Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Versetul împăciuirii

Versetul împăciurii   Care sunt acele situații grave care pot degenera din răspândirea unei știri procesată și  răspândită doar pe baza nivelului de cunoaștere, fără a judeca cu înțelepciune și a cerceta dacă sursa și mijloacele transmiterii sunt veridice, aflăm din versetul următor: Şi dacă două cete de dreptcredincioşi se ceartă între ele, voi împăcaţi-le! […]

0Shares

Versetul împăciurii

 

Care sunt acele situații grave care pot degenera din răspândirea unei știri procesată și  răspândită doar pe baza nivelului de cunoaștere, fără a judeca cu înțelepciune și a cerceta dacă sursa și mijloacele transmiterii sunt veridice, aflăm din versetul următor:

Şi dacă două cete de dreptcredincioşi se ceartă între ele, voi împăcaţi-le! Dacă una dintre ele este nedreaptă cu cealaltă, atunci luptaţi împotriva celei care este nedreaptă până ce ea se întoarce la porunca lui Allah, iar când se întoarce, atunci împăcaţi-le pe ele cu dreptate şi fiţi nepărtinitori, fiindcă Allah îi iubeşte pe cei drepţi.   (Al-Hujurat 49:9)

Nu este de așteptat ca două grupuri de drept credincioși să se certe între  ele, nu-i așa? Iată,  însă,  că acest verset ne spune că acest lucru este posibil. Ce ar trebui să facă ceilalți care asistă la o asemenea situație? Tot versetul ne răspunde: „împăcaţi-le!”.

În Coran se spune ٱقْتَتَلُوcare înseamnă dispută, a purta o luptă pentru dobândirea unui lucru, ceartă contradictorie, iar faptul că ت este dublat, ne indică faptul că intervenția pentru împăcare ar trebui să aibă loc încă  din primele momente în care cearta a început.

Versetul împăciurii

Persoanele care încearcă să împace un grup de musulmani au nevoie de cunoaștere și înțelepciune: trebuie să asculte ambele părți, să încerce să afle cauzele disputei, să îi îndemne să renunțe la ceartă și să aibă teamă de Allah subhanahu wa ta’ala, să facă tot posibilul pentru a se ajunge la reconciliere.

De cele mai multe ori,  se întâmplă ca o persoană să intervină într-o dispută de acest gen cu bune intenții, însă, din lipsa înțelepciunii, să creeze neînțelegeri și mai mari între cele două părți aflate în conflict. Allah subhanahu wa ta’ala ne-a atenționat asupra acestui fapt  în versetul 6 – să nu pricinuiţi rău unui neam, din neştiinţă, în care oamenii erau  îndemnați să chibzuiască, adică să nu se încreadă orbește într-o știre  până ce nu cercetează realitatea folosindu-se de înțelepciune, riscând astfel să împlinească o faptă pe care să o regrete mai apoi.

2b27ae64bb96cde49a4f8988d9b58d6e Versetul împăciuiriiAllah subhanahu wa ta’ala îi îndeamnă pe musulmanii care participă la această reconciliere, să fie de partea celor slabi și nedreptățiți până în momentul când cei care au comis nedreptatea își vor da seama de această greșeală și se vor întoarce pe calea lui Allah subhanahu wa ta’ala și vor înapoia toate drepturile celor care au fost nedreptățiți.  De asemenea, când Allah subhanahu wa ta’ala spune fiţi nepărtinitori, îi îndeamnă pe cei care au reconciliat disputa să  fie corecți cu cei care au greșit și au nedreptățit și să nu îi facă pe aceștia să se simtă umiliți pentru greșeala lor.

Versetul împăciurii

Finalul versetului „…Allah îi iubeşte pe cei drepţi.”  nu are legătură doar cu acțiunea petrecută în acest verset. Între a face egalitate și a face dreptate este o mare diferență. Când Allah subhanahu wa ta’ala vorbește la modul general despre oameni și  despre faptele lor, înseamnă că vorbește despre întreaga omenire, iar în acest caz se aplică egalitatea: toți oamenii sunt egali și vor răspunde la fel în fața Creatorului lor.

Însă,  atunci când vine vorba despre Judecată,  lui Allah subhanahu wa ta’ala îi plac oamenii drepți, nepărtinitori și înțelepți. Prin urmare,  la Judecată oamenii vor avea nevoie de această formă de dreptate,  și nu de egalitate.

