Category: Nobilul Qur’an

Primul verset din Al-Hujurat

Primul verset din Al-Hujurat Bismillahi Rahman Rahim, O, voi cei care credeți! Nu o luați înaintea lui Allah și a Trimisului Său și fiți cu frică de Allah! Allah este Cel care Aude Totul [și este] Atoateștiutor [Sami’, ‘Alim]. َ سَمِيعٌ عَلِيمٌ ?  (Al-Hujurat 49:1) Motivul  revelarii Când vorbim de motivul de revelare al unui […]

0Shares

Primul verset din Al-Hujurat

Al Hujurat Primul verset din Al-HujuratBismillahi Rahman Rahim,
O, voi cei care credeți! Nu o luați înaintea lui Allah și a Trimisului Său și fiți cu frică de Allah! Allah este Cel care Aude Totul [și este] Atoateștiutor [Sami’, ‘Alim]. َ سَمِيعٌ عَلِيمٌ ?  (Al-Hujurat 49:1)

Motivul  revelarii

Când vorbim de motivul de revelare al unui verset, înseamnă că a existat o întrebare ce necesita răspuns sau a avut loc o întâmplare în timpul vieții Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم în urma căreia Allah subhanahu wa ta’ala a pogorât un verset sau un grup de versete.
Coranul a fost revelat treptat, pe parcursul a douăzeci și trei de ani, pentru a răspunde cerințelor, nevoilor și întrebărilor oamenilor în acea perioadă și nu numai, acest mesaj fiind universal valabil pentru toate timpurile, până în Ziua de Apoi. Majoritatea versetelor din Sfântul Coran au un motiv de revelare, iar motivul de revelare al acestui verset îl constituie o întâmplare petrecută în perioada Tratatului de la Al-Hudeibiyeh, într-un moment de răscruce din viața profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم, când pentru prima dată în istoria islamului companionii nu l-au ascultat și nu au răspuns chemării lui .صلى الله عليه وسلم

Primul verset din Al-Hujurat

În jurul anului 6 d.H., Profetul صلى الله عليه وسلم avut un vis în timp ce se afla încă în Medina. A visat că intra în siguranță în Sfântul Sanctuar din Meka cu însoțitorii săi și conducea ceremoniile de ‘Umra (micul pelerinaj). Părul le era tăiat sau ras. De îndată ce a povestit tovarășilor săi acest vis, inimile lor au tresărit de bucurie, fiindcă au descoperit în el adeverirea dorinței lor profunde de a lua parte la pelerinaj și ritualurile sale sfinte, după un exil de șase ani.

Profetul صلى الله عليه وسلم și-a spălat hainele, a încălecat pe cămilă și a plecat spre Meka, în fruntea a o mie cinci sute de musulmani, printre care se afla și soția lui Umm Selemeh Asma ‘bin Yezid (Allah să fie mulțumit de ea!).
Ei nu erau înarmați pentru război, deoarece nu au plecat cu intenția de a lupta.

Pe timpul absenței Profetului صلى الله عليه وسلم, Ibn Umm Maktum a fost numit să conducă Medina.
Într-un loc numit Zi Hulaifa, în apropiere de Meka, Profetul صلى الله عليه وسلم și musulmanii au poposit. Profetul صلى الله عليه وسلم a poruncit să fie împodobite animelele de sacrificiu și toți credincioșii s-au înveșmântat în Ihram, straiul de pelerin, pentru ca întreaga lume să știe că n-au ieșit pentru război. Au cercetat drumul ce ducea către Meka, pentru a afla dacă există ceva ce i-ar putea împiedica să intre în oraș, ținând cont de tensiunile dintre ei și neamul Quraiș. Astfel, au aflat că drumul era complet blocat de o armată numeroasă pregătită de razboi și care îi aștepta la intrarea în Meka.

