Category: Sunnah – Tradiția profetică

Pactul de la Hudaybiyah

Pactul de la Hudaybiyah

Musulmanii au început o serie de negocieri cu quraișiti pentru a li se permite să intre în Meka și să împlinească Umra. Astfel, tratatul de pace și reconciliere cu musulmanii continea clauze precum:

▶ De această dată, musulmanii se vor întoarce acasă, însă vor reveni anul viitor și vor rămâne în Meka trei zile fără să fie deranjați de quraiși. Nu vor reveni înarmați, dar pot purta cu ei săbii băgate în teacă. Acestea însă vor fi ținute în tolbe.
▶ Activitățile de război vor fi suspendate timp de zece ani, perioadă în care ambele părți vor trăi în deplină siguranță și nici una nu va ridica sabia asupra celeilalte.
▶ Dacă vreunul dintre quraiși se va alătura lui Muhammed ( صلى الله عليه وسلم) fără permisiunea tutorilor lui, acesta va fi trimis înapoi la neamul Quraiș, iar dacă unul dintre adepții lui Muhammed se va întoarce la neamul Quraiș, acesta nu va fi trimis înapoi.
▶ Oricine dorește să se alăture lui Muhammed sau să încheie vreo înțelegere cu el, are libertatea să facă acest lucru. De asemenea, oricine dorește să se alăture neamului Quraiș sau să încheie vreun tratat cu el, are îngăduința să facă asta.

Pactul de la Hudaybiyah

Au avut loc unele dispute referitoare la această acțiune. De exemplu, când acordul trebuia scris, Ali bin Abu Talib, care făcea pe scribul, a început astfel: “Bismillahi Rahman ir-Rahim”, adică “În Numele lui Allah, Cel mai Milostiv, Îndurător!”, dar conducătorul mekan, Suhail bin ‘Amr, a declarat că el nu știa nimic despre Ar-Rahman și a insistat asupra formulei obișnuite “Bi-ismika Allahumma”, adică “În Numele Tău, Allah!” Musulmanii au fost nemulțumiți, dar Profetul صلى الله عليه وسلم a acceptat. A continuat să dicteze din nou: “Așa s-a căzut de acord cu Profetul lui Allah,
Muhammed.” Dar Suhail a spus: “Dacă te-am fi recunoscut ca Profet, nu te-am fi împiedicat să intri în Casa Sfântă și nici nu am fi luptat împotriva ta. Scrie numele tău și numele tatălui tău.”
Musulmanii au comentat din nou și au refuzat să consimtă la modificare.
Profetul صلى الله عليه وسلم a acceptat și de această dată, pentru cauza mai importantă a islamului, și nu a luat în seamă un asfel de detaliu minor. A șters el însuși cuvintele și a dictat în loc: ”Muhammed, fiul lui ‘Abdullah.”

Într-o relatare se spune că Omar a fost atât de supărat din cauza clauzelor pactului ce îi împiedica să împlinească Pelerinajul și atitudinea umilitoare în ce privește reconcilierea cu păgânii, încât nu s-a mai putut abține și a mers la Profet صلى الله عليه وسلم spunându-i:

636562232091973705 Pactul de la Hudaybiyah“Nu ești tu adevăratul Mesager al lui Allah?” Profetul صلى الله عليه وسلم a răspuns calm: “De ce n-aș fi?” Omar a vorbit din nou și a întrebat: “Nu suntem noi pe calea cea dreaptă și quraișii pe cea greșită?” Fără să manifeste nici un resentiment, Profetul – Allah ( صلى الله عليه وسلم)a răspuns că așa era. Când a primit acest răspuns, el a continuat grăbit: ”Atunci nu ar trebui să suferim nici o umilire în privința Credinței. Profetul صلى الله عليه وسلم a rămas netulburat și i-a spus cu deplină încredere: “Eu sunt adevăratul Mesager al lui Allah, totdeauna supus Lui, iar El mă va ajuta”. “Nu tu ne-ai spus să facem pelerinajul?” “Dar nu v-am spus niciodată ” a răspuns Profetul, “că o să-l facem chiar anul acesta.” Omar a tăcut, dar mintea lui era tulburată. A mers la Abu Bakr și și-a dezvăluit sentimentele în fața sa. Abu Bakr, care nu se îndoise niciodată de buna credință a Profetului, a confirmat ce-i spusese Profetul .صلى الله عليه وسلم

Mai apoi, când Omar a fost chemat de Profet صلى الله عليه وسلم, el s-a bucurat și a regretat foarte multatitudinea sa anterioară. El a făcut milostenii, a ținut post și rugăciuni și a eliberat cât de mulți sclavi a putut, ca ispășire pentru atitudinea necugetată pe care o adoptase.

