce este chiar sub nasul lor. Acesta este unul dintre miracolele dumnezeieşti, faptul că evoluţioniştii nu sunt capabili să vadă lucruri pe care şi copii mici le pot vedea, faptul că nu reuşesc să le priceapă indiferent de câte ori le sunt spuse aceste lucruri.

 

sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 1

0Shares

Materialismul dialectic

  Disputa dialectică, nu dezvoltă societatea, ci o distruge Harun Yahya          Darwinismul, prin teoria luptei pentru supravieţuire a reuşit să ofere “materialismului dialectic” o imagine ştiinţifică.   Comuniştii au transformat “lupta pentru supravieţuire între specii” în “lupta între clasele sociale”, iar pentru aplicarea acestor ideologii au folosit ca prima măsură vărsarea de […]

0Shares

 

Disputa dialectică, nu dezvoltă societatea, ci o distruge

Harun Yahya

         Darwinismul, prin teoria luptei pentru supravieţuire a reuşit să ofere “materialismului dialectic” o imagine ştiinţifică.

 

Comuniştii au transformat “lupta pentru supravieţuire între specii” în “lupta între clasele sociale”, iar pentru aplicarea acestor ideologii au folosit ca prima măsură vărsarea de sânge.

Aşa cum se subînţelege din denumirea de “materialism dialectic”, ea îşi are originile în violenţă. Întemeietorul acestei gândiri , Marx, a spus că : ” dacă nu ar fi fost evoluţia şi lupta , atunci totul ar fi rămas la fel.” şi că “violenţa este fătul noii societăţi şi moaşa societăţii vechi”, insuflând cu aceste cuvinte violenţă , luptă şi vărsare de sânge.

lenin          Lenin este primul om politic care a aplicat teoria lui Marx , el spunea că “evoluţia este lupta între puteri opuse”, încurajând astfel lupta înte persoane cu păreri diferite. Lenin a specificat de mai multe ori că această luptă poate avea loc numai prin vărsarea de sânge , adică urmând exemplul terorismului. Cu 11 ani înaintea războiului bolşevic, în anul 1906, în revista Proletari, Lenin îşi dezvăluia admiraţia metodelor teroriste: “Lucrul de care ne ocupăm noi este lupta armată , această luptă este desfăşurată de indivizi şi de grupuri mici de indivizi. O parte aparţin grupurilor naţionale iar celelalte părţi aparţin grupărilor revoluţionare. Lupta armată este îndrepatată către 2 scopuri complet diferite ; primul urmăreşte un eventual atentat asupra oamenilor nevinovaţi , liderilor, armatei şi poliţiei ; iar al doilea scop este sustragerea banilor statului şi a unor oameni. Banii pe care s-a pus mâna  vor intra în seiful partidului , pentru innarmare, pentru promovare şi pentru bunul trai al celor care participă la luptă.”

În secolul 20, cea mai importantă ideologie care s-a împotrivit comunismului a fost fascismul. Ciudat este faptul că fascişii care erau împortriva comunismului erau cel puţin pe atât de agresivi pe cât erau comuniştii. Comuniştii munceau pentru o “luptă între clasele sociale” iar fasciştii munceau pentru o “luptă între rasele umane”. De exemplu , unul dintre sursele de idei ale naziştilor şi totodată unul dintre cei mai fanatici rasisti germani, istoricul Heinrich von  Treitschke a scris că: “Ţările pot evolua numai prin luptă asemeni luptei pentru supravieţuire descris de Darwin”.

Iar Hitler a mărturisit că: “Natura este victoria puterilor asupra celor slabi şi că puterea este victoria sigură a celor slabi. Dacă nu ar fi fost aşa, în natură ar fi fost o stricăciune totală. Cel care trăieşte trebuie să lupte, cel care nu vrea să lupte însemnă că nu are dreptul să trăiască.”

