Category: Principiile credinței

Credința – partea 1

Bediuzzaman Said Nursi

Bismillahir-Rahmanir-Rahim

(În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător)

Și cei care cred în cele nevăzute…

 

Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în credință, ascultă cu atenție următoarea pildă:

fork-in-the-road-1aa2re3Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop atât relaxarea cât și negustoria. Unul dintre ei, care era arogant și egoist, pornește într-o direcție, iar celălalt, care era iubitor de adevăr și norocos, pornește în direcția opusă.

Cel arogant, fiind egoist și pesimist, ajunge într-o regiune care în viziunea sa părea foarte urâtă. Acolo, el vede pretutindeni sărmani neputincioși și fără speranță, care se văitau din cauza răului săvârșit de mâinile tiranilor. Oriunde se ducea, simțea o stare de tristețe și durere.

Întreaga regiune avea aspectul unei camere sumbre, precum cea a bocitoarelor. Pentru că toți păreau străini și dușmani în ochii lui și ca să uite de această situație dureroasă și întunecată, nu găsi altă cale de ieșire decât în băutură. Până și în locurile publice vedea numeroase funeralii, precum și orfani plângând deznădăjduiți. Astfel conștiința lui se zbătea într-o continuă durere.

Celălalt, pentru că își iubea Creatorul și căuta adevărul, dovedind și un comportament frumos, a ajuns într-o regiune care în viziunea sa era foarte plăcută. Acolo, el vedea pretutindeni o stare de fericire generală și o sărbătoare continuă. Peste tot erau lăcașe de rugăciune care răspândeau atracție și voie bună. Pe cei din jur îi considera prieteni sau rude. De asemenea, el vedea că întreaga regiune era cuprinsă de un sentiment de sărbătoare general, de triumf, marcată de urări și mulțumiri. El mai auzea, pe lângă vocile care Îl preamăreau pe Allah, spunând ”Allahu Ekber” (Allah este Cel mai Mare) și care mărturiseau credința în El, spunând ”La ilahe illa Allah” (Nu există altă divinitate în afară de Allah), și sunetul vesel al unei tobe care chema la recrutare în armată. Spre deosebire de omul pesimist, care suferea atât pentru el însuși cât și pentru ceilalți, omul cel iubitor de bine se bucura atât de propria-i veselie, cât și de cea a celor din jurul său. Ba mai mult, avea parte și de o afacere profitabilă, pentru care Îi mulțumea lui Allah.

Apoi s-a întors și l-a întâlnit pe celălalt om și văzându-i situația, îi spuse: ”O, cred că ți-ai pierdut mințile! Se pare că tot ce posezi urât în interior trebuie să-ți fi ieșit la suprafață, căci ai ajuns să vezi plânsete în loc de râsete, iar ieșirea din ordinea armatei o vezi ca fiind furt și jaf. Revino-ți și curățește-ți inima, pentru ca această perdea urâtă din calea privirii tale să se ridice. Și privește ca să poți vedea adevărul. Aceasta este țara unui Rege, a Cărui dreptate este absolută. El este Milos și Grijuliu la cel mai înalt nivel, cu cei aflați în subordinea Sa, este Puternic, Iubitor de disciplină și Îndurător. Ba chiar, o țară în care vedem atâta progres și descoperiri, nu poate fi așa cum îți închipui tu.”

Ca urmare, omul pesimist își revine și spune, regretând: “Într-adevăr, cred că mi-am pierdut mințile din cauza băuturii. Mulțumesc că m-ai salvat de infernul în care mă aflam.”

 

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”Source Link

Views: 1

0Shares

Noe – Pacea asupra lui! -3

 

Partea a treia

Ibn Kathir

 

7206789-de-quran-arabisch-schrijven-in-het-heilige-boek-van-de-islamDin pricina păcatelor lor ei au fost înecaţi şi vor fi duşi să intre în Foc şi nu au aflat pentru ei ajutoare afară de Allah!” ~ Şi Noe a zis: „Doamne, nu lăsa pe pământ nici un sălăşluitor într-o casă, dintre necredincioşi, ~ Căci, dacă-i vei lăsa [în viaţă], ei îi vor duce în rătăcire pe robii Tăi şi nu vor zămisli decât păcătoşi necredincioşi! ~ Doamne! Iartă-mă pe mine şi pe părinţii mei şi pe cel care intră în casa mea cu credinţă, ca şi pe dreptcredincioşi şi pe dreptcredincioase, şi nu le spori nelegiuiţilor decât pierderea! [Coran 71:25-28]

 

Am menţionat şi mai înainte Hadisul relatat de Ibn Abbas, şi anume: „Au existat zece Qarn între Adam şi Noe şi ei toţi au trăit urmând calea islamului.” (Al-Bukhari) Am spus de asemenea că prin Qarn se înţelege fie un secol, fie o generaţie, fie un neam de oameni.

