Lectia importanta primita de la mama
Salamualaykum! Ma numesc Florentina si am 21 de ani. Povestea mea incepe cu mult timp in urma… Parintii mei sunt despartiti, iar eu am ramas cu mama mea dupa divort. Nu vreau sa vorbesc despre acel moment al separarii lor si nici despre cauzele care au dus acolo. A urmat o perioada parca si mai grea pentru mine si mama. Dar ea a cunoscut pe cineva care avea sa aduca schimbarea in viata noastra.
Dupa un an si jumatate mama mea s-a casatorit cu Malik, un student la medicina in Bucuresti. De origine araba, el era musulman si eram fascinata despre cat de diferit gandeste el. Malik nu se comporta precum tatal meu, dar simteam si cum nu ma iubeste cu adevarat, ca pe o fiica. Am inceput sa invat mai bine la scoala, sa ma comport exemplar, sa fiu mai buna, doar pentru a castiga un loc mai bun in ochii tatalui meu vitreg. Nu vreau sa induc vreo impresie ca nu s-ar fi comportat bine cu mine sau cu noi, dar simteam nevoia sa fiu ca o fiica adevarata a lui.
Viata noastra a inceput sa decurga normal, eram ca o familie, dar eu simteam o raceala care nu ma impaca deloc. Mama mea incerca sa il inteleaga mai bine. Intreba despre obiceiurile cu care a crescut el, dar a inceput sa si citeasca orice ii pica in mana despre cultura, traditie si religia musulmana. Pe cand eu aveam 11 ani am fost impreuna cu mama mea la moschee. A fost emotionant, dar mai ales pentru mama. Vedeam asta in fiecare gest al ei.
Dupa aproximativ sase luni, mama mea s-a convertit la Islam. Nu pot sa spun ca s-a schimbat foarte mult, dar a inceput sa faca rugaciunea, sa fie mai atenta in vorbele si atitudinea ei.
Mama mea a fost intotdