Prima religie a omului de la facerea sa – 2

 

 

Dovezi arheologice despre aşezări omeneşti în valea Tigrului şi Eufratului datează din 4500 – 5000 î.Ch. Aşezări importante ale Mesopotamiei sunt Uruk şi Ur. Oraşul Ur devine un important centru al civilizaţiei sumeriene prin anii 3500 – 3100 î.Ch., care coincide cu perioada în care Vechiul Testament spune că a trăit Avraam.
SumerScripturile nu ne spun însă dacă Avraam a trăit pe când Summerul era în plină dezvoltare sau dacă a trăit mult mai înainte când localităţile din Mesopotamia erau încă în formare. Aşa apare o diferenţă de 1000 de ani, care rezultă din cauza nestabilirii cu exactitate a anului zero al facerii lumii, ori 7000 î.Ch, ori 6000 î.Ch. Marja de eroare în acest caz este de 1000 de ani. Am făcut această precizare pentru că sunt dovezi arhelogice şi istorice care apar în diferite surse cu această marjă de eroare referitoare la poziţionarea în timp a anumitor evenimente sau a existenţei unor personaje.

Acest detaliu tehnic nu impietează cu nimic demostraţia că religia iniţială a omenirii, când acesta era un singur neam, a fost Islamul (religie monoteistă care proclama credinţa în Unul Singur Dumnezeu şi supunerea absolută faţă de Creator)
Voi face referire şi la atestarea istorică a comunităţilor umane, pentru nu induce eronata idee că omenirea a început odată cu apariţia unei civilizaţii şi că textele Scripturilor cu privire la exitenţa omului cu mult înainte de apariţia primei civilizaţii sunt neadevărate.

Strămoşii lui Avraam, începând cu Adam, continuând cu Seth, şi mai apoi Noah(Noe), au trăit cu mult înainte de a se forma prima civilizaţie.

Despre Avraam, Cărţile Sfinte (Scripturile) spun că el este originar din Ur şi că a trăit acum 3500 de ani, că Avraam a fost cel care a respins idolatria în favoarea adorării lui Alllah – Dumnezeul Unic. Avraam este cel care propovăduieşte reîntoarcerea la Islam (adorarea lui Dumnezeu cel Unic şi spununerea faţă de poruncile Lui) – religia ce i-a fost dată lui Adam, ca religie pentru descendenţii săi, aşa cum este scris în Scripturi.

Prin urmare, nu ne rămâne decât să comparăm data la care este atestată existenţa lui Adam, Seth, Noe şi mai apoi a lui Avraam – ca punct de referinţă în istoria religiilor monoteiste, faţă de atestarea istorică şi arheologică a primei religii politeise, ca religie oficială a primei civilizaţii, şi vom vedea în mod evident faptul că întâi a existat credinţa într-un Dumnezeu Unic şi mai apoi, prin deviere, a apărut politeismul.

Sumer1. Deşi există dovezi arheologice că au existat comunităţi umane între Tigru şi Eufrat cu 5000 – 4500 de ani î.Ch., prima civilizatie de pe Terra – civilizaţia summeriană, se dezvoltată pe teritoriul Mesopotamiei, acum 3100 de ani(deci după Adam, Seth, sau Noe şi, posibil înainte dau în timpul vieţii lui Avraam).
Religia mesopotamienilor este o religie politeistă cu zeităţi principale Enlil şi Ninlil. Ei descind din Anu, cel mai mare dintre zei, tatal şi rege al celolalţi zei, format dintr-o trinitate: Anu, Enlil şi Enki, trinitate cunoscută sub numele de Ea. (Iată, deci, că ideea trinităţii şi al tatălui divin nu aparţine creştinilor, căci summerienii au enunţat-o primii…cel puţin aşa spun istoricii.)

2. Din 3100 î.Ch – se dezvoltă civilizaţia egipteană de-a lungul Nilului, pe teritoriul Egiptului. Atestări despre existenţa unor comunităţi umane pe valea Nilului datează dinainte de 6000 î.Ch., însă ele au devenit suficient de prospere după alţi 3000 de ani, când abia atunci au format civilizaţia egipteană. Egiptenii aveau o religie politeistă bazată pe numeroşi zei şi zeiţe decendenţi din Atum – zeul care s-a creat pe sine.

3. 2500 î.Ch – civilizaţia hindusă – formată pe valea Indului. Primele comunităţi sunt atestate din anii 3200 î.Ch, însă civilizaţia hindusă se formează abia după alţi 700 de ani. Religia hindusă este o religie politeistă, în care zeii pot avea orice înfăţişare doresc (elemente naturale, plante, animale, combinaţii de om cu animal, etc.) Zeul suprem este Brahma, care şi el este un zeu întreit, alături de Vişnu şi Şiva. (iarăşi ideea trinităţii cu mult înainte de Hristos)

4. 2000 î.Ch – civilizaţia egeeană – zona de coastă a Greciei. Panteonul grec este şi el format de un creator – Chaos. Chaos nu este nici bărbat şi nici femeie – (se păstrează unul dntre atributele lui Alllah – nu are formă umană şi nici sex), însă din această entitate iau naştere zeităţile primordiale (iar ideaa paternităţii)c are împerună vor forma o ordine de sine stătătoare: Aether – întunercul, Thalasa – marea, Hemera- ziua, Gaia – pământul, Thetis – apa curgătoare, Erebor – lumina, Uranus – paradisul, Chronos – timpul, etc. Din mariajul Rhea – Kronos apar pe lume Zeus – tatăl celolalţi zei şi creatorul omului.