După neamurile drept-credincioase, oamenii au început treptat să slăvească idoli. Imamul Bukhari a relatat de la Ibn Abbas. Acesta din urmă a explicat acest verset:

Şi au zis: „Nu-i părăsiţi niciodată pe zeii voştri! Nu-i părăsiţi niciodată pe Wadd şi pe Suwa’ şi pe Yaguth şi pe Ya’uq şi pe Nasr!” [71:23]

El a zis: „Acestea erau numele unor oameni cucernici ce se aflau printre ei. După moartea acestora, Satana i-a amăgit pe oameni să înalţe statui pe locurile unde aceştia obişnuiau să stea şi să le numească după numele lor. Şi aşa au făcut, însă ei nu au fost slăviţi decât în momentul în care neamul acesta s-a stins din viaţă şi noul neam s-a abătut de la dreapta Cunoaştere.” Ibn Abbas a spus: „Mai târziu, acei idoli au fost slăviţi de către arabi.”

Ibn Jarir a relatat că Muhammed bin Qais a spus: „Au existat oameni cucernici în perioada dintre Adam şi Noe şi aceştia au avut urmaşi ce i-au luat drept modele. După ce au murit, urmaşii lor au spus: «Dacă am putea să le facem lor statui, va fi mai plăcut şi pentru noi în slăvirea noastră [n.t. pentru Allah] şi ne vor aminti şi de ei.» Astfel că au înălţat statui înfăţişându-i pe aceştia.

Însă când neamul acesta a murit şi un altul s-a ridicat, Iblis a pătruns în gândurile lor spunându-le: «Strămoşii voştri i-au venerat şi datorită slăvirii acestora obţineau ploaie, aşadar de ce nu faceţi şi voi acelaşi lucru?» Şi astfel au început ei să-i slăvească.”

Abul-Mutahhir a relatat: „Oamenii l-au menţionat pe Yazid bin Al-Muhallab şi aceştia erau alături de Abu Ja’far (Al-Baqir) în timpul rugăciunii. Când a terminat rugăciunea, le-a zis: «L-aţi menţionat pe Yazid bin Al-Muhallab; el a fost ucis într-un ţinut unde pentru prima oară au fost slăviţi idoli. Apoi l-a menţionat pe Wadd şi a zis: „Acesta a fost un om cucernic, iubit de neamul său. Însă când a murit, neamul său a înconjurat mormântul lui în Babilon şi a fost copleşit de durere. Când Iblis a văzut durerea pricinuită de moartea lui, s-a arătat lor sub înfăţişare umană şi le-a zis: „Am văzut mâhnirea voastră la moartea acestui om, astfel că aş putea eu înălţa o statuie asemenea lui chiar în acest loc, pentru a vă putea reaminti de el!” Aceştia au răspuns: „Da!” Astfel că a făcut o statuie având înfăţişarea acestuia. Au înălţat-o în locul lor de întrunire şi astfel şi-au amintit de el. Când Iblis a observat promptitudinea cu care îşi aminteau de el, le-a sugerat:

«Să construiesc eu o statuie care să aibă înfăţişarea lui în casa fiecăruia dintre voi, astfel încât fiecare dintre voi să-şi amintească de el în casa sa?» Şi ei au fost de acord. Generaţiile următoare au văzut ce făcuseră părinţii lor pentru a-şi aduce aminte de el. Totuşi copiii lor nu aveau nici cea mai mică idee despre cum îl pomeniseră părinţii lor, astfel că treptat-treptat l-au luat drept zeul lor. Primul care va fi slăvit în locul lui Allah a fost Wadd, idolul pe care îl numiseră astfel.»”

În concluzie, fiecare idol a fost slăvit de un grup diferit de oameni. Şi după mai multe veacuri, oamenii au început să-şi facă idoli pentru ei înşişi, astfel încât autoritatea lor să fie pe deplin recunoscută; şi aceştia au fost slăviţi în locul lui Allah.

Source Link

Views: 0

0Shares

Noe – Pacea asupra lui! -1

 

Partea întâi

Ibn Kathir

 

Acesta este Noe bin Lameh bin Matusalem bin Enoh (Idris) bin Iared bin Maleleil bin Cainan bin Enos bin Set bin Adam.

Noe s-a născut la o sută douăzeci şi şase de ani de la moartea lui Adam, aşa cum a relatat Ibn Jarir.

După menţionările din Tora există o sută patruzeci şi şase de ani între moartea lui Adam şi Noe. Ibn Hibban a relatat în cartea sa Sahih că între aceştia era o diferenţă de zece secole, aşa cum relatează şi Abu Umama. Un om a întrebat: „O, Mesager al lui Allah! A fost Adam profet?” Profetul a răspuns: „Da, un profet către care Allah grăieşte!” Omul a întrebat apoi: „Ce diferenţă de ani a fost între Adam şi Noe?” Profetul a răspuns: „Zece secole”. Acest Hadis este relatat de imamul Muslim.

