Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Femeia în timpul Ramadanului

Femeia în timpul Ramadanului   Muhammad Ali Al-Hashimi   Adevărata femeie musulmană ţine postul în luna Ramadan şi sufletul ei este pătruns de credinţa că: „Aceluia care posteşte în Ramadan cu credinţă şi speranţă la răsplată îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.” Ea are atitudinea celui care posteşte cu adevărat, celui care se ţine departe […]

Femeia în timpul Ramadanului 

 Muhammad Ali Al-Hashimi

Adevărata femeie musulmană ţine postul în luna Ramadan şi sufletul ei este pătruns de credinţa că: „Aceluia care posteşte în Ramadan cu credinţă şi speranţă la răsplată îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.”

Ea are atitudinea celui care posteşte cu adevărat, celui care se ţine departe de orice fel de păcate care pot să anuleze postul sau să micşoreze răsplata. Dacă se găseşte în faţa unor încercări ostile, ea urmează povaţa pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a dat-o bărbaţilor şi femeilor care postesc: „Când vreunul dintre voi posteşte, nu trebuie să rostească cuvinte urâte sau să ridice vocea la mânie. Dacă atunci cineva îl provoacă sau se luptă cu el, el trebuie să zică: «Eu postesc!»”

„Allah nu are nevoie de renunţarea la mâncare şi băutură a celui care nu renunţă la vorbe mincinoase sau la fapte rele.”

În timpul lunii Ramadan, adevărata femeie musulmană se simte pătrunsă de atmosfera unei luni cum nu mai există alta, când faptele bune trebuie înmulţite, iar porţile bunătăţii trebuie larg deschise. Ea ştie că în timpul acestei luni trebuie să postească numai pentru Allah şi că El îi va dărui răsplata pentru aceasta, căci răsplata lui Allah este mai măreaţă şi mai bogată decât îşi poate cineva imagina: „Răsplata pentru fiecare faptă bună împlinită de fiii lui Adam va fi înmulţită de la zece până la şapte sute de ori. Allah a grăit: «În afara postului, pentru că acesta este pentru Mine şi Eu Însumi voi oferi răsplata pentru el. El renunţă la mâncarea lui şi la plăcerile lui pentru Mine.»

Pentru cel ce posteşte există două momente de bucurie, unul, atunci când îşi întrerupe postul, celălalt, când îl întâlneşte pe Domnul său. Cu adevărat mirosul gurii celui ce posteşte este mai plăcut lui Allah decât mireasma moscului.”

Aşadar, în timpul acestei luni mult prea scurte, femeia musulmană înţeleaptă trebuie să creeze un echilibru între îndatoririle sale casnice şi şansa pe care o aduce această lună, de a se apropia mai mult de Allah prin slavă şi fapte bune. Ea nu trebuie să lase ca treburile casnice să o distragă de la împlinirea rugăciunilor obligatorii la timpul potrivit, de la recitarea din Coran sau înfăptuirea rugăciunilor opţionale. Nu trebuie să lase nici adunările familiale tradiţionale făcute noaptea târziu să o împiedice să facă rugăciuni opţionale de noapte (qiyyam al-layl şi tahujjud) sau rugi (du’a). Ea cunoaşte minunata răsplată şi îmbelşugata iertare pe care Allah le-a pregătit pentru cei care stau să se roage în timpul nopţii Ramadan: „Celui care îşi petrece noaptea în rugăciune, în timpul lunii Ramadan, cu credinţă dreaptă şi sperând la răsplată, îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.”

Femeia în timpul Ramadanului 

În timpul lunii Ramadan, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – se străduia să împlinească mai multe fapte bune decât în oricare alt timp, şi asta în special  în ultimele zece zile ale lunii.

A’işa a zis: „Trimisul lui Allah obişnuia să împlinească în timpul lunii Ramadan, în special în ultimele zece zile ale lunii, mai mult decât împlinea în oricare alt timp.”

De asemenea, A’işa – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Când începeau ultimele zile ale lunii Ramadan, Trimisul lui Allah stătea întreaga noapte, îşi trezea familia, se străduia foarte mult şi se înfrâna de la relaţii conjugale.”

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – obişnuia să le poruncească musulmanilor să caute noaptea „hotărârii divine” (lailat al-qadr) şi îi încuraja să petreacă noaptea în rugăciune: „Căutaţi lailat al-qadr în timpul ultimelor zece zile ale lunii Ramadan.”

„Celui ce îşi petrece noaptea al-qadr în rugăciune şi se roagă din credinţă dreaptă şi sperând la răsplată îi vor fi iertate toate păcatele anterioare.”

Această lună binecuvântată este un timp neprihănit pentru rugăciune. Femeia musulmană cu preocupări serioase nu are timp să stea de vorbă şi să se ocupe cu alte îndeletniciri inutile de-a lungul nopţii. Ea nu trebuie să se afle printre cele care îşi petrec în mod plăcut noaptea până când zorii se apropie, apoi de îndată ce oferă familiei ceva de mâncare cad într-un somn adânc şi pot chiar să piardă rugăciunea de dimineaţă (fajr).