Profetul صلى الله عليه وسلم s-a sfătuit cu toți companionii săi, care au fost de părere să nu lupte cu nimeni decât dacă vor fi împiedicați să-și facă pelerinajul. Când musulmanii au ajuns într-un loc numit Thaniiat Al-Marar, cămila Profetului s-a împiedicat și a îngenunchiat, nevrând să se mai miște. Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم a jurat că va accepta de bună voie orice înțelegere vor hotărî dușmanii lui, apoi și-a îmboldit cămila cu reproș și ea s-a ridicat. Ei și-au ridicat corturile în cea mai îndepărtată zonă din Hudeibyieh, lângă un puț cu apă puțină. Musulmanii s-au plâns de sete Profetului صلى الله عليه وسلم, iar acesta a scos din tolbă o săgeată și a înfipt-o în puț. Apa a țâșnit pe loc și însoțitorii lui au băut pe săturate. Profetul صلى الله عليه وسلم a spus în acele circumstanțe: ”Nu-mi doresc altceva, decât să fac micul pelerinaj în Sfântul Sanctuar.”

Primul verset din Al-Hujurat

Musulmanii au început o serie de negocieri cu quraișiti în speranța că aceștia le vor permite să intre în Meka și să împlinească Umra. Timpul trecea. Negocierile continuau, dar fără nici un rezultat.

Într-un final, ei au căzut de acord să încheie un tratat de pace și reconciliere cu musulmanii.
Clauzele tratatului erau următoarele:
▶ De această dată, musulmanii se vor întoarce acasă, însă vor reveni anul viitor și vor rămâne în Meka trei zile fără să fie deranjați de quraiși.Nu vor reveni înarmați, dar pot purta cu ei săbii băgate în teacă. Acestea însă vor fi ținute în tolbe.
▶ Activitățile de război vor fi suspendate timp de zece ani, perioadă în care ambele părți vor trăi în deplină siguranță și nici una nu va ridica sabia asupra celeilalte.
▶ Dacă vreunul dintre quraiși se va alătura lui Muhammed ( صلى الله عليه وسلم) fără permisiunea tutorilor lui, acesta va fi trimis înapoi la neamul Quraiș, iar dacă unul dintre adepții lui Muhammed se va întoarce la neamul Quraiș, acesta nu va fi trimis înapoi.
▶ Oricine dorește să se alăture lui Muhammed sau să încheie vreo înțelegere cu el, are libertatea să facă acest lucru. De asemenea, oricine dorește să se alăture neamului Quraiș sau să încheie vreun tratat cu el, are îngăduința să facă asta.

 

___________________________________________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să
medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin, lectie redactata si editata de doamna Camelia H.

Source Link

Views: 3

0Shares

Un har de la Allah

Un har de la Allah   Un har de la Allah şi o îndurare. Iar Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim].  (Al-Hujurat 49:8) Despre ce har (binecuvântare) și despre ce îndurare este vorba? În lecțiile anterioare am spus că Allah subhanahu wa ta’ala a pogorât primele versete ale acestei sure în contextul unor întâmplări […]

0Shares

Un har de la Allah

 

Un har de la Allah şi o îndurare. Iar Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim]. 

(Al-Hujurat 49:8)

Despre ce har (binecuvântare) și despre ce îndurare este vorba?

În lecțiile anterioare am spus că Allah subhanahu wa ta’ala a pogorât primele versete ale acestei sure în contextul unor întâmplări petrecute în viața Profetului (ﷺ) legate de comportamentul neadecvat al unor oameni față de Mesagerul lui Allah (ﷺ), versete ce aveau drept  scop corectarea și învățarea manierelor pe care orice credincios trebuie să le pună în practică în societatea în care trăiește, și, în mod special, în fața lui Allah subhanahu wa ta’ala și a Trimisului Său (ﷺ).

Faptul că exemplul Profetului (ﷺ) este prezent astăzi printre noi prin hadisuri și relatări despre Viața Nobilului Profet(ﷺ), reprezintă o نِعْمَةً‌ۚ – o îndurare, un har, o  binecuvântare de la Allah subhanahu wa ta’ala.