 

_______________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi”, „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin. Acesta este un fragment din redactarea si editarea facute de doamna Camelia Hejou. 

Source Link

Views: 3

0Shares

Invață să citești din Coran

Cum pronunţăm literele în limba arabă? ا Litera alif este o consoană oclusivă, glotală, sonoră care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu literele”A” şi “E”, dar este mult mai apropiat de litera “E”, iar în cazul literelor groase se pronunţă “A” ب Litera ba este o consoană oclusivă, […]

0Shares

Cum pronunţăm literele în limba arabă?

ا Litera alif este o consoană oclusivă, glotală, sonoră care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu literele”A” şi “E”, dar este mult mai apropiat de litera “E”, iar în cazul literelor groase se pronunţă “A”

ب Litera ba este o consoană oclusivă, labială, sonoră care se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera B.

ت Litera Te este o consoană oclusivă, alveolară, surdă care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T

ث Litera Se este o consoană fricativă, interdentală, surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de
sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă S peltic.

ج Litera Gim este o consoană africată, prepalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele GI din limba romană.

ح
Litera Ha este o consoană spirantă, faringală, surdă care se pronunţă din mijlocul gatului prin strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera H din limba romana însoţit de un sunet gros

خ Litera Hî este o consoană spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gâtului de cerul guri, prin strângerea lui, se pronunţă H gros însoţit de un sunet asemănător celui care vrea să elimine ceva care îl deranjează în gat.

د Litera Dal este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera D.

ذ Litera Zel este o consoană fricativă, interdentală, sonoră care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de
sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z normal peltic.

ر Litera Ra este o care consoană vibrantă, apicală, alveolară, sonoră se pronunţă prin atingerea bazei dinţilor de sus cu vârful limbi, se pronunţă un Rî Gros.

ز Litera Zel este o consoană siflantă, dentală, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera Z subţire şi ascuţit.

س Litera Sin este o consoană siflantă, dentală, surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera S subţire şi ascuţit.

ش Litera Şin este o consoană şuierătoare, prepalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Ş din limba romană.

ص Litera Sad este o consoană siflantă, dentală, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera S groasă.

ض Litera Dad este o consoană oclusivă, alveolară, laterală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea părţilor interioare ale măselelor cu partea laterală a limbi, se pronunţă un D gros

ط Litera Ta este o consoană oclusivă, alveolară, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T groasă.

ظ Litera Zî este o consoană fricativă, interdentală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z gros şi peltic.

ع Litera Ayin este o consoană fricativă, faringală, sonoră care se pronunţă din mijlocul gatului prin strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera A din limba romana însoţit de un sunet gros

غ Litera Ghayn este o consoană spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului
de cerul gurii, prin strângerea lui, se pronunţă Gh gros.

ف Litera F este o consoană fricativă, labială, surdă care se pronunţă prin atingerea părţi interioare a buzei de joc cu vârful dinţilor de sus, se pronunţă asemeni literei F.

ق Litera Kaf este o consoană
oclusivă, postpalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă gros asemeni literei K.

ك Litera Kef este o consoană oclusivă, postpalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă normal asemeni literei C.

ل Litera Lam este o consoană fricativă, laterală, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu părţile laterale apropiate de vârf ale limbi, se pronunţă precum litera L

م Litera Mim este o consoană oclusivă, labială, sonoră, nazală care se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera M

ن Litera Nun este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră, nazală care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu vârful limbi, se pronunţă precum litera N.

و Litera waw este o consoană constrictivă bilabio-velară, sonoră care se pronunţă prin lipirea buzelor şi deschiderea lor către exterior atât cat să încapă între ele vârful degetului mic, se pronunţă precum litera W sau
UE.

ه Litera He este o consoană spirantă, laringală, surdă care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu litera”H”

لا Este compusă din două litere; Lam şi Elif, de aceea nu este considerată o literă aparte.

ي Litera Ye este o consoană constrictivă, medio-palatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Y.

 

Schema propnuntiei literelor alfabetului

V-am atasat o schema in care se prezinta pronuntia literelor. Dupa cum vedeti avem cinci puncte:

Cavitatea bucala cu ajutorul caruia pronuntam trei litere
gatul cu ajutorul caruia pronuntam 6 litere
buzele cu ajutorul carora pronuntam 4 litere
Nari cu ajutorul caruia adaugam pronuntiei un sunet nazal care se numeste Ghunneh
Limba cu ajutorul careia pronuntam majoritatea literelor alfabetului arabesc.