Femeia în timpul Ramadanului 

Adevărata femeie musulmană şi familia ei trebuie să ducă o viaţă islamică în timpul lunii Ramadan, încercând să se organizeze astfel încât atunci când se întorc de la rugăciunile taraawih65 să nu stea până prea târziu, deoarece în câteva ore scurte se vor trezi să facă rugăciunea opţională de noapte (qiyaam al-lail) şi să mănânce suhur, căci Profetul ne-a poruncit să mâncăm suhur, pentru că se află multe foloase în acesta: „Mâncaţi suhur, pentru că în suhur se află binecuvântare.”

Adevărata femeie musulmană îi ajută pe toţi membrii familiei ei să se trezească pentru suhur, ca supunere faţă de porunca Profetului şi cu speranţa de a obţine binecuvântările suhur-ului, cum ar fi: să îşi aducă aminte să împlinească qiyaam al-lail şi să meargă la moschee pentru a face în grup rugăciunea de dimineaţă (fajr), dar obţine şi foloase fizice, prin întremarea trupului pentru postul din timpul zilei. Aşa obişnuia să facă Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi aşa i-a povăţuit şi pe companioni să facă.

Zaid ibn Thabit – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Am mâncat suhur cu Trimisul lui Allah, apoi ne-am ridicat să ne rugăm.” Un om a întrebat: „Cât timp era între cele două?” El a zis: „Cincizeci de versete [adică timpul necesar cât pentru a recita cincizeci de versete].”

Nu există nici o îndoială că Allah va înmulţi răsplata femeii musulmane care reprezintă un mijloc de a aduce aceste binecuvântări asupra familiei ei în luna Ramadan:

Aceia care cred şi plinesc fapte bune, [să ştie că] Noi nu lăsăm să se piardă răsplata aceluia care săvârşeşte fapte bune!  [Coran 18:30]

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 4

Allah este Dumnezeu

Allah este Dumnezeu Ma numesc Florentina M. si sunt musulmana de 18 ani. Inainte de a deveni musulmana credeam ca musulmanii cred in alt dumnezeu, pe care ei il numesc Allah. Abia apoi am aflat că Allah este numele propriu al lui Dumnezeu în limba arabă, cel mai frumos nume al Lui. Am aflat ca musulmanii cred […]

Allah este Dumnezeu

Ma numesc Florentina M. si sunt musulmana de 18 ani. Inainte de a deveni musulmana credeam ca musulmanii cred in alt dumnezeu, pe care ei il numesc Allah. Abia apoi am aflat că Allah este numele propriu al lui Dumnezeu în limba arabă, cel mai frumos nume al Lui.

Am aflat ca musulmanii cred ca atunci când a creat omul, Allah a pus în el şi lumina credinţei.

…îi vei vedea pe dreptcredincioşi şi pe dreptcredincioase cu lumina alergând pe faţa lor. (Al-Hadid 57:12)

Am aflat ca si crestinii de origine araba il numesc Allah pe Dumnezeu si ca in Biblia dn limba araba sta de foarte multe ori scris numele Allah.

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus:

„Inimile oamenilor sunt de patru feluri: şlefuite şi strălucitoare precum o lampă care luminează; pecetluite, cu noduri strânse în jurul peceţii; inimi întoarse cu susul în jos şi inimi învăluite. Cât despre inimile şlefuite, ele sunt acelea ale credincioşilor şi lumina lămpii este lumina credinţei. Inimile pecetluite sunt cele ale necredincioşilor. Inimile întoarse cu susul în jos sunt cele ale ipocriţilor incurabili, pentru că ei au primit cunoaştere, o înţeleg, o recunosc ca fiind adevărată, dar o resping. Cât despre cei cu inimi învăluite sunt aceia în ale căror inimi se află şi credinţă şi ipocrizie….”

Allah este Dumnezeu

Afirmaţia Nu există altă divinitate în afară de Allah Preaînaltul este piatra de temelie a Islamului şi pe ea s-a construit esenţa acestuia, diferența dintre musulmani şi ne-musulmani constand în acceptarea conştientă a acestei expresii şi aplicarea ei în viaţa de zi cu zi.

In Nobilul Coran sta scris:

Allah a creat cerurile şi pământul cu [chibzuinţă] adevărată şi în aceasta este un semn pentru cei credincioşi. (Al-`Ankabut 29:44),

sunset desert with muslim mosque foreground 1385 1 Allah este Dumnezeuiar în capitolul Ar-Rum, versetele 20 – 28 ne spune:

Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]. Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc. Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi în timpul zilei şi căutarea de către voi a harului Său. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud. Şi printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teamă [de trăsnet] şi cu nădejde [în ploaie], şi că pogoară apă din cer, cu care învie pământul, după moartea lui. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. Şi printre semnele Lui este [acela] că cerul şi pământul există prin porunca Sa, iar dacă vă va chema pe voi cu o chemare, veţi ieşi voi din pământ. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ şi toţi Ii sunt Lui supuşi. El este Cel care creează prima oară făpturile şi apoi le face din nou – şi aceasta este şi mai uşor pentru El – şi a Lui este pilda cea mai înaltă din ceruri şi de pre pământ şi El este Atotputernic [şi] Inţelept [Al-‘Aziz, Al-Hakim]. El vă va face vouă pildă din voi înşivă: Aveţi voi dintre cei pe care-i stăpânesc mâinile voastre drepte asociaţi la cele cu care v-am înzestrat pe voi şi sunteţi voi întru aceasta de o seamă cu ei? Vă temeţi de ei aşa cum este teama voastră de voi înşivă? Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam [de oameni] care pricep. (Ar-Rum 30:20-28)

 

Source Link

Views: 3

Simț și rațiune

Simț și rațiune O serie de oameni au tăgăduit existenţa lui Allah atât în antichitate, cât şi în vremurile moderne, întrucât nu L-au putut percepe cu ajutorul simţurilor proprii, închipuindu-şi că aceasta este calea către El. Ei i-au acuzat pe cei care au crezut în El că ar avea iluzii, că ar fi rătăciți, că […]

Simț și rațiune

O serie de oameni au tăgăduit existenţa lui Allah atât în antichitate, cât şi în vremurile moderne, întrucât nu L-au putut percepe cu ajutorul simţurilor proprii, închipuindu-şi că aceasta este calea către El. Ei i-au acuzat pe cei care au crezut în El că ar avea iluzii, că ar fi rătăciți, că ar fi superstiţioşi, că ar fi tulburaţi mintal, că ar gândi neştiinţific şi au continuat şirul lung al injuriilor, batjocurii şi dispreţului manifestat faţă de credincioşi, din cauza faptului că aceştia au crezut în Allah fără să fi recurs la calea simţurilor.

Aceia care pretind că nu cred decât în ceea ce percep simţurile lor sunt contrazişi de realitatea materială pe care o trăiesc, căci ei cred, de exemplu, în existenţa gravitaţiei şi în legile ei fără să o fi văzut, ci prin prisma efectelor ei, cred în validitatea raţiunii fără să o fi văzut, ci doar pentru că i-au constatat efectele, cred în magnetism pentru că fierul este atras de fier, fără să fi văzut cauza acestei atracţii, cred în existenţa electronului şi a neutronului, fără să fi văzut vreun electron sau vreun neutron.

Aceste fapte dovedesc că ei cred în nişte lucruri pe care nu le-au perceput cu ajutorul simţurilor proprii, dar ale căror efecte i-au făcut să ia cunoştinţă de ele şi să creadă în existenţa lor cu certitudine, ceea ce înseamnă că aceştia cred în multe dintre faptele existenţei doar pentru că le-au perceput efectele, fără să le fi perceput substanţa sau esenţa.

Aşadar raţiunea – şi nu simţurile – l-a ajutat pe om să le cunoască. Simţurile au constituit instrumentul care i-a furnizat raţiunii datele necesare emiterii unei judecăţi, dar nu ar fi fost emisă nicio judecată şi nu ar fi existat nicio cunoaştere dacă nu ar fi existat raţiunea.

Realitatea este că simţurile ne oferă uneori imagini deformate, iluzii şi noi cunoaştem adevărul numai cu ajutorul raţiunii: băţul introdus în apă pare frânt, liniile paralele despărţite de alte linii nu mai par paralele, cifrele albe par mai mari decât cifrele negre, impresia că mergem întotdeauna cu capul în sus, indiferent dacă ne aflăm la Polul Nord, la Polul Sud sau la Ecuator. Toate aceste exemple ne arată limpede că, dacă nu ar fi existat raţiunea, simţurile ne-ar fi oferit erori în loc de adevăruri; dacă nu ar exista raţiunea, nu am dispune de nicio cunoştinţă.

Simț și rațiune

Oare au avut dreptate aceia care au limitat întreaga cunoaştere la simţuri?

Oare au fost logici atunci când au respins credinţa în Allah pentru că nu L-au perceput cu simţurile proprii, cu toate că ei au crezut numai datorită consecinţelor şi efectelor în toate realităţile nevăzute şi care constituie cele mai multe fapte cunoscute de om?

Această viziune referitoare la calea cunoaşterii lui Allah, atât în vechime, cât şi în prezent, este unul dintre cele mai importante elemente care i-a îndepărtat pe mulţi oameni de calea adevăratei credinţe în Allah, deşi această perspectivă nu este corectă, întrucât raţiunea prin intuiţia ei judecă şi constată că Allah este creatorul materiei şi nu este o materie, fiindcă materia nu creează materie, iar dacă numai materia concretă este lucrul pe care îl pot percepe simţurile, atunci ele nu-L vor putea percepe pe Allah.

Se pare că nu există nicio naţiune şi niciun necredincios care să nu aibă această suspiciune în legătură cu dimensiunea senzorială a căii de cunoaştere a esenţei divine. Am auzit, în vremurile noastre, de existenţa unor indivizi care consideră imposibilitatea vederii esenţei divine drept o justificare a ateismului, după cum am auzit şi state declarând acest lucru, aşa cum declara un  post de radio cu ocazia lansării primului satelit artificial sovietic în cosmos.

sursa: islamulazi.ro

Source Link

Views: 3