Tag: rugaciune

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

De Aaid Al-Qarni

 

O, voi cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi rugăciune (As-Salat), căci Allah este cu cei răbdători.

[Qur’an 2:153]namaz4 RUGĂCIUNEA - SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

Dacă eşti asediat de teamă şi anxietate, ridică-te şi roagă-te, sufletul tău aşa va fi liniştit şi vă găsi alinarea. Atâta timp cât îţi faci rugăciunea cu inima deschisa va avea asupra ta aceste efecte.

Rugăciunea constituia pentru Profet un motiv de bucurie şi plăcere; era singurul lucru pe care îl putea face la nesfârşit fără a se sătura sau a se simţi obosit.

Sunt atâtea autobiografii despre oameni care au simţit nevoia de a se ruga atunci când s-au aflat într-un impas şi doar aşa au reuşit să îşi păstreze puterea şi voinţa de a trece peste toate greutăţile.

Rugaciunea Temei (care este făcută în vreme de război) a fost scrisă pentru situaţiile de criză când membrele îţi sunt grav rănite, decapitări sunt peste tot în jurul tău şi din ce în ce mai multe suflete zboară către ceruri. Este o vreme când nimic altceva nu mai dă roade împotriva acestora în afară de o rugăciune spusă din adâncul sufletului.

Generaţia de astăzi este pusă sub problema stresului cotidian şi a altor probleme psihice. Aceştia ar trebui să se întoarcă spre moschee, să îşi efectueze rugăciunile şi să caute să IL mulţumească pe Allah. Dacă nu se vor întâmpla toate acestea, lacrimile nu vor secătui sufletele şi durerea ne va distruge psihicul.

Dacă facem cele cinci rugaciuni zilnice din toată inima noastră vom căpata cea mai mare binecuvântare: ispaşirea păcatelor noastre şi inaltarea în faţa lui Allah. Rugăciunea este şi un posibil leac împotriva stării de boală deoarece statorniceste credinţa în sufletele noastre. Cât despre aceia care nu vin la moschee şi nu îşi fac rugăciunea, nefericirea şi nenorocirile se vor abate asupra lor şi vor duce o viaţa amărâtă.

Iar aceia care nu cred că vor avea parte de nenorocire şi Allah va lăsa faptele lor în deşert.     [Qur’an 47: 8]

______________________________________________
Extras din cartea “Nu te intrista!”, Aid al-QarniSource Link

Views: 5

A face “dhikr” (a-L pomeni pe Allah) prin intermediul numelui de “Allah”

A face “dhikr” (a-L pomeni pe Allah) prin intermediul numelui de “Allah”

 

O chestiune importanta referitoare la numele de “Allah” se refera la modalitatea corecta de a face “dzikr”, adica de a-l pomeni pe Domnul si Stapanul nostru Cel Preainalt prin intermediul acestui nume. Exista numeroase evidente in acest sens, asa cum este mentionat si in cuvantul lui Allah:
 zikir
„Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Chemati-L cu ele si depãrtati-vã de aceia care schimonosesc numele Lui! Ei vor fi rãsplãtiti dupã ceea ce fac!”
[Al-‘Araf 180]
Exista, insa, in cazul unor grupari deviante practici si maniere de a face “dzikr” (adica de a-l pomeni pe Allah) cu totul indepartate de ceea ce a fost consemnat in relatarile corecte despre profetul Muhammad (“sunnah sahihah”) – Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa! 
Dintre acestea, o atentie deosebita trebuie data feririi de acele practici deviante care presupun pomenirea lui Allah formand grupuri si repetand numele de “Allah” in nenumarate randuri si in graba, pana cand la un moment dat nici nu se mai intelege ce spun si isi insotesc aceste practici de sunete de tobe si trambite… astaghirullah (Allah sa ne ierte). Ii cerem lui Allah sa ne tina departe de ratacire si sa ne lumineze inima cu lumina credintei si sa ne intareasca pe calea cea dreapta, Calea care ne poate conduce spre Rai, cu voia lui Allah.
 Ei cred ca prin aceasta practica un act de adorare, ca il pomenesc pe Allah, dand curs de fapt la acte departate de ceea ce ne-a fost transmis de nobilul nostru profet, Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!), pentru ca nu exista nici o relatare care sa indice faptul ca acesta ar fi obisnuit sa repete numele de “Allah” singur, in forma individuala, in nenumarate randuri, facand astfel “dzikr”.
 
Ci, dimpotriva, toate pomenirile existente in relatarile corecte despre profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) indica rugi si pomeniri in urmatoarea forma, asa cum a fost relatat in ahadis sahihah: Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cine a spus: “Subhan Allah ua bi-hamdihi” ( “Slava si lauda lui Allah”) de 100 de ori intr-o zi, i-au fost sterse pacatele sale, chiar si daca ar fi fost (numeroase) cat spuma marii.”
Si, de asemenea, a spus profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): “(Sunt) doua cuvinte usoare (de spus) pentru limba, grele pe cantar, iubite de Cel Milostiv: “Subhan Allah ua bi-hamdihi, subhan Allah Al-‘Adzim” (“Slava si lauda lui Allah, slava lui Allah Cel Preamaret”).
 Si a mai spus (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): “Cele mai placate vorbe lui Allah, sunt patru, nu are importanta cu care dintre ele ai inceput : “subhanAllah” (slava lui Allah), si “alhamdulillah” (lauda lui Allah), si “la ilaha illa Allah” (nu exista alta divinitate in afara de Allah) si “Allahu akbar” (Allah este Cel mai Mare”).
Aceasta este maniera in care profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) ne indruma sa il pomenim pe Allah si nu exista nici o relatare despre acesta ca l-ar fi pomenit pe Allah repetand numele de “Allah” singur, individual.
lumea-islamica.com
Source Link

Views: 3

Căința – partea 4

 

 

prayer-of-repentancebbjkbhAşa cum stomacul are nevoie de hrană şi sufletul are nevoie de iubirea lui Allah.

