Tag: nobilul coran

Supunerea fata de Allah Preainaltul si Trimisul Sau

    Omul, dintre toate creațiile Bunului Allah, este cea mai nobilă, fiind înzestrat din toate punctele de vedere (ex. : inteligență etc.). Lui i s-au pus la dispoziție toate bunătățile, pentru a căror utilizare folosește rațiunea, gândirea proprie. Dar poate să fie la fel un om care își folosește rațiunea cu acela care nu […]

 
 
Omul, dintre toate creațiile Bunului Allah, este cea mai nobilă, fiind înzestrat din toate punctele de vedere (ex. : inteligență etc.). Lui i s-au pus la dispoziție toate bunătățile, pentru a căror utilizare folosește rațiunea, gândirea proprie. Dar poate să fie la fel un om care își folosește rațiunea cu acela care nu o face ? Se aseamănă cel care dispune de capacitatea sa de gândire cu acela care nu chibzuiește ? Cu toate acestea, fiecaruia îi revin sarcini specifice, subscrise scopului unic, acela de a-L adora pe Allah. Porunca de bază este cea de supunere în fața Sa. 
 
Este obligația fiecărui om să-L slujească pe Allah Preaînaltul. Pentru a ne achita într-un mod strălucit de această nobilă sarcină ne-a fost trimis profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), încheietorul șirului tuturor profeților, astfel noi fiind onorați prin apartenența la comunitatea sa (ar. ummah). Prin urmare, ca musulmani, dintre toți oamenii, suntem cei mai fericiți. 
 
Așa cum am citit în Nobilul Coran, „Cei care se supun lui Allah și Trimisului Său, se tem de Allah și sunt cu frică de El, aceia vor fi izbânditori.” (An-Nur 24  : 52).
 
Din acest verset rezultă cu claritate cum fericirea noastră este strâns legată de supunerea față de Allah Preaînaltul și față de profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), de respectarea poruncilor lor.
 
În capitolul Al-Hașr, versetul 7, Allah Preaînaltul ne spune :
 
„Ceea ce vă dăruiește Trimisul primiți, iar cele de la care vă oprește, de la acelea opriți-vă și fiți cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă !”
 
Iubiți frați musulmani, porunca din Nobilul Coran este aceea de supunere în fața lui Allah Preaînaltul și a profetului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Noi trebuie să facem tot ceea ce ne este poruncit și să ne abținem de la ceea ce ne este oprit, luându-l ca exemplu pe Trimisul lui Allah.
 
Viața sa exemplară reprezintă transpunerea fidelă în practică a poruncilor din Nobilul Coran. Dacă un musulman nu trăiește așa cum i-a fost poruncit de Bunul Allah și de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), atunci efectele negative ale comportamentului său deviant se vor răsfrânge asupra tuturor musulmanilor. Și, din nefericire, există nenumărate exemple în această direcție. 

Fiecare musulman însă are obligația de a-și folosi rațiunea și de a se căi cu sinceritate pentru faptele sale reprobabile, fără a le repeta. Dacă va proceda astfel, va fi și mai iubit de către Bunul Allah deoarece întoarcerea sa este făcută într-o manieră conștientă. Dacă îi iubim pe Allah Preaînaltul și pe profetul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), atunci și Allah Preaînaltul și profetul Său ne iubesc pe noi. Această condiționalitate reiese cu claritate atât din versetele Nobilului Coran, cât și din relatările profetice. 

 
Să fim cu toții conștienți de obligațiile care ne revin. Dacă vedem pe cineva că face o faptă frumoasă, știm cu toții că avem de câștigat dacă-i urmăm exemplul, însă dacă observăm o faptă rea, suntem datori să-l îndreptăm pe autorul său, fapta respectivă provocându-ne dezgustul. 
 
Supunerea fata de Allah Preainaltul si Trimisul Sau

Supunerea fata de Allah Preainaltul si Trimisul Sau

Mai mult, comportamentul plăcut de Allah Preaînaltul trebuie implementat copiilor noștri încă de la vârsta când sunt mici, cu sufletele curate. Și aceasta pentru a ne asigura un viitor fericit. Dacă nu vom proceda astfel, regretele care vor urma nu au niciun rost. Procedând astfel, ne vom salva, pe de o parte, pe noi înșine, iar pe de altă parte vom pune bazele unui viitor mai bun pentru copiii noștri. 