Aceste 2 ideologii susţin că pentru ca popoarele să fie mai puternice , este nevoie de luptă, conflict şi vărsare de sânge. În urma acestor războaie au murit zeci de milioane de oameni, alte zeci de milioane au fost rănite , economia unor ţări s-a prabuşit, iar banii care puteau fi folosiţi pentru sănătate , ştiinţă, tehnologie, educaţie şi artă au fost cheltuiţi pentru arme , pentru repararea distrugerilor produse de arme şi pentru reconstrucţia oraşelor distruse. Istoria a demonstrat că lupta, cearta şi vărsarea de sânge sunt dăunătoare evoluţiei omului. Bineînţeles că pe pământ există şi lucruri care se opun. Aşa cum exită lumină şi întuneric, zi şi noapte , rece şi cald , tot astfel există şi opoziţii în idei şi fapte. Dar dacă toate aceste opoziţii vor fi tratate cu toleranţă, pace , înţelegere, dragoste, milă şi îndurare, atunci vor exista numai lucruri frumoase. Dacă fiecare idee este comparată cu o alta , atunci omul îşi va observa lipsurile şi defectele având astfel ocazia să-şi îmbunătăţească ideea. Susţinătorii ideilor contradictorii vor face schimb de idei , iar prin discuţiile lor contradictorii vor ajunge la rezultate constructive. Dar acest lucru este aplicat de către cei care respectă comportamentul coranic, aceştia sunt iertători, drepţi, pacifişti şi modeşti.

Este o cruzime să omori sau să chinui un om pentru simplul fapt că aceste are o altă parere, o altă credinţă sau provine dintr-o altă rasă. Numai din acest motiv, de-a lungul istoriei s-au omorât fără milă chiar şi oameni din aceeaşi ţară. S-au săvărşit măceluri de femei şi copii , pentru că aceştia proveneau dintr-o altă rasă. Iar acestea pot fi făcute numai de cei care îl văd pe cel din faţa lui ca pe un animal evoluat, care nu îi da acestuia importanţa  de individ uman şi căruia nu îi este frică de judecata în faţa lui Allah.

Comportamentul cel mai frumos faţă de cel cu idei contradictorii ne este arătat în Coran. Istoria este plină de exemple de confruntări între cei cu idei contradictorii, iar una din cele mai cunoscute dintre acestea este Faraonul care a trăit în perioada profetului Moise. În ciuda răutăţii şi cruzimii Faraonului, Allah l-a trimis pe Moise să-l cheme la religia dreaptă, iar metoda folosita este:

“Duceţi-vă la Faraon, căci el a întrecut măsura! / Şi spuneţi-i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce amintesau se va teme!”                 (20: 43, 44)

         

Existenţa opoziţiilor în natură nu poate fi motiv de luptă. Prin respect, iubire şi toleranţă reciprocă se poate obţine concilierea celor două părţi. Comportamentul coranic aduce omenirii o viaţă în linişte şi fericire, pe când lupta dialectică răspândeşte tristeţe , stricăciune şi moarte.

 

Moise a respectat porunca lui Allah, i-a vorbit mult timp faraonului despre adevărata credinţă. Iar Faraonul ca răspuns pentru răbdarea lui a poruncit moartea tuturor discipolilor lui Moise. Însa la final, nu a fost faraonul cel care a câştigat. Dimpotrivă, faraonul şi discipolii lui au murit înnecaţi în apă. Iar Moise împreună cu credincioşii, au fost cei care au învins. Aşa cum observăm şi din acest exemplu , pentru a câştiga , nu este nevoie de luptă sau de cruzime. Întâmplarea dintre Moise şi Faraon ” este ca un rezumat al întregii istorii ; este un exeplu din care observăm că va învinge numai cel care este de partea păcii şi a dreptăţii. Răsplata comportamentului frumos va fi oferită atât în această lume căt şi în Lumea de Apoi.

 

sursa: AMR

Source Link

Views: 1

0Shares

Argumente probate?

    Dacă evoluţionismul nu mai este atât de sigur, mai poate fi el numit „ştiinţă”?  După definiţie, ştiinţa este „sistemul de cunoştinţe privind adevărurile generale aparţinând *lumii fizice şi care sunt *operate de legi generale; cunoştinţele ştiinţifice sunt obţinute şi testate prin *metoda ştiinţifică: observaţie, ipoteză, predicţia testului, experiment, concluzie” . Ştiinţa, prin definiţie, […]

0Shares

 

 

Dacă evoluţionismul nu mai este atât de sigur, mai poate fi el numit „ştiinţă”?  După definiţie, ştiinţa este „sistemul de cunoştinţe privind adevărurile generale aparţinând *lumii fizice şi care sunt *operate de legi generale; cunoştinţele ştiinţifice sunt obţinute şi testate prin *metoda ştiinţifică: observaţie, ipoteză, predicţia testului, experiment, concluzie” .