Ce-ai simţit în primele zile de întoarcere la Allah?

Prima dată am simţit că vreau să mor, pentru că nu meritam să trăiesc. Ajunsesem la concluzia că, până acum, nu făcusem nimic bun. Nici măcar acum nu ştiu, cum am auzit acea voce la radio. Simţeam că vreau să recuperez tot ceea ce am pierdut şi să mă revanşez faţă de Allah.

Întrebare:

Este de ajuns să te căieşti o singură dată?

Bineînţeles că nu! Căinţa trebuie reînnoită de fiecare dată când păcătuieşti. Dacă ai greşit o dată, iar apoi te-ai întors la acelaşi păcat nu există altă soluţie în afară de o nouă căinţă.

A venit un om la Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi l-a întrebat: “-Dacă fac un păcat, mi se scrie? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a răspuns că da. A întrebat iar: -Şi dacă mă căiesc? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), i-a spus că i se iartă acel păcat. A spus: -Şi dacă mă întorc la acel păcat? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)  a spus că i se scrie din nou.

În cele din urmă acest om a spus:

Până când îmi va ierta Allah păcatele?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că Allah lasă deschisă poarta iertării atât timp cât omul nu renunţă să se căiască.”

Spune Profetul: “Un om dintr-un popor de dinaintea noastră, a omorât 99 de persoane. El a început să cerceteze despre învăţaţii lumii (care-i puteau arăta calea izbăvirii) şi a fost îndrumat să meargă la un calugăr. O dată ajuns acolo, i-a mărturisit acestuia, că a omorât 99 de oameni şi l-a întrebat dacă Allah îl poate ierta. Călugărul a răspuns negativ şi a fost şi el ucis, completând astfel numărul celor ucişi până la 100. Apoi, acest om a întrebat despre învăţaţii cei mai mari de pe pământ şi a fost îndrumat spre un astfel de învăţat. Omul, i-a spus acestuia, că a omorât o sută de persoane şi l-a întrebat dacă mai există vreo şansă să-i fie acceptată căinţa. El a răspuns afirmativ, iar apoi l-a întrebat: “Ce te împiedică să te căieşti? Mai bine du-te în cutare şi cutare ţinut; acolo sunt oameni devotaţi rugăciunii şi veneraţiei, aşa că ar trebui să te alături lor în rugăciune; dar să nu te întorci în ţinutul tău, căci este un loc păcătos (pentru tine). Atunci, omul a pornit la drum, dar abia străbătuse jumătate de cale, când l-a ajuns moartea. În acel moment, s-a iscat o ceartă între îngerii milei şi cei ai răzbunării. Îngerii milei au spus:”Acest om a venit căindu-se la Allah”, dar îngerii pedepsei au zis:”Omul acesta nu a făcut nici o faptă bună. “Pe urmă, a mai apărut un înger, în chipul unei fiinţe umane (pentru a hotărî problema) şi îngerii care se certau, au convenit ca el să facă pe mijlocitorul între ei. El (îngerul) a zis: “Măsuraţi distanţa între cele două ţinuturi. Se va considera că el aparţine ţinutului de care se afla mai aproape.” Ei au măsurat şi l-au găsit mai aproape de ţinutul credinţei, spre care se îndrepta şi astfel îngerii milei l-au luat în stăpânire. Lăudat fi, Tu, o, ALLAH! Cât de Iertător poţi fi! Acest păcătos care a ucis o sută de suflete a intrat în Paradis doar prin faptul că s-a căit cu sinceritate fără să fi apucat să facă vreo faptă bună.

Cea mai bună rugă de căinţă conform spuselor Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) este: ” O, Allah! Tu eşti Stăpânul Meu. Nu există altă divinitate în afara Ta. Tu m-ai creat iar eu sunt robul Tău. Mă ţin de promisiunea pe care ţi-am dat-o atât cât îmi stă în putinţă. Cer ocrotirea Ta de răul păcatelor pe care le-am săvârşit. Recunosc darurile pe care mi le-ai oferit. Îmi recunosc lipsurile şi păcatele. O, Allah iartă-mă căci nimeni nu poate ierta păcatele în afara Ta!”

Ne vesteşte Profetul, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l  miluiască) că cine rosteşte această rugă crezând cu convingere în  ceea ce spune şi moare va intra în Paradis.

O, Allah, fă-ne dintre cei care vor intra în Paradis!

Exemple de păcate mari:

-facerea de asociaţi lui Allah;

-omorul (fără drept);

-Comportamentul urât faţă de părinţi;

-preacurvia;

-vrăjitoria;

-tranzacţiile cu dobânzi;

-“să mănânci” averea orfanilor;

-defăimarea unei persoane (prin atribuirea unor minciuni acesteia);

-mărturia mincinoasă;

-furtul;

-consumul alcoolului, a cărnii de porc.

În final, ne rugăm Celui care ne-a dăruit această posibilitate de a ne căi – Celui care ne cheamă în fiecare noapte spunând: “E cineva care-şi doreşte ceva, iar Eu să-i împlinesc dorinţa?” – să ne ierte pe toţi, să fie mulţumit de noi, să ne răsplătească cu Gennetul şi să-i reîntoarcă pe musulmani la religia Lui!

 

 

sursa: Islamul AziSource Link

Views: 3