Pactul de la Hudaybiyah

Musulmanii s-au purtat așa pentru că nu înțelegeau beneficiile pe care acest tratat de pace le aducea, de fapt, comunității musulmane. În afara faptului că nu puteau împlini Pelerinajul și a sentimentului de umilire pe care l-au resimțit, celelalte clauze ale tratatului funcționau în favoarea statului islamic aflat în plină dezvoltare, iar evenimentele ce au urmat au dovedit această înțelepciune. Timp de zece ani, statul islamic a putut evolua în liniște și pace; Profetul
Muhammed صلى الله عليه وسلم i-a trimis pe musulmani să învețe limbi străine, agricultură, arte, arhitectură etc.
Musulmanii au avut șansa să răspândească islamul datorită prevederii articolului ce se referea la extrădarea credincioșilor care se refugiază la aceștia, fără consimțământul tutorilor lor. La prima vedere era o clauză foarte dureroasă și în tabăra musulmană era considerată inadmisibilă.

Oricum, pe parcursul evenimentelor, s-a dovedit a fi o mare binecuvântare. Musulmanii trimiși înapoi la Meka nu aveau intenția să renunțe la binecuvântările islamului, ci, dimpotrivă, chiar acești musulmani s-au dovedit a fi centrul de influență al islamului. Era imposibil de crezut că ei vor deveni apostați sau renegați, iar înțelepciunea din spatele acestui acord a atins apogeul pe parcursul altor evenimente petrecute ulterior.

Așadar, când tratatul de pace a fost încheiat, Profetul صلى الله عليه وسلم a poruncit companionilor să taie animalele de sacrificiu, dar ei erau prea deprimați pentru a-l mai asculta. Profetul صلى الله عليه وسلم a dat instrucțiuni în acest sens de trei ori, dar nu a primit nici un răspuns.

Era pentru prima dată în istoria islamului când companionii nu răspundeau chemării și poruncilor Profetului ( صلى الله عليه وسلم) lor și un moment de răscruce în care Profetul صلى الله عليه وسلم nu a știut cum să procedeze. El a intrat în cortul soției sale Umm Selemeh Asma ‘bin Yezid (Allah să fie mulțumit de ea!) și a spus: “Vai de această comunitate care nu se supune Profetului!”, povestindu-i despre această atitudine a companionilor săi. Ea l-a sfătuit cu înțelepciune și l-a îndemnat ca el însuși să preia inițiativa, să-și sacrifice animalul și să-și radă capul, și cu siguranță companionii îl vor urma, ceea ce s-a și întâmplat. Văzându-l pe Profet صلى الله عليه وسلم, musulmanii au început să-și sacrifice animalele și să-și radă capetele, urmând exemplul Profetului صلى الله عليه وسلم, deși atunci când le-a vorbit, ei nu s-au supus.

Versetul este pogorât în acest context pentru a-i învăța pe credincioși că hotărârile și faptele lor nu trebuie să treacă peste Cuvântul lui Allah subhanahu wa ta’ala și a Trimisului Său.

 

______________________________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic “Islamul azi” – “Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin, lectie redactata si editata de doamna Camelia H.Source Link

Views: 3

0Shares

Ce insemnau ansarii pentru Profet

Jurământul ideal al „ajutoarelor” (ansarilor)

Muhammed Al-Ghazali

„Ajutoarele” (ansarii), asa cum fusesera numiti musulmanii din Medina, au făcut un jurământ înaintea Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), si anume ca vor sprijini acest mesaj cu vieţile şi cu avuţiile lor şi vor face tot ce depinde de ei să apere Profeţia, până când mesajul va fi predat atât arabilor, cât şi celor ce nu sunt arabi. Legământul făcut de cei din neamul „ajutoarelor” (ansar) este considerat a fi cel mai glorios pact din analele credinţei.