Ştiinţa, prin definiţie, se ocupă doar de lumea fizică, nu şi de metafizic. „Existenţa sau inexistenţa supranaturalului” nu intră în competenţa ştiinţei.

Apoi, ştiinţa poate recunoaşte doar acele fenomene care se încadrează în legi generale; ea nu poate interpreta excepţiile de la regulă. Ştiinţa, prin definiţie, ignoră tot ce ţine de paraconformităţi şi miracol.

În al treila rând, cunoştinţele ştiinţifice sunt doar cele obţinute prin metoda ştiinţifică. Fenomenul „origini” – din nefericire, nu poate fi testat sub nici o formă.

Când un „guru” al evoluţionismului ateist ca Richard Dawkins afirmă că „existenţa sau ne-existenţa unui creator supranatural este o problemă ştiinţifică” , el îşi maschează aberanţa sub girul autorităţii academice, cu aroganţa celui care manipulează incultura ascultătorului. Dacă este „problemă ştiinţifică”, ar trebui să aibă instrumente ştiinţifice apte să investigheze fenomenul. Dar Dumnezeu nu face parte din lumea fizică şi nu poate fi pus sub lupă şi investigat, ca o muscă. Existenţa lui Dumnezeu este în afara abilităţii de investigare a ştiinţei.

Ştiinţa, ca şi o oală minune, este foarte bună doar pentru anumite lucruri. Ştiinţa este respectată, atâta vreme cât se limitează la partea investigabilă din lumea fizică. Când îşi depăşeşte limitele şi se aventurează în metafizic, încetează să mai fie ştiinţă şi devine „scientism”, un soi orbeţ  filosofic.

Aici este şi necazul cu Darwinismul / naturalismul: el porneşte de la supoziţia că „nu există supranatural”, ceea ce este o opinie filosofică. Din nefericire, această premiză determină interpretarea faptelor ştiinţifice, dându-li-se sensul dorit. Evoluţionismul nu este ştiinţă neutră şi obiectivă şi este ridicol că darwiniştii nu-şi dau seamă de acest lucru.

În final, toată controversa „evoluţionism – creaţionism” se reduce la opţiunea filosofică: care mecanism este responsabil de existenţa lumii noastre – cel teist sau ateist? Controversa nu e o confruntare ştiinţifică, ci bătălia concepţiilor de viaţă: naturalism contra supranaturalism. Prima stipulează: „Credinţă în miracole este în contradicţie flagrantă cu faptele ştiinţifice, dar şi cu spiritul ştiinţei”  A doua, conştientă de limitele minţii omului, vede supranaturalul împletindu-se cu viaţa de tote zilele. Evoluţionismul, mut faţă de marile întrebări existenţiale, se mulţumeşte cu originea întâmplătoare şi animală a omului, după zisa lui Dawkins: “Universul nostru n-are destin, nici scop, nici bine şi rău, nimic …decât o indiferenţă oarbă nemiloasă” . Creaţionismul, din fericire, înseninează orizontul, oferindu-i omului demnitatea unui destin cu finalitate.

Richard LewontinÎntr-un act de sinceritate, geneticianul evoluţionist Richard Lewontin scria: „Noi luăm apărarea ştiinţei în ciuda absurdităţii evidente a multora din explicaţiile noastre, în ciuda incapacităţii ştiinţei de a-şi îndeplini angajamentele de o viaţă mai bună, în ciuda tolerării de către comunitatea ştiinţifică a unor poveşti fără acoperire, şi aceasta, pentru că am făcut un legământ aprioric cu materialismul. Nu metodele ştiinţifice sunt cele ce ne obligă să acceptăm explicaţia materialistă a fenomenelor lumii, ci, din contra, adeziunea noastră faţă de cauzalitatea materialistă ne obligă să construim instrumente de cercetare şi un sistem de concepte care să producă explicaţii materialiste, indiferent cât de contrar intuiţiei sunt ele şi cât de mistificatoare sunt pentru cei profani. Mai mult, materialismul este criteriul nostru absolut, căci nu putem accepta ca ideea de divinitate să ne calce pragul”.

Source Link

Views: 2

0Shares