Category: Nestemate ale Islamului

Sunnah, sursă a civilizației

Sunnah, sursă a civilizației   Sunnah este traditia profetului Muhammed – pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui – si reprezinta a doua sursa de baza a Islamului. Sunnah cuprinde vorbele, faptele şi încuviinţările profetului Muhammed pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, tot ceea ce el a spus, a împlinit sau a […]

0Shares

Sunnah, sursă a civilizației

tumblr_m2izasZnZM1qgpyoxo1_1280Sunnah este traditia profetului Muhammed – pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui – si reprezinta a doua sursa de baza a Islamului.

Sunnah cuprinde vorbele, faptele şi încuviinţările profetului Muhammed pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, tot ceea ce el a spus, a împlinit sau a aprobat în diferite împrejurări. Atunci cand dusmanii Islamului au introdus in sunnah ceea ce nu facea parte din ea, invatatii musulmani au expus tot ce s-a relatat de la profetul Muhammed, unor conditii stricte (stiiinta hadis) si asftel, cele false si cele nascocite au fost delimitate de cele autentice.

În urma cuceririlor din secolele al VII-lea și al VIII-lea, se pun bazele Imperiului Islamic, care devine unul dintre primele zece mari imperii ale lumii. Islamul se răspândește din Peninsula Arabică, ajunge in Iran, Siria, Irak, Palestina, Turcia, nordul Africii (Egipt), Spania, Sicilia. Prin secolul al XIII-lea, se răspândește și în India și Asia de Sud-Est.
Epoca de Aur a Islamului (în arabă: حضارة عربية إسلامية), cunoscută și ca Renașterea islamică reprezintă perioada cuprinsă între secolele al VII-lea și al XIII-lea, ajungând chiar până în secolul al XVI-lea, după unii autori.[1] În această perioadă, artiști, ingineri, savanți, poeți, filozofi, geografi și comercianți care aparțineau lumii islamice (fără a fi neapărat musulmani), au adus contribuții notabile în domenii ca: artă, agricultură, economie, industrie, drept, literatură, navigație maritimă, filozofie, știință, sociologie, tehnologie, realizând o serie de inovații peste acest sistem tradițional al concepției islamice. Toate aceste realizări au influențat evoluția civilizației în toate celelalte continente.
 
Fără aceste mari realizări ale islamului, multe din învățăturile Greciei, Romei și Egiptului antic ar fi fost pierdute pentru totdeauna. Multe astfel de scrieri valoroase ar fi fost pierdute dacă nu ne parveneau traducerile acestora din arabă în turcă, persană, ebraică sau latină. Acest focar de cultură s-a alimentat din esența realizărilor marilor civilizații apuse: mesopotamiană, romană, chineză, indiană, persană, egipteană, greacă și bizantină.

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

0Shares

Economia in perioada islamica

Economia in perioada islamica Epoca descoperirilor În această perioadă, Imperiul Islamic a realizat o adevărată globalizare extinzându-și influența nivelului stiințific, al domeniului economic șicomercial chiar și în regiunile cele mai izolate ale globului. Ne referim aici și la încercările de a traversa Oceanul Atlantic întreprinse de exploratori din Al-Andalus și Maghreb. Revoluția agrară Această globalizare […]

0Shares

Economia in perioada islamica

Epoca descoperirilor
În această perioadă, Imperiul Islamic a realizat o adevărată globalizare extinzându-și influența nivelului stiințific, al domeniului economic șicomercial chiar și în regiunile cele mai izolate ale globului. Ne referim aici și la încercările de a traversa Oceanul Atlantic întreprinse de exploratori din Al-Andalus și Maghreb.
Revoluția agrară
Această globalizare duce la extinderea zonelor de cultivare a mai multor plante, dar și a tehnicilor și tehnologiilor agricole. Astfel, în zona arabică sunt aclimatizate plante ca: sorgul adus din nordul Africii, citricele din China, mango, orez aduse din India și alte plante ca bumbac,trestie de zahăr. Toate acesta globalizare a culturii a produs transformări spectaculoase în diverse ramuri ale economiei și al nivelului de trai al populației.
Începe să fie fabricat zahărul rafinat a cărui producție se răspândește în întreg imperiul.
agricultura islamicaAgricultura nu mai este de subzistență, dobândind un caracter comercial. Avem de-a face chiar cu o abordare științifică a agriculturii, bazată pe trei elemente:
• sistem sofisticat de rotație a culturilor; anumite culturi, cum ar fi vânăta, spanacul, având chiar mai multe recolte pe an;
• sisteme de irigații dezvoltate, bazate pe o tehnologie destul de avansată pentru acea epocă;
• introducerea uni număr mare de tipuri de plante de cultură care erau studiate și catalogate după anotimp, tipul de sol și cantitatea de apă necesară.
Au fost întocmite numeroase enciclopedii având ca subiect agricultura și botanica în care se remarcă acuratețea descrierilor și a detaliilor.
Economia de piață
Automatul lui Al-Jazari
În perioada califatului asistăm la apariția a unei forme timpurii de capitalism și de piață liberă. Unii autori consideră perioada cuprinsă între secolele al VIII-lea și al XII-lea ca fiind una de “capitalism islamic”. S-a creat un sistem monetar stabil și eficient (având la bază dinarul). S-au introdus diverse forme de parteneriat economic. Au apărut adevărate corporații care deveniseră independente față de stat. Multe din ideile și conceptele acestui sistem proto-capitalist islamic au fost preluate și de Europa medievală de după secolul al XIII-lea.
Source Link