 
Să ne rugăm Bunului Allah pentru luminarea minților, să primi Adevărul revelat în Nobilul Coran și să-l urmăm pas cu pas pe iubitul nostru profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!). 
 
 
sursa: islamromania.ro

 

Source Link

Views: 1

Caracterul inimitabil al Coranului – 1

  Minunea este orice lucru neobișnuit săvârșit de către profet sau trimis atunci când este provocat de către cei care-l tăgăduiesc, pentru a demonstra adevărul propovăduirii sale. Prin imposibilitatea de a-l imita, aici se are în vedere punerea în evidență a adevărului mesajului propovăduit de către profetul Muhammed , prin dezvăluirea incapacității arabilor din epoca […]

 

Minunea este orice lucru neobișnuit săvârșit de către profet sau trimis atunci când este provocat de către cei care-l tăgăduiesc, pentru a demonstra adevărul propovăduirii sale. Prin imposibilitatea de a-l imita, aici se are în vedere punerea în evidență a adevărului mesajului propovăduit de către profetul Muhammed , prin dezvăluirea incapacității arabilor din epoca sa de a se opune minunii sale veșnice, reprezentată de Coran, și incapacitatea generațiilor care le-au urmat de a face acest lucru.

Credința în minune

Allah Preaslăvitul i-a înzestrat pe profeții și trimișii Săi pe care i-a trimis la oameni cu minuni care demonstrează adevărul propovăduirii lor și fac pentru oameni limpezi legătura dintre ei și Allah Preaslăvitul și faptul că sunt sprijiniți de către El. Nu există nici un profet pe care Allah Preaputernicul și Preamăritul să nu-l fi dăruit cu însușirea de a face cel puțin o minune care să le atragă oamenilor atenția asupra necesității de a crede în El și de a urma calea Lui cea dreaptă. Profetul Muhammed a spus în legătură cu aceasta: “Nu este nici un profet care să nu fi fost dăruit cu semne care să-I facă pe oameni să aibă încredere în el. Iar eu am fost dăruit cu revelația ce mi-a fost trimisă și eu nădăjduiesc să fiu în Ziua de Apoi cu mai mulți supuși decât oricare dintre ei”. Iar versetele coranice care demonstrează sprijinirea de către Allah a profeților Săi prin minunile pe care i-a ajutat să le împlinească sunt numeroase și sunt prea bine cunoscute pentru a le mai enumera în această expunere sumară.

Minunile profetului Muhammed sunt numeroase, ele depășind cifra de o mie. Printre ele se numără călătoria sa nocturnă și înălțarea sa în cele șapte ceruri, în noaptea când s-a deplasat de la Moscheea cea Sfântă (Masjid Al Haram) de la Mekka la Moscheea cea mai îndepărtată (Mesjid Al-Aqsa) din orașul Al-Quds (Ierusalim), iar de acolo l-a făcut să se înalțe în cerul al șaptelea, unde a vorbit cu Allah; minunea despicării lunii în două jumătăți, despre care vorbește Coranul prin graiul lui Allah Preaînaltul: “Ceasul sa apropiat și Luna s-a despicat, / Însă când văd un semn, ei se îndepărtează și zic: “[Aceasta este] o vrăjitorie neîntreruptă” (54 : 1-2); minunea izvorului dătător de apă dintre degetele mâinilor sale; minunea despre oaia cea friptă și otrăvită pentru el, adică oaia pe care a otrăvit-o o evreică și i-a oferit-o lui, dar când a mestecat o înghițitură din ea, a aruncat-o din gură zicând: “Acest os îmi spune că el a fost otrăvit”, conform hadis-ului consemnat de Al-Bukhari.

Minunea la care voim să ne referim în detaliu este minunea Coranului – cea mai elocventă și mai măreață dintre toate minunile cu care Allah i-a ajutat pe toți profeții și trimișii Săi. Aceasta întrucât minunea Coranului dăinuiește veșnic, grăind despre profeția lui Muhammed în toate timpurile și pretutindeni, în vreme ce celelalte minuni cu care Allah i-a sprijinit pe profeții Săi au luat sfârșit și au dispărut, rămânând istorie, adică istorisiri relatate.

Înțelepciunea ce se degajă din această minune a mesajului profetului Muhammed , în comparație cu ceilalți profeți și trimiși de dinaintea lui, constă în faptul că mesajul celorlalți profeți a luat sfârșit o dată cu misiunea profetului următor, pe când minunea profetului Muhammed va dăinui până în Ziua de Apoi și a necesitat o minune care să facă mărturie pentru ea în decursul tuturor epocilor.