Aici v-am atasat un tabel explicativ al pronuntiei literelor neexistente in alfabetul roman. Celelalte litere in general sunt asemanatoare.

Trebuie sa practicati pronuntia literelor alfabetului incercand sa puneti in aplicare cele mentionate. Literele nu sunt greu de pronuntat dar la inceput se poate sa aveti ceva probleme pana cand va veti invata.


ا
Litera Elif sau Alif, este prima litera din alfabet se scrie ca un bat perpendicular, elif sau alif este numele literei si nu felul cum se citeste asa cum vom vedea vocala este cea care decide cum se siteste litera, acest lucru este valabil si pentru celelalte litere. Literele au un nume care difera de modul cum se pronunta deoarece vocalele sunt cele care decid cum se citeste litera in cuvant.
Litera “ba” este a doua litera a alfabetului, iar “ba” este numele ei. Vocala care o insoteste decide cum se pronunta .
Litera Te este o consoană oclusivă, alveolară, surdă care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T
ث Litera Se este o consoană fricativă, interdentală, surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă S peltic.

ج Litera Gim este o consoană africată, prepalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele GI din limba romană.

ح Litera Ha este o consoană spirantă, faringală, surdă care se pronunţă din mijlocul gatului prin strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera H din limba romana însoţit de un sunet gros

خ Litera Hî este o consoană spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gâtului de cerul guri, prin strângerea lui, se pronunţă H gros însoţit de un sunet asemănător celui care vrea să elimine ceva care îl deranjează în gat.


د Litera Dal este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera D.


ذ Litera Zel este o consoană fricativă, interdentală, sonoră care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z normal peltic.


ر Litera Ra este o care consoană vibrantă, apicală, alveolară, sonoră se pronunţă prin atingerea bazei dinţilor de sus cu vârful limbi, se pronunţă un Rî Gros.

ز Litera Zel este o consoană siflantă, dentală, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera Z subţire şi ascuţit.


س Litera Sin este o consoană siflantă, dentală, surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera S subţire şi ascuţit.


ش Litera Şin este o consoană şuierătoare, prepalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Ş din limba romană.


ص Litera Sad este o consoană siflantă, dentală, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se pronunţă ca litera S groasă.


ض Litera Dad este o consoană oclusivă, alveolară, laterală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea părţilor interioare ale măselelor cu partea laterală a limbi, se pronunţă un D gros


ط Litera Ta este o consoană oclusivă, alveolară, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T groasă.


ظ Litera Zî este o consoană fricativă, interdentală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea
varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z gros şi peltic.

ع Litera Ayin este o consoană fricativă, faringală, sonoră care se pronunţă din mijlocul gatului prin
strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera A din limba romana însoţit de un sunet gros


غ Litera Ghayn este o consoană spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului de cerul gurii, prin strângerea lui, se pronunţă Gh gros.


ف Litera F este o consoană fricativă, labială, surdă care se pronunţă prin atingerea părţi interioare a buzei de joc cu vârful dinţilor de sus, se pronunţă asemeni literei F.


ق Litera Kaf este o consoană oclusivă, postpalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă gros asemeni literei K.

ك Litera Kef este o consoană oclusivă, postpalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă normal asemeni literei C.


ل Litera Lam este o consoană fricativă, laterală, sonoră care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu părţile laterale apropiate de vârf ale limbi, se pronunţă precum litera L


م Litera Mim este o consoană oclusivă, labială, sonoră, nazală care se pronunţă prin lipirea buzelor,
se pronunţă precum litera M


ن Litera Nun este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră, nazală care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu vârful limbi, se pronunţă precum litera N.


و Litera waw este o consoană constrictivă bilabio-velară, sonoră care se pronunţă prin lipirea buzelor şi deschiderea lor către exterior atât cat să încapă între ele vârful degetului mic, se pronunţă precum litera W sau Ua.

ه Litera He este o consoană spirantă, laringală, surdă care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu litera”H”


ي Litera Ye este o consoană constrictivă, medio-palatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Y.