Views: 0

0Shares

Geber alchimistul

  Geber alchimistul Jabir ibn Hayyan, latinizat Geber a fost un celebru învățat de origine arabă (după unele surse) sau persană (după alte surse), ce a adus o contribuție substanțială la dezvoltarea culturii islamice. Printre multiplele sale preocupări, putem enumera: chimie, alchimie, astronomie, astrologie, filozofie, farmacie, medicină. S-a născut la Tus; tatăl a fost farmacist, […]

0Shares

 

Geber alchimistul
Jabir ibn Hayyan, latinizat Geber a fost un celebru învățat de origine arabă (după unele surse) sau persană (după alte surse), ce a adus o contribuție substanțială la dezvoltarea culturii islamice. Printre multiplele sale preocupări, putem enumera: chimie, alchimie, astronomie, astrologie, filozofie, farmacie, medicină.
S-a născut la Tus; tatăl a fost farmacist, ceea ce a condus la orientarea de mai târziu a lui Geber către alchimie.
 
Geber alchimistul

Geber într-un manuscris alchimist din sec. al XV-lea

După mai multe peregrinări, datorate vicisitudinilor istorice, familia sa se mută la Yemen. Acolo, Geber studiază Coranul, matematica și alte discipline ale vremii. La Kufa studiază medicina și începe să o practice sub patronajul vizirului Barmakid (în timpul domniei celebrului calif Harun al-Rașid.

 
Mai târziu, familia sa cade în dizgrație iar Geber își petrece ultimii ani ai vieții în închisoare.
 
Descoperirile sale care au influențat chimia modernă sunt importante:
 
A subliniat necesitatea experimentului. Astfel, chimia (pe acele vremuri greu de distins de alchimie) era eliberată de superstiții și orientată spre o direcție științifică.
I se atribuie descoperirea unor procedee și procese chimice ca: distilarea, cristalizarea.
A descoprit mai multe substanțe chimice, printre care: acidul clorhidric, acidul azotic, acidul citric, apa regală și multe altele.
Geber a fost alchimist la curtea califului Harun al-Rașid. 

Hārūn al-Rashīd  a fost al cincilea și cel mai cunoscut calif din Dinastia Abbasizilor. El s-a născut în Rayy, lângă Teheran, și a locuit în Bagdad. În timpul domniei (786 – 809) a locuit în Rakka, oraș pe malul Eufratului. Domnia lui a fost o perioadă de avânt cultural, științific și religios, a fost fondatorul bibliotecii Bayt al-Hikma (Casa Înțelepciunii).
 
A devenit un personaj legendar, unele din poveștile despre el fiind adevărate (de exemplu ceasul pe care l-a dăruit lui Carol cel Mare), altele, precum cele din 1001 de nopți ale Șeherezadei, fiind doar ficțiune.
 
Influențat de religie, urmărea și latura mistică a alchimiei: Susținea că procesul alchimic este posibil numai cu voința lui Allah.
 
Concepția sa alchimistă se menține pe linia trasată de legendarul Hermes Trismegistul, de Pitagora și Socrate. În experimentele sale, încearcă (bineînțeles fără succes) să descopere piatra filozofală, acel El Iksir, care devine obiectiv pricipal al alchimiei de mai târziu.
 
Scrierile lui Geber pot fi grupate în patru categorii:
 
Cele 112 cărți includ variante arabe ale Tablei de smarald, operă care a stat la baza ermetismului alchimic.
Cele șapte cărți, multe din ele au fost traduse în latină în perioada medievală
Cele zece cărți ale rectificării, ce conțin descrierea unor “alchimiști” precum: Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel.
Cărțile echilibrului, care conțin celebra “teorie a echilibrului în Natură”.
Source Link

Views: 2

0Shares