Există Dumnezeu? - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Semnificaţia adorării

Semnificaţia adorării Pentru a înţelege de ce fiinţele umane au nevoie să-L adore pe Dumnezeu, individul trebuie să priceapă ce se înţelege prin termenul „adorare”. Termenul „adorare” înseamnă „onorare”. În consecinţă, adorarea este definită ca „practicarea actelor de devotament în onoarea unei zeităţi”. Potrivit acestei semnificaţii, omul trebuie să-şi manifeste mulţumirea faţă de Dumnezeu […]

0Shares

Semnificaţia adorării

Pentru a înţelege de ce fiinţele umane au nevoie să-L adore pe Dumnezeu, individul trebuie să priceapă ce se înţelege prin termenul „adorare”. Termenul „adorare” înseamnă „onorare”. În consecinţă, adorarea este definită ca „practicarea actelor de devotament în onoarea unei zeităţi”. Potrivit acestei semnificaţii, omul trebuie să-şi manifeste mulţumirea faţă de Dumnezeu prin glorificarea Lui. În capitolul An-Nasr al revelaţiei finale, Allah spune:

„Atunci slăveşte-L cu laudă pe Domnul tău…” (Coran 110: 3).

În glorificarea lui Dumnezeu, omul alege să fie în armonie cu restul creaţiei care în mod natural Îşi glorifică Creatorul. Allah face referire la acest fenomen în multe capitole din Coran. Spre exemplu, în capitolul Al-ʻIsraʼ, Allah afirmă:

,,Îl preamăresc cele şapte ceruri şi pământul şi cei care se află în ele şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor.” (Coran 17: 44).

În arabă, limba revelaţiei finale, adorarea este numită ’ibaadah, cuvânt înrudit cu substantivul ’abd care înseamnă „ sclav”. Un sclav este o persoană de la care se aşteaptă să facă orice stăpânul ei doreşte. În consecinţă, adorarea, potrivit revelaţiei finale, înseamnă „supunere în faţa voinţei lui Dumnezeu”.

Aceasta a fost esenţa mesajului tuturor profeţilor trimişi de către Dumnezeu omenirii. Spre exemplu, această înţelegere a adorării a fost exprimată de către profetul Iisus în Scripturi, potrivit lui Matei 7: 21: „Niciunul dintre aceia care mă numesc «Domn» nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu, ci doar acela care împlineşte voia Tatălui meu din ceruri.” Este de reţinut faptul că „voia” din acest citat înseamnă „ceea ce Dumnezeu vrea ca oamenii să facă”, pentru că nimic nu se materializează fără voia lui Dumnezeu. „Voia lui Dumnezeu este conţinută în legile divine revelate pe care profeţii le-au propovăduit adepţilor lor. În consecinţă, supunerea faţă de legea divină este fundamentul adorării. În acest sens, glorificarea devine adorare atunci când oamenii aleg să se supună legilor lui Dumnezeu.

Source Link

0Shares

Nenorocirile – partea 1

Nenorocirile Testele acestei vieţi vin şi în forma „nenorocului” şi a nenorocirilor care contribuie la creşterea spirituală a adevăraţilor credincioşi şi îi purifică de păcate. De asemenea, ele le amintesc credincioşilor care greşesc să se întoarcă la calea corectă şi îi pedepsesc în această viaţă înaintea celei următoare. Răbdarea Obstacolul este fundamentul pe […]

0Shares

Nenorocirile

Testele acestei vieţi vin şi în forma „nenorocului” şi a nenorocirilor care contribuie la creşterea spirituală a adevăraţilor credincioşi şi îi purifică de păcate. De asemenea, ele le amintesc credincioşilor care greşesc să se întoarcă la calea corectă şi îi pedepsesc în această viaţă înaintea celei următoare.