Nu există alt termen de comparaţie în ceea ce priveşte sinceritatea, credinţa altruistă şi deplina supunere faţă de adevăr. Acest legământ a fost încheiat într-o noapte superbă din perioada pelerinajului (hajj). După aceea oamenii au plecat, fiecare în drumul său, şi s-au ocupat de afacerile pe care le aveau. Dar cei care au făcut jurământ s-au preocupat să împlinească acest legământ istoric şi au acceptat de bunăvoie toate cerinţele şi provocările acestuia.

În bătălia de la Bedr şi în alte bătălii sângele lor a curs în valuri. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a avut mare încredere în acel legământ făcut pentru supremaţia religiei în vremuri de restrişte şi pentru înălţarea tărâmului lui Allah.

În acest sens, când, după primul asalt în bătălia de la Hunain, musulmanii s-au retras, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu s-a uitat înspre rândurile de musulmani nou-veniţi, ci şi-a chemat vechii credincioşi care au făcut jurământ în acea vale, în noaptea din perioada de hajj, pentru ca să poată prelua controlul situaţiei.

Anas (Allah să fie mulţumit de el!) ne povesteşte că, pentru bătălia de la Hunain, triburile Hauazan şi Ghatfan au participat la luptă cu averea, echipamentul şi fiii lor.

Jannat.ul .Baqi Madina panoramio Ce insemnau ansarii pentru ProfetProfetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) avea o armată de zeci de mii de oameni, din care făceau parte şi cei ce-i erau îndatoraţi pentru victoria de la Mekka, însa toţi l-au părăsit şi a rămas singur. La vremea aceea a făcut a doua chemare. El s-a întors către dreapta sa şi a chemat: „O, neamul «ajutoarelor»!” Ei au zis: „Aici suntem, o, Trimis al lui Allah! Suntem cu tine, fii pe pace!” Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) călărea pe un catâr cenuşiu. A descălecat şi a zis: „Eu sunt supusul lui Allah şi Trimisul Său!” Politeiştii au fost înfrânţi şi armata islamică a dobândit o pradă consistentă. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a împărţit prada între noii veniţi, cei care au acceptat Islamul în ziua în care a fost cucerită Mekka, şi „emigranţi” (muhagirin). El nu a împărţit nimic „ajutoarelor”. Aceştia au fost puţin tulburaţi. Au început să vorbească între ei: „Când situaţia era disperată, noi am fost cei chemaţi, dar când prada a fost capturată, ea este împărţită la alţii.” Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a aflat acest lucru, i-a adunat şi i-a întrebat: „O, neam al ansar-ilor! Ce zvonuri am auzit despre partea voastră?” Ei au rămas tăcuţi. Atunci el a zis: „O, «ajutoarelor»! Nu vă convine ca alţii să aibă parte de bunurile pământeşti, iar voi să vă întoarceţi acasă cu Muhammed?” Ei au răspuns: „De ce nu, o, Trimis al lui Allah! Suntem mulţumiţi.” Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Dacă oamenii umblă pe o vale şi «ajutoarele» (ansar) pe altă vale, atunci eu voi umbla pe valea pe care umblă «ajutoarele».” (Bukhari).

Adevărul este că acest important mesaj avea nevoie de ascuţişul săbiilor „ajutoarelor”. Ei şi-au împlinit promisiunea, sacrificându-şi vieţile şi tot ce aveau. Nu aveau dinaintea ochilor profiturile efemere ale acestei lumi, nici vreo plăcere sau vreun avantaj trecător. Politica pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a adoptat-o la împarţirea prăzii de război s-a bazat pe sinceritatea şi credinţa lor. Beduinii care au devenit musulmani într-o etapă ulterioară aveau nevoie de ajutor financiar ca să nu se descurajeze în faţa greutăţilor ce aveau să apară în calea lor ca o consecinţă a aderării lor la Islam. Din această pricină, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a vrut să-i reasigure şi să-i îmbărbăteze şi, fiindcă „ajutoarele” aveau o credinţă de nezdruncinat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a lăsat aşa cum erau. În asemenea condiţii, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Dau câteva lucruri unui om astfel ca (din cauza faptelor sale rele) Allah să nu-l arunce în iad, deşi există alte persoane care îmi sunt mai dragi.” (Bukhari).Source Link