5. Deşi nu formează o civilizaţie anume, am să menţionez aici formarea Iudaismului, pentru că această religie vine în sprijinul acestei demonstraţii.

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 0

0Shares

Prima religie a omului de la facerea sa – 1

 

 

Omenirea nu a început cu o civilizaţie, ci a început cu Adam şi cu comunităţile formate de descendenţii lui, ca mai apoi aceste comunităţi să dezvolte şi să formeze civilizaţii.

Calculând după textele Scripturilor, Adam este creat de Dumnezeu acum aproximativ 7000 – 6000 de ani. Deşi Scripturile sunt baza spirituală a israeliţilor, cel mai vechi calendar evreiesc are ca an de început anul 3670 î.Ch.

Nu se poate calcula cu exactitate anul zero al facerii lumii, deoarece există puţine dovezi istorice sau arheologice în acest sens, iar cronologii înşiş au mari divergenţe de opinii.

religia oamenilorCu toate acestea, luând în considerare informaţiile referitoare la durata de viaţă a anumitor personaje biblice şi verificând evenimentele transmise prin textele sale cu dovezi istorice şi arheologice ale acestora, se poate determina aproximativ epoca în care aceştia au trăit.

Aşadar, luând de bază reperele cronologice din Vechiul Testament referitoare la anii de viaţă ai fiecărui descendent al lui Adam, se observă că Noe a trăit la aproximativ 1700 de ani după Adam şi la 5300 de ani înainte de Christos, deci prin anii 5300 î.Ch cel mai devreme sau 4300 cel mai târziu.

Continuând calculul în acelaşi mod, Avraam, ca descendent al lui Noe, a trăit la apoximativ 2100 – 2500 de ani după Adam şi la 4900 – 4500 de ani înainte de Christos, sau 3900 – 3500. Spre exemplu: Avraam a trăit , aproximativ, între anii 4500 – 3500 î.Ch., în Ur din Mesopotamia.Source Link

Views: 0

0Shares

Religia inutilă? – 4

 

Calea Religiei Divine constă în anumite fundamente și ramuri. Fundamentele au fost întotdeauna aceleași pentru toate religiile divine ce au apărut pe acest Pământ, deși ramurile (modul de venerare) au fost diferite. Dumnezeu a oferit oamenilor diferite metode de venerare în concordanță cu condițiile lor sociale și cu capacitățile lor.

Dumnezeu creatorulDe exemplu, credința în Înviere a fost prezentă în toate religiile și a fost de asemenea și predicată de către Profeți. Dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru, religia ar fi fost redusă la a fi un sistem socio-economic sau psihologic de norme și reguli, incapabil de a inspira binele și de a preveni răul. Dacă această credință nu ar fi existat, nu s-ar fi produs nici venerarea lui Dumnezeu sau sacrificiile sincere. Acumulăm multe virtuți dacă credem în următoarele: Chiar cât un fir de praf, cine a făcut bine, îl voi vedea, Chiar cât un fir de praf, cine a făcut rău, îl voi vedea (99:7-8). Așteptăm cu nerăbdare momentul în care Îl vom vedea fără nici un văl pe Dumnezeu, dar asta doar dacă urmăm cu strictețe calea Lui.

O dată cu aceste fundamente, Dumnezeu a produs schimbări în Legea Sa abrogând ceea ce s-a întâmplat înainte, însă acest lucru nu înseamnă că El s-a răzgândit ci mai degrabă acest lucru arată Milostenia Lui ca răspuns la pășirea noastră de la un stagiu al copilăriei (era Profetului Adam) la unul al maturității (era Profetului Mahomed). Islamul, ultima și perfecta religie Divină, va dăinui până în Ziua Judecății. Chiar dacă Scripturile anterioare și Legile și-au menținut puritatea lor originală, acestea nu și-au putut menține și legitimitatea, din moment ce autoritatea lui Dumnezeu asupra lor a fost abrogată de islam.

În concluzie, adevărata religie reprezintă împreunarea Revelațiilor și Legilor Divine prin care noi oamenii am putea simți fericirea în această lume dar și în cea ce va urma. Pacea și fericirea noastră depind de puterea noastră de a duce o viață religioasă pură, pentru că numai prin religie poate fi observată Legea în toate sferele interioare și exterioare ale existenței noastre. Doar religia face posibil ca noi să merităm Paradisul și viziunea lui Dumnezeu, iar asemenea lucruri sunt peste puterea oricărei civilizații umane, oricât de avansată ar fi.Source Link

Views: 1

0Shares