Răbdarea

Obstacolul este fundamentul pe care se dezvoltă calitatea spirituală cea mai înaltă ‒ răbdarea. În consecinţă, nu este de mirare când vedem că cei drepţi devin subiectul multor tragedii şi dificultăţi ce au loc în viața lor. Sa’d a relatat că l-a întrebat pe Profet care dintre oameni a avut parte de cele mai multe încercări, iar el a răspuns: „Profeţii şi apoi aceia care i-au plăcut pe ei cel mai mult. Omul este testat potrivit nivelului său de credinţă. Dacă credinţa sa este fermă, încercările sale cresc în gradul de severitate, iar dacă există slabiciune în credinţa sa, el va fi încercat pe măsură.”

Răbdarea adevărată este produsul credinţei profunde în Dumnezeu în vreme de nenorocire. Încrederea cuiva în Domnul este un aspect important al adorării şi consecinţa naturală a adevăratei credinţe. De vreme ce credinţa în Allah înseamnă acceptarea faptului că nimic nu se petrece în univers fără permisiunea Lui, atunci numai Allah merită încredere completă din partea omenirii. De aceea numai promisiunea lui Dumnezeu nu este niciodată încălcată. Indiferent de cât de dreaptă poate fi o fiinţă umană, ea poate greşi. Oamenii se vor dezamăgi unii pe alţii întotdeauna din cauza naturii lor supuse greşelii. În consecinţă, Allah amintește, în capitolul Yusuf, ce a spus profetul Iacob:

,,Hotărârea nu este decât la Allah! Eu în El mă încred şi în El să se încreadă aceia care se încred!” (Coran 12: 67).

Allah asigură omenirea de faptul că, dacă are pe deplin credinţă în El, El le va fi de ajuns oamenilor în cele mai grele momente ale lor:

„Iar aceluia care crede în Allah, El îi este de ajuns.” (Coran 65: 3).

Credinţa în Dumnezeu este întrupată în credinţa fermă că doar Allah ştie ceea ce este cel mai bine pentru omenire, în credinţa fermă că ceea ce oamenii pot percepe ca fiind bun pentru ei, pe termen lung, ar putea fi rău pentru ei. După cum a spus Allah în capitolul Al-Baqara:

,,Or, se poate [întâmpla] ca voi să urâţi un lucru care este bun pentru voi şi să iubiţi un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi.” (Coran 2: 216).

Încercările prin care Allah testează fiinţele umane sunt special pliate pe nevoile lor individuale şi pe circumstanţe. Dumnezeu creează încercări pentru fiecare persoană, conform abilităţilor sale, pentru a scoate la lumină ceea ce este mai bun în ea. Ar fi nedrept ca fiinţele umane să fie puse la încercare dincolo de capacităţile lor, iar, mai apoi, să fie pedepsite pentru eşecul lor. În consecinţă, Dumnezeu evidenţiază în multe versete ale revelaţiei finale că El nu este nedrept cu nimeni. De exemplu, el spune în capitolul Al-Kahf:

,,Şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul!” (Coran 18: 49).

Dacă Allah este cu adevărat drept, înseamnă că încercările cu care se confruntă fiinţele umane în această viaţă stau în putința lor de a le gestiona. Pentru a reasigura omenirea, Allah afirmă acest fapt în mod repetat în Coran. Un exemplu al reasigurării Sale poate fi găsit în al doilea capitol intitulat Al-Baqara:

,,Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui.” (Coran 2: 286).

Mai mult decât atât, Preaînaltul promite că situaţiile dificile cu care se confruntă oamenii în această viaţă nu sunt fără intervale de odihnă. Dacă încercările ar fi permanente, cu siguranţă ele ar fi insuportabile. În consecinţă, fiecare test este urmat de o perioadă de linişte, după cum Allah a afirmat de două ori în capitolul Al-Inshiraah:

,,Alături de greu vine şi uşorul! Alături de greu vine şi uşorul!” (Coran 94: 5-6).