Imamul Bukhari a relatat de la Ibn Abbas că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Au existat zece secole între Adam şi Noe şi ei au trăit urmând calea islamului.”

Dacă se referă la o sută de Qarn (secole), aşa cum termenul este menţionat în Hadis, atunci înseamnă că trebuie să fi existat cel puţin o mie de ani între Adam şi Noe. Cu toate acestea, ar putea să însemne şi mai mult, aşa cum a menţionat Ibn Abbas referitor la aceste zece secole, acestea fiind în conformitate cu islamul. Aşadar trebuie să existe şi secole în care oamenii nu au trăit urmând învăţăturile islamice, fiind necesară trimiterea unui mesager.

Dar dacă prin Qarn se înţelege o generaţie de oameni, aşa cum este interpretat uneori şi în Coran, atunci ar putea fi mii de ani între Adam şi Noe, căci generaţiile de dinainte de Noe trăiau o perioadă foarte mare de timp.

Coranul spune:

Dar câte neamuri am nimicit Noi după Noe! Iar Domnul tău este îndeajuns Ştiutor [şi] este Cel care Vede păcatele robilor Săi. [Coran 17:17]

De asemenea în versetul următor se spune:

Iar după ei am făcut Noi să se ivească mai apoi un alt neam. [Coran 23:31]

 

… ca de altfel şi în acest verset:

 

573_203 What can we learn from the story of NoahŞi Neamurile ’Ad şi Thamud şi pe oamenii din Ar-Rass şi multe alte neamuri între acestea!… [Coran 25:38]

 

Şi în acest verset se spune:

 Ci câte neamuri am nimicit Noi înainte de ei! Mai simţeşti vreun singur [om] din ele? Sau mai auzi tu cea mai mică şoaptă a lor? [Coran 19:98]

 

Chiar şi Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a folosit cuvântul Qarn cu sensul de „generaţie”, „neam” şi a zis: „Şi cel mai bun neam este neamul meu…”

Allah l-a trimis pe Noe atunci când oamenii începuseră să slăvească idoli şi zei, adâncindu-se şi mai tare în rătăcire şi ignoranţă. Noe a fost primul mesager ce a fost trimis pe pământ. Allah Preaputernicul a menţionat povestea sa şi pe cea a neamului său. A spus şi cum a trimis Potopul drept pedeapsă asupra celor ce au refuzat chemarea Sa. A menţionat de asemenea şi cum l-a salvat pe Noe şi pe cei din arca sa, în diverse sure din Coran: Al-A’raf, Yunus, Hud, Al-Anbiya, Al-Mu’minun, Aş-Şu’ara, Al-Ankabut, As-Saffat, Al-Qamar şi Nuh – un întreg capitol.

 

În Surat Al-A’raf Allah grăieşte:

Noi l-am trimis pe Noe la neamul său, căruia i-a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite”. ~ Dar căpeteniile neamului său au răspuns: „Noi te vedem pe tine într-o rătăcire învederată!” ~ El le-a răspuns: „O, neam al meu! Eu nu sunt în rătăcire, ci eu sunt trimis de către Stăpânul lumilor. ~ Eu vă vestesc mesajele Stăpânului meu şi voi să vă povăţuiesc, căci eu ştiu de la Allah ceea ce voi nu ştiţi. ~ Oare vă miraţi voi că v-a venit o îndemnare de la Domnul vostru printr-un om dintre voi, pentru ca să vă prevină, pentru ca voi să fiţi cu frică, în nădejdea că voi veţi avea parte de îndurare?”. ~ Dar ei l-au socotit mincinos. Însă Noi l-am mântuit pe el şi pe cei care au fost cu el în corabie şi i-am înecat pe cei care au socotit semnele Noastre drept minciuni pentru că ei au fost un neam de orbi.  [Coran 7:59-64]

 

În Surat Yunus Allah grăieşte:

 Istoriseşte-le lor povestea lui Noe, când el a zis neamului său: „O, neam al meu! Dacă vă este prea grea şederea mea [printre voi] şi pomenirea de către mine a semnelor lui Allah, atunci să ştiţi că eu în Allah mă încred! Înţelegeţi-vă, aşadar, cu asociaţii voştri şi nu ascundeţi planurile voastre! Apoi luaţi hotărârea în privinţa mea, fără să-mi mai daţi vreun răgaz! [Coran 10:71]

 Iar de vă veţi lepăda voi, eu nu v-am cerut răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Allah şi mie mi s-a poruncit să fiu dintre cei supuşi voinţei lui Allah [musulmani]!” ~ Dar ei l-au socotit mincinos. Şi l-am mântuit Noi laolaltă cu cei care au crezut cu el în corabie şi i-am făcut pe ei urmaşi. Iar pe aceia care au ţinut semnele noastre drept minciuni i-am înecat. Deci priveşte cum a fost urmarea celor preveniţi! [Coran 10:72,73]

 

– sfârșitul părții întâi –

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link

Views: 0

0Shares