_______

sursa: islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 1

0Shares

CORANUL CEL SFÂNT – DEFINIREA LUI

  Coranul este cuvântul arab inimitabil, revelat profetului Muhammad, Allah este venerat prin recitarea lui, care a ajuns la noi prin transmitere succesivă. Privind cu atenţie la această definiţie, distingem în ea patru restricţii: inimitabilitatea, revelarea, Allah este venerat prin recitarea lui şi succesiunea. Să le explicăm pe fiecare dintre ele în parte pentru a […]

0Shares

 

Coranul este cuvântul arab inimitabil, revelat profetului Muhammad, Allah este venerat prin recitarea lui, care a ajuns la noi prin transmitere succesivă.

Privind cu atenţie la această definiţie, distingem în ea patru restricţii: inimitabilitatea, revelarea, Allah este venerat prin recitarea lui şi succesiunea. Să le explicăm pe fiecare dintre ele în parte pentru a lămuri adevărul despre Coranul cel sfânt din această definiţie.

1. Inimitabil are în vedere procedeele retorice şi elocvenţa Coranului pe care nu au putut să o imite arabii elocvenţi nici aducând cea mai scurtă sură asemănătoare cu el, în ciuda sfidării repetate şi a aspiraţiei multora dintre ei de a se ridica deasupra elocvenţei lui. Coranul prezintă şi alte aspecte care nu pot fi imitate, însă prin definiţie se are în vedere acest aspect.

2. Revelat înseamnă trimis profetului Muhammad de către Allah Preamăritul şi Preaînaltul prin intermediul lui Gavriil şi aceasta este cea mai importantă condiţie restrictivă din definiţia Coranului şi din stabilirea esenţei sale.

3. Allah este venerat prin recitarea lui înseamnă că una dintre trăsăturile Coranului cel nobil este faptul că numai recitarea lui îi conferă celui care-l citeşte o răsplată din partea lui Allah, că acest lucru este un fel de adorare, orânduită de Allah, că rugăciuneanu este valabilă decât prin recitarea unor secvenţe sau părţi din el şi că nici o altă rugă sau vreun hadis nu-l poate înlocui.

4. Ajungerea la noi prin transmitere succesivă înseamnă că numărul mare de transmiţători cinstiţi au preluat versetele coranice de la alţi transmiţători asemenea lor, ajungând până la primul transmiţător al lor, căruia i-a fost transmis, sub forma revelaţiei, de către Allah Preamăritul şi Preaînaltul, acesta fiind profetul Muhammad.

Numele Coranului şi epitetele sale

 Allah Preaînaltul a dat Coranului numeroase nume, dintre care menţionăm:

Coranul (Al-Qur’an):

Acest Coran călăuzeşte către ceea ce este mai drept.(Al-Israa’ 17:9).

Cartea (Al-Kitab):

Noi v-am pogorât o Carte în care se află pomenirea voastră.(Al-Anbiyaa’ 21:10).

Îndreptarul (Al-Furqan):

Binecuvântat este Acela care a trimis Îndreptarul [Al-Furqan] robului Său, pentru ca el să fie o prevenire pentru toate lumile. (Al-Furqan 25:1).

Îndemnarea (Al-Dhikr):

 Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!(Al-Hijr 15:9).

 

În ceea ce priveşte epitetele Coranului, Allah l-a caracterizat prin numeroase însuşiri:

El este “lumină”:

O, voi oameni! V-a venit vouă Dovadă de la Domnul vostru, căci Noi am pogorât asupra voastră o lumină limpede. (An-Nisaa’4:174).

Și este “îndemn”, “tămăduire”, “călăuzire” şi “îndurare”:

O, oameni! V-a venit vouă îndemn de la Domnul vostru şi tămăduire pentru ceea ce este în piepturi, călăuzire şi îndurare pentru dreptcredincioşi!(Yunus 10:57).

Și este “binecuvântat”:

Această Carte binecuvântată, pe care Noi am pogorât-o, întăreşte ceea ce exista deja înaintea ei.(Al-An`am 6:92).

Și este “limpede”:

V-au venit vouă o lumină şi o Carte limpede de la Allah.(Al-Ma’idah 5:15).

De asemenea, el mai este caracterizat prin epitetele “nobil”, “glorios”, “vestitor de bine”, “prevenitor” etc.

 

__________

Traducerea sensurilor versetelor din Coran, Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 4

0Shares