Allah subhanahu wa ta’ala îndeamnă omul să mediteze și să ia aminte la toate binecuvântările cu care a fost înzestrat prin Bunătatea și  Generozitatea Lui PreaÎnaltul.  Acest lucru nu înseamnă că Allah subhanahu wa ta’ala înzestrează pe oricine, la întâmplare. De unde aflăm acest lucru? Din continuarea versetului care spune: „Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept”, ceea ce înseamnă că Allah subhanahu wa ta’ala dăruiește aceste binecuvântări în baza Cunoașterii  și Înțelepciunii pe care doar El PreaÎnaltul o posedă. Când vorbim despre Cunoașterea lui Allah, vorbim despre o Cunoaștere nemărginită: Allah subhanahu wa ta’ala  cunoaște absolut tot ceea ce s-a întâmplat în trecut, ceea ce se va întâmpla în viitor și tot ceea ce încă nu s-a întâmplat, deoarece Allah subhanahu wa ta’ala este Creatorul tuturor oamenilor și  lucrurilor și știe totul despre acestea dinainte să le fi creat.

Un har de la Allah

Când un om care păcătuia a fost sfătuit de un înțelept să nu mai facă păcate,  acesta a promis să nu mai păcătuiască,  însă a spus că de un singur păcat nu se poate  delăsa.  Înțeleptul i-a spus: „Bine! Dar să împlinești acel păcat pe un pământ care nu îi aparține lui Allah, sub un cer care nu îi aparține lui Allah și într-un loc în care să nu te vadă Allah subhanahu wa ta’ala!”  Cel păcătos și-a dat seama că nu are nicio șansă să împlinească păcatul în aceste condiții și a spus: „Dar nu există pământ sau cer care să nu fie al lui Allah și nici un loc în care să mă ascund și Allah subhanahu wa ta’ala să nu mă vadă.”

Așadar, când ești ispitit să faci un păcat, să vorbești urât sau să comiți o nedreptate, întreabă-te: Allah subhanahu wa ta’ala vede tot ce face omul pe pământ, aude tot, Allah cunoaște gândurile omului?

Cu siguranță Allah aude, vede și știe tot, nu există loc pe pământ care să nu fie al lui Allah și nu ne putem ascunde nicăieri de Allah subhanahu wa ta’ala.

photo 1514477917009 389c76a86b68 Un har de la AllahDespre legătura dintre Alim și Hakim am mai vorbit în lecțiile anterioare și am explicat atunci de ce Allah subhanahu wa ta’ala a ales să ne facă cunoscute două dintre aceste epitete minunate în această ordine și să ne vorbească întâi despre  cunoaștere și mai apoi despre înțelepciune. Cunoașterea nu este îndeajuns, dacă nu există și înțelepciune.  Cel mai elocvent exemplu în zilele noastre este internetul, cea mai mare, cea mai la îndemână și  rapidă sursă de răspândire a informațiilor.

Un har de la Allah si o indurare

Găsim în mediul online numeroase surse de informație, însă,  cum procesăm această informație dacă, deși avem un nivel de cunoaștere superior acestor informații,  nu avem înțelepciune? Primele versete ale acestei sure ne-au învățat deja acest lucru: Nu credem orbește și nu acționăm în conformitate cu această gândire,  fără a verifica cu atenție sursa, mijloacele și veridicitatea informației. Iar pentru acest lucru ne trebuie, alături de cunoaștere, înțelepciune.

De fapt, ce înseamnă înțelepciunea? Din punct de vedere lingvistic, rădăcina حكم înseamnă a hotărî, a judeca, a așeza dreptatea pe locul cuvenit; într-un sens mai vast al cuvântului, Hakim – înțeleptul este cel care găsește fiecărui lucru, locul potrivit și fiecărei situații, vorba potrivită.

Așadar, dacă avem un anumit nivel de cunoaștere și pentru a ne fi de folos această știință, trebuie să îi cerem lui Allah subhanahu wa ta’ala și înțelepciune.

 

____________________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi”, „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin, fragment redactat si editat prin bunavointa doamnei Camelia Hejou. 