Source Link

0Shares

Nenorocirile – pedeapsa

Nenorocirile – pedeapsa Ipocrizia Nenorocirile îi ating şi pe aceia care îşi proclamă credinţa în mod fals, arătând celor care nu cred că ei au ales iadul de bunăvoie. Au existat multe cazuri de oameni convertiţi la Islam din motive greşite; după ce au apărut dificultăţi în existenţa lor, inexistente anterior convertirii, s-au întors la […]

0Shares

Nenorocirile – pedeapsa

Ipocrizia

Nenorocirile îi ating şi pe aceia care îşi proclamă credinţa în mod fals, arătând celor care nu cred că ei au ales iadul de bunăvoie. Au existat multe cazuri de oameni convertiţi la Islam din motive greşite; după ce au apărut dificultăţi în existenţa lor, inexistente anterior convertirii, s-au întors la vechile credinţe. Dumnezeu afirmă în capitolul Al-’Ankabut al revelaţiei finale:

„Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi [în pace], dacă vor spune: «Noi credem!», şi că ei nu vor fi încercaţi? Noi i-am încercat pe cei de dinaintea lor şi Allah îi cunoaşte pe cei care spun adevărul şi îi cunoaşte pe cei care mint [în privinţa credinţei].” (Coran 29: 2-3).

Pedeapsa

Aceia care nu respectă legile stabilite de către Dumnezeu se expun pedepsei în această viaţă şi în următoarea. De-a lungul Coranului, Allah descrie numeroase naţiuni din trecut care au respins îndrumarea divină şi au fost ulterior distruse. Aceste istorisiri sunt atenţionări către omenire, privind consecinţele încălcării poruncilor lui Dumnezeu. În capitolul An-Nur, Allah oferă un avertisment general, după cum urmează:

,,Aceia care fug de porunca Sa să se ferească să nu-i lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o osândă dureroasă!” (Coran 24: 63).

Pedeapsa poate veni într-o varietate de moduri. Probabil că cea mai evidentă pedeapsă care afectează oamenii din toate statele, în zilele noastre, este boala SIDA care a apărut pentru prima oară în istoria medicală la începutul anilor ’80. Majoritatea celor care sunt afectaţi de această boală, pe glob, sunt cei promiscui. Iniţial homosexualii erau principalele victime, apoi bisexualii, urmaţi de heterosexualii promiscui şi de dependenții de droguri intravenoase. Toate aceste grupuri se aflau în contradicţie cu legile divine care reglementează relaţiile sexuale în afara căsătoriei şi a acelor legi care interzic consumul substanţelor intoxicante. Unii ar putea sugera şi faptul că SIDA a fost răspândită în rândul indivizilor caşti prin transfuzii de sânge şi de la părinţi la copii. Statisticile medicale evidenţiază că astfel de cazuri sunt relativ puţine în comparaţie cu celelalte categorii. În orice caz, Allah a atenţionat în capitolul Al-ʻAnfal al revelaţiei finale asupra faptului că, atunci când pedeapsa Sa vine, ea nu este limitată doar la cei răi, ci afectează întreaga societate:

„Şi feriţi-vă de o nenorocire care nu-i va atinge doar pe cei care sunt nelegiuiţi dintre voi! Şi să ştiţi că Allah este aspru la pedeapsă!” (Coran 8: 25).

În urmă cu o mie patru sute de ani, profetul Muhammad a prezis apariţia unei astfel de încercări. Ibn ’Umar a relatat că Profetul a spus: „Oricând promiscuitatea este practicată deschis printre oameni, o nenorocire şi un chin se va răspândi printre ei, care le erau necunoscute predecesorilor lor.”

SIDA este, totuşi, doar una dintr-o serie de boli. Înaintea acesteia, o avertizare a venit sub forma unei alte boli numită herpes, care a devenit larg răspândită printre cei promiscui din punct de vedere sexual, începând cu anii 1960 – 1970. A fost declarată epidemie la jumătatea anilor ’70 şi nu există niciun tratament cunoscut pentru aceasta până azi. Nu i s-a mai dat atenţie ulterior pentru că nu era fatală, în vreme ce SIDA era.

Source Link

0Shares