Caracterul inimitabil al Coranului

Coranul cel sfânt este inimitabil în toate sensurile exprimate de acest cuvânt:

El este imposibil de imitat în privința cuvintelor și a stilului său.

El este imposibil de imitat în privința clarității și întocmirii lui.

El este imposibil de imitat în privința sensurilor sale care dezvăluie adevărul despre om și menirea lui în această lume.

El este imposibil de imitat în privința ideilor științifice și informațiilor transmise, pe care știința modernă le-a confirmat.

El este imposibil de imitat în privința legislației sale și a apărării drepturilor omului, în scopul edificării unei societăți ideale în care toată lumea să fie fericită.

Aspectele imposibilității de a imita Coranul pot fi împărțite în două categorii: o parte dintre ele care se referă la toți oamenii și o altă parte care se referă numai la arabi.

IMG 6853 Caracterul inimitabil al Coranului – 1Categoria celor care se referă la toți oamenii constă din istorisirile sale despre lucrurile neștiute care nu se întâmplaseră încă și care s-au întâmplat așa cum a anunțat el, precum și povestirea despre comunitățile anterioare. După cum constă din legislația sa cuprinzătoare, exactă și potrivită pentru orice timp și pentru orice loc, cu toate că – așa după cum se cunoaște – profetul Muhammed a fost analfabet; nu a citit nici o carte și nici nu a scris nici o carte cu mâna lui. De asemenea, el nu a studiat nici un cod de legi și nici o legislație, nu știa nimic despre sistemele sociale cunoscute în vremea aceea de către persani și de către bizantini. Ea mai constă din normele și cunoștințele științifice, dintre care unele sunt descoperite de om de-abia astăzi. Aceste aspecte ale imposibilității de a imita Coranul pot fi înțelese atât de către arabi, cât și de către toți ceilalți oameni înzestrați cu aptitudini intelectuale sănătoase.

Categoria celor care se referă numai la arabi constă în alcătuirea unică a Coranului, care nu este nici proză, nici poezie, cu elocvența sa minunată, cu stilul său fără egal, pe care maeștrii în retorică din epoca Profetului și până în prezent nu l-au putut imita, în ciuda provocării și a incitării repetate formulate prin diverse modalități la o astfel de încercare.

Source Link

Views: 1

Primul verset din Al-Hujurat

Primul verset din Al-Hujurat Bismillahi Rahman Rahim, O, voi cei care credeți! Nu o luați înaintea lui Allah și a Trimisului Său și fiți cu frică de Allah! Allah este Cel care Aude Totul [și este] Atoateștiutor [Sami’, ‘Alim]. َ سَمِيعٌ عَلِيمٌ ?  (Al-Hujurat 49:1) Motivul  revelarii Când vorbim de motivul de revelare al unui […]

Primul verset din Al-Hujurat

Al Hujurat Primul verset din Al-HujuratBismillahi Rahman Rahim,
O, voi cei care credeți! Nu o luați înaintea lui Allah și a Trimisului Său și fiți cu frică de Allah! Allah este Cel care Aude Totul [și este] Atoateștiutor [Sami’, ‘Alim]. َ سَمِيعٌ عَلِيمٌ ?  (Al-Hujurat 49:1)

Motivul  revelarii

Când vorbim de motivul de revelare al unui verset, înseamnă că a existat o întrebare ce necesita răspuns sau a avut loc o întâmplare în timpul vieții Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم în urma căreia Allah subhanahu wa ta’ala a pogorât un verset sau un grup de versete.
Coranul a fost revelat treptat, pe parcursul a douăzeci și trei de ani, pentru a răspunde cerințelor, nevoilor și întrebărilor oamenilor în acea perioadă și nu numai, acest mesaj fiind universal valabil pentru toate timpurile, până în Ziua de Apoi. Majoritatea versetelor din Sfântul Coran au un motiv de revelare, iar motivul de revelare al acestui verset îl constituie o întâmplare petrecută în perioada Tratatului de la Al-Hudeibiyeh, într-un moment de răscruce din viața profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم, când pentru prima dată în istoria islamului companionii nu l-au ascultat și nu au răspuns chemării lui .صلى الله عليه وسلم

Primul verset din Al-Hujurat

În jurul anului 6 d.H., Profetul صلى الله عليه وسلم avut un vis în timp ce se afla încă în Medina. A visat că intra în siguranță în Sfântul Sanctuar din Meka cu însoțitorii săi și conducea ceremoniile de ‘Umra (micul pelerinaj). Părul le era tăiat sau ras. De îndată ce a povestit tovarășilor săi acest vis, inimile lor au tresărit de bucurie, fiindcă au descoperit în el adeverirea dorinței lor profunde de a lua parte la pelerinaj și ritualurile sale sfinte, după un exil de șase ani.

Profetul صلى الله عليه وسلم și-a spălat hainele, a încălecat pe cămilă și a plecat spre Meka, în fruntea a o mie cinci sute de musulmani, printre care se afla și soția lui Umm Selemeh Asma ‘bin Yezid (Allah să fie mulțumit de ea!).
Ei nu erau înarmați pentru război, deoarece nu au plecat cu intenția de a lupta.

Pe timpul absenței Profetului صلى الله عليه وسلم, Ibn Umm Maktum a fost numit să conducă Medina.
Într-un loc numit Zi Hulaifa, în apropiere de Meka, Profetul صلى الله عليه وسلم și musulmanii au poposit. Profetul صلى الله عليه وسلم a poruncit să fie împodobite animelele de sacrificiu și toți credincioșii s-au înveșmântat în Ihram, straiul de pelerin, pentru ca întreaga lume să știe că n-au ieșit pentru război. Au cercetat drumul ce ducea către Meka, pentru a afla dacă există ceva ce i-ar putea împiedica să intre în oraș, ținând cont de tensiunile dintre ei și neamul Quraiș. Astfel, au aflat că drumul era complet blocat de o armată numeroasă pregătită de razboi și care îi aștepta la intrarea în Meka.

Profetul صلى الله عليه وسلم s-a sfătuit cu toți companionii săi, care au fost de părere să nu lupte cu nimeni decât dacă vor fi împiedicați să-și facă pelerinajul. Când musulmanii au ajuns într-un loc numit Thaniiat Al-Marar, cămila Profetului s-a împiedicat și a îngenunchiat, nevrând să se mai miște. Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم a jurat că va accepta de bună voie orice înțelegere vor hotărî dușmanii lui, apoi și-a îmboldit cămila cu reproș și ea s-a ridicat. Ei și-au ridicat corturile în cea mai îndepărtată zonă din Hudeibyieh, lângă un puț cu apă puțină. Musulmanii s-au plâns de sete Profetului صلى الله عليه وسلم, iar acesta a scos din tolbă o săgeată și a înfipt-o în puț. Apa a țâșnit pe loc și însoțitorii lui au băut pe săturate. Profetul صلى الله عليه وسلم a spus în acele circumstanțe: ”Nu-mi doresc altceva, decât să fac micul pelerinaj în Sfântul Sanctuar.”

Primul verset din Al-Hujurat

Musulmanii au început o serie de negocieri cu quraișiti în speranța că aceștia le vor permite să intre în Meka și să împlinească Umra. Timpul trecea. Negocierile continuau, dar fără nici un rezultat.

Într-un final, ei au căzut de acord să încheie un tratat de pace și reconciliere cu musulmanii.
Clauzele tratatului erau următoarele:
▶ De această dată, musulmanii se vor întoarce acasă, însă vor reveni anul viitor și vor rămâne în Meka trei zile fără să fie deranjați de quraiși.Nu vor reveni înarmați, dar pot purta cu ei săbii băgate în teacă. Acestea însă vor fi ținute în tolbe.
▶ Activitățile de război vor fi suspendate timp de zece ani, perioadă în care ambele părți vor trăi în deplină siguranță și nici una nu va ridica sabia asupra celeilalte.
▶ Dacă vreunul dintre quraiși se va alătura lui Muhammed ( صلى الله عليه وسلم) fără permisiunea tutorilor lui, acesta va fi trimis înapoi la neamul Quraiș, iar dacă unul dintre adepții lui Muhammed se va întoarce la neamul Quraiș, acesta nu va fi trimis înapoi.
▶ Oricine dorește să se alăture lui Muhammed sau să încheie vreo înțelegere cu el, are libertatea să facă acest lucru. De asemenea, oricine dorește să se alăture neamului Quraiș sau să încheie vreun tratat cu el, are îngăduința să facă asta.

 

___________________________________________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să
medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin, lectie redactata si editata de doamna Camelia H.

Source Link

Views: 3