Source Link

Views: 3

0Shares

Versetul împăciuirii

Versetul împăciurii   Care sunt acele situații grave care pot degenera din răspândirea unei știri procesată și  răspândită doar pe baza nivelului de cunoaștere, fără a judeca cu înțelepciune și a cerceta dacă sursa și mijloacele transmiterii sunt veridice, aflăm din versetul următor: Şi dacă două cete de dreptcredincioşi se ceartă între ele, voi împăcaţi-le! […]

0Shares

Versetul împăciurii

 

Care sunt acele situații grave care pot degenera din răspândirea unei știri procesată și  răspândită doar pe baza nivelului de cunoaștere, fără a judeca cu înțelepciune și a cerceta dacă sursa și mijloacele transmiterii sunt veridice, aflăm din versetul următor:

Şi dacă două cete de dreptcredincioşi se ceartă între ele, voi împăcaţi-le! Dacă una dintre ele este nedreaptă cu cealaltă, atunci luptaţi împotriva celei care este nedreaptă până ce ea se întoarce la porunca lui Allah, iar când se întoarce, atunci împăcaţi-le pe ele cu dreptate şi fiţi nepărtinitori, fiindcă Allah îi iubeşte pe cei drepţi.   (Al-Hujurat 49:9)

Nu este de așteptat ca două grupuri de drept credincioși să se certe între  ele, nu-i așa? Iată,  însă,  că acest verset ne spune că acest lucru este posibil. Ce ar trebui să facă ceilalți care asistă la o asemenea situație? Tot versetul ne răspunde: „împăcaţi-le!”.

În Coran se spune ٱقْتَتَلُو – care înseamnă dispută, a purta o luptă pentru dobândirea unui lucru, ceartă contradictorie, iar faptul că ت este dublat, ne indică faptul că intervenția pentru împăcare ar trebui să aibă loc încă  din primele momente în care cearta a început.

Versetul împăciurii

Persoanele care încearcă să împace un grup de musulmani au nevoie de cunoaștere și înțelepciune: trebuie să asculte ambele părți, să încerce să afle cauzele disputei, să îi îndemne să renunțe la ceartă și să aibă teamă de Allah subhanahu wa ta’ala, să facă tot posibilul pentru a se ajunge la reconciliere.

De cele mai multe ori,  se întâmplă ca o persoană să intervină într-o dispută de acest gen cu bune intenții, însă, din lipsa înțelepciunii, să creeze neînțelegeri și mai mari între cele două părți aflate în conflict. Allah subhanahu wa ta’ala ne-a atenționat asupra acestui fapt  în versetul 6 – să nu pricinuiţi rău unui neam, din neştiinţă, în care oamenii erau  îndemnați să chibzuiască, adică să nu se încreadă orbește într-o știre  până ce nu cercetează realitatea folosindu-se de înțelepciune, riscând astfel să împlinească o faptă pe care să o regrete mai apoi.

2b27ae64bb96cde49a4f8988d9b58d6e Versetul împăciuiriiAllah subhanahu wa ta’ala îi îndeamnă pe musulmanii care participă la această reconciliere, să fie de partea celor slabi și nedreptățiți până în momentul când cei care au comis nedreptatea își vor da seama de această greșeală și se vor întoarce pe calea lui Allah subhanahu wa ta’ala și vor înapoia toate drepturile celor care au fost nedreptățiți.  De asemenea, când Allah subhanahu wa ta’ala spune fiţi nepărtinitori, îi îndeamnă pe cei care au reconciliat disputa să  fie corecți cu cei care au greșit și au nedreptățit și să nu îi facă pe aceștia să se simtă umiliți pentru greșeala lor.

Versetul împăciurii

Finalul versetului „…Allah îi iubeşte pe cei drepţi.”  nu are legătură doar cu acțiunea petrecută în acest verset. Între a face egalitate și a face dreptate este o mare diferență. Când Allah subhanahu wa ta’ala vorbește la modul general despre oameni și  despre faptele lor, înseamnă că vorbește despre întreaga omenire, iar în acest caz se aplică egalitatea: toți oamenii sunt egali și vor răspunde la fel în fața Creatorului lor.

Însă,  atunci când vine vorba despre Judecată,  lui Allah subhanahu wa ta’ala îi plac oamenii drepți, nepărtinitori și înțelepți. Prin urmare,  la Judecată oamenii vor avea nevoie de această formă de dreptate,  și nu de egalitate.

 

_______________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi”, „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin. Acesta este un fragment din redactarea si editarea facute de doamna Camelia Hejou. 

Source Link

Views: 1

0Shares