Îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în ceea ce priveşte vindecarea diareei
Ibn Qayyim Al-Jawziyyah
Ni se relatează în Sahihan că Abu Said Al Khudri a spus: „Un om a venit la Profet şi i-a zis: «Fratele meu se plânge de stomac sau el se plânge de diaree.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Dă-i nişte miere!» Omul s-a dus şi s-a întors mai târziu spunând: «I-am dat nişte miere, dar nu i-a fost de ajutor.» – sau a zis – «I-a înrăutăţit diareea.» El a repetat aceasta de două sau de trei ori, timp în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să îi spună: «Dă-i nişte miere!» A treia sau a patra oară, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: «Allah a spus adevărul, în timp ce stomacul fratelui tău a minţit.»”
Mierea are o valoare medicinală imensă, deoarece îndepărtează substanţele vătămătoare ce sunt adunate în vene şi intestine. Mierea dizolvă excesul de umezeală; este benefică dacă este ingerată, dar şi folosită ca unguent, este nespus de valoroasă pentru cei în vârstă, pentru cei ce suferă de flegmă, răceală sau friguri. Mierea este nutritivă, ameliorează mişcările intestinale şi reprezintă un bun agent de conservare. În plus, mierea reduce gustul amar al altor medicamente, curăţă ficatul şi pieptul, facilitează producerea urinei şi dizolvă flegma ce însoţeşte tusea. Dacă mierea este consumată fierbinte şi este amestecată cu ulei de trandafiri, vindecă muşcăturile de animale şi efectele opiumului. Mierea amestecată cu apă este benefică pentru a ameliora efectele muşcăturii unui câine turbat şi ale ingerării ciupercilor otrăvitoare. Dacă ţinem carnea proaspătă în miere, prospeţimea sa este păstrată timp de trei luni. De asemenea, dacă dovleceii, vinetele şi castraveţii sunt ţinuţi în miere, ei se vor conserva foarte bine.
Mierea va menţine proaspete, timp de şase luni, anumite tipuri de fructe. Ea prezervă corpurile moarte, fiind demnă de denumirea care i-a fost atribuită – „adevăratul conservant”. Dacă mierea este folosită în cazurile de infectare cu păduchi, ea ucide atât păduchii, cât şi ouăle lor. De asemenea, mierea conferă fineţe şi frumuseţe părului, accelerând creşterea sa. Dacă mierea este aplicată pe ochi precum kohl-ul, va întări vederea slabă. Mierea albeşte dinţii, păstrează sănătatea dinţilor şi a gingiilor şi ameliorează fluxul sanguin. Ingerarea unei cantităţi mici de miere pe stomacul gol ajută corpul să elimine mucusul şi flegma. Mierea curăţă stomacul şi elimină substanţele sau amestecurile nocive, încălzeşte uşor stomacul şi deschide porii. Rinichii, prostata şi ficatul beneficiază de efecte similare în urma administrării mierii. Mierea este cea mai puţin dăunătoare substanţă dulce utilizată în tratarea ficatului şi a rinichilor.
Toate aceste beneficii menţionate sunt completate de faptul că mierea nu are niciun fel de efecte adverse şi nici nu dăunează nimănui, cu excepţia celor care suferă de bilă, dar care pot să o consume cu oţet pentru a-i neutraliza efectul negativ.
Mierea este un fel de mâncare, o băutură, un dulce, un remediu, un aliment revigorant şi o substanţă ce poate fi aplicată extern ca unguent; de asemenea, amintim de numeroasele ei valori medicinale. Nu există vreo altă substanţă mai benefică decât mierea sau de aceeaşi valoare. De aceea oamenii din vechime se bazau pe miere; cărţile lor nu conţin nicio referire la zahăr, deoarece acesta a fost descoperit în timpurile moderne.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să bea pe stomacul gol miere amestecată cu apă. Această practică ascunde un secret minunat legat de păstrarea sănătăţii. Doar cei înzestraţi cu o înţelegere profundă vor fi în stare să recunoască un asemenea secret. Vom menţiona acest aspect din nou atunci când vom explica sfaturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) referitoare la păstrarea unei sănătăţi bune.
Într-un hadis relatat de Ibn Majah şi alţii aflăm că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Folosiţi-vă de două leacuri: mierea şi Coranul!”. În acest hadis sunt reunite remediile materiale şi cele divine, leacul trupului şi cel al sufletului, remediul lumesc şi leacul ceresc.
Înţelegând aceste fapte, să ne întoarcem la omul căruia Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi prescrisese miere pentru a se vindeca de diareea ce fusese cauzată de mâncatul excesiv. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a prescris miere pentru a-i elibera stomacul şi intestinele de substanţele dăunătoare şi excreţiile ce împiedicau digerarea hranei din stomac, dat fiind că mierea are un efect purificator. Substanţele vătămătoare, vâscoase erau lipite de pereţii stomacului ce are textura unui prosop, afectând atât stomacul, cât şi mâncarea. Mierea îndepărtează aceste substanţe ce căptuşesc stomacul şi constituie cel mai bun leac pentru această problemă. Mierea este un purificator puternic şi este foarte eficientă în tratarea cazurilor de diaree, în special atunci când este amestecată cu apă caldă.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a repetat omului cu un anume motiv sfatul de a-i da nişte miere fratelui său bolnav. Medicamentul prescris trebuie să fie administrat într-o doză suficientă, altfel boala nu va fi pe deplin vindecată. Dacă medicamentul prescris este administrat într-o doză mai mare decât cea necesară, el va slăbi corpul şi va genera efecte adverse. Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a poruncit omului să îi dea fratelui său miere, acesta nu i-a administrat o doză suficientă pentru a-l vindeca. Când omul i-a zis că fratele său nu se vindecase, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ştiut că doza nu a fost suficientă, aşa că l-a îndemnat pe omul respectiv de câteva ori să îi dea fratelui său mai multă miere pentru a atinge cantitatea suficientă vindecării. Când bolnavul ia o cantitate suficientă de miere, vindecarea apare, cu Voia lui Allah. A oferi remediul adecvat în doza potrivită constituie o secţiune importantă a ştiinţei medicinii.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus omului: „Allah a spus adevărul, în timp ce stomacul fratelui tău a minţit.”; astfel ni se sugerează eficacitatea certă a mierii. Pe de altă parte, ni se indică faptul că boala a rămas nu din cauză că medicamentul prescris nu a fost eficient, ci pentru că stomacul avea o cantitate mare de substanţe toxice. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a poruncit omului să ia mai multă miere, deoarece stomacul său conţinea o cantitate excesivă de substanţe alterate.
Medicina profetică nu este similară celei oferite de doctori. Medicina profetică oferă într-adevăr cel mai eficient tratament şi remediu dezvăluit prin revelaţie şi călăuzire Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), receptat de mintea sa profundă şi perfectă. Majoritatea remediilor prescrise de alte persoane care nu sunt profeţi au la bază ipoteza, observaţia şi experimentarea.
Mulţi oameni nu beneficiază de medicina profetică, deoarece aceasta îi ajută doar pe cei care o recunosc şi cred în ea. Astfel, ei cred că îi va ajuta şi se bazează pe ea. Coranul, care este un leac a tot ceea ce ascunde inima, dacă nu este recunoscut şi acceptat cu credinţă, nu va vindeca inima. De fapt, Coranul doar va adăuga mai multă răutate şi va spori boala din inimile ipocriţilor.
Medicina profetică se potriveşte doar corpurilor bune şi pure, aşa cum Coranul se potriveşte doar sufletelor drepte şi inimilor vii. Dacă oamenii ignoră medicina profetică este ca şi cum ar ignora ajutorul şi călăuzirea Coranului care este cel mai eficient leac. Când remediul nu funcţionează (Coranul şi medicina profetică), cauza constă în negativitatea trupului şi sufletului care nu sunt pregătite să accepte leacul, nu în lipsa de eficienţă a leacului. Izbânda vine de la Allah şi la El se află vindecarea!
Există divergenţe de opinii referitoare la ceea ce Allah a spus:
„Din burţile lor iese o băutură cu felurite culori, în care este leac pentru oameni.” (Sura An-Nahl: 69).
Divergenţa gravitează în jurul cuvintelor: „… în care este leac pentru oameni” – se referă ele la băutură sau la Coran? Există două opinii referitoare la acest subiect, cea mai apropiată de adevăr fiind cea a lui Ibn Masud, Ibn Abbas, Al-Hasan, Qatadah, precum şi a majorităţii savanţilor care au declarat că aceste cuvinte se referă la băutură. Versetul discută despre băutură, nu despre Coran. În plus, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a afirmat în hadisul anterior: „Allah a spus adevărul”, determinând astfel cu claritate că versetul se referă la băutură. Allah ştie cel mai bine.
sursa: femeiamusulmana.blogspot.com
Source LinkViews: 4