Views: 5

0Shares

Viata Khadijei alaturi de Muhammad – part 2

Viata Khadijei alaturi de Muhammad – part 2

 

07a Viata Khadijei alaturi de Muhammad - part 2Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a avut trei fii, doi cu Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!) şi Ibrahim, al treilea fiu, cu Maria Qabtiyyah (Allah să fie mulţumit de ea!). Primul fiu a fost numit Qasim, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ajunsese să fie cunoscut ca Abu Qasim (tatal lui Qasim). Al doilea fiu, ’Abdullah, era de asemenea cunoscut ca Tahir (cel curat) ori Tayyab (cel bun). Ambii au murit în copilărie, iar
necredincioşii au fost nespus de fericiţi că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu mai avea moştenitori pentru a-i duce mai departe nobila misiune. Al treilea fiu, Ibrahim, a fost născut de soţia sa, Maria Qabtiyyah (Allah să fie mulţumit de ea!). De asemenea, a murit în copilărie. Când l-a văzut pe Ibrahim murind, l-a ridicat uşor şi a recunoscut că era neputincios şi nu putea face nimic înaintea voinţei lui Allah Preaînaltul.

„Ştim că moartea este inevitabilă şi este un adevăr al vieţii. Ştim, de asemenea, că cei rămaşi în urmă îi vor ajunge pe cei plecaţi mai înainte; dacă nu ar fi aşa, ne-am întrista şi mult mai mult pentru Ibrahim. Sufletul îl jeleşte şi ochiul varsă lacrimi, dar nu este potrivit să spunem cuvinte care ar putea să-i displacă Domnului nostru, Creatorului şi Susţinătorului nostru.”

În ziua în care Ibrahim a murit, a fost o eclipsă de soare. Arabii din vremurile vechi erau superstiţioşi şi au asociat aceste fenomene ale naturii – eclipsele de lună şi de soare – cu moartea unui om important. Mulţi musulmani chiar au început să asocieze eclipsa de soare cu moartea lui Ibrahim. Dar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a îndreptat imediat spre amvon şi în timpul predicii sale, a spus: „Eclipsele de lună şi de soare sunt semnele lui Allah. Ele nu au loc niciodată datorită morţii vreunei fiinţe umane. Când le vezi pe oricare dintre acestea, oferă salat.”

Duşmanii lui au început să-l numească Abtar, cel care nu are descendenţi, cel a cărui neam a fost oprit. Dar Allah Preaînaltul a avut mai multe binecuvântări pregătite pentru el. Apoi i-a revelat frumoasele versete ale Surei Al-Kawthar, a opta sură a Nobilului Coran:

 

„Noi ţi-am dat ţie [Al-Kawthar] prisosinţă. Deci împlineşte Rugăciunea pentru Domnul tău şi jertfeşte. Cel ce te urăşte va fi fără copii!” (Coran 108: 1-3).

 

Când necredincioşii au văzut că Islamul atrăgea din ce în ce mai multe persoane în ciuda tuturor tacticilor lor, ei s-au întrunit pentru a stabili ce paşi ar trebui urmaţi pentru a opri răspândirea acestei noi religii. Au hotărât să declare un boicot total, deschis, politic şi economic, împotriva tribului Banu Haşim. Acesta a avut loc în cel de-al şaptelea an după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a declarat Trimis al lui Allah. De asemenea, anul este cunoscut în istoria Islamului ca Şi’ab Abi Talib.

A fost foarte cumplit, deoarece copiii nevinovaţi s-au confruntat cu lipsa hranei, iar adulţii au supravieţuit mâncând frunzele copacilor. Totuşi, grupul adepţilor lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu au întors spatele religiei lor adevărate şi au ieşit din acest calvar mai puternici şi mai curaţi decât înainte.

Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!), care fusese crescută în lux în casa înstărită a tatălui ei, se confrunta acum cu greutăţile economice cu răbdare şi curaj, calităţi necesare celor ce trebuie să reziste unui asediu.Source Link

Views: 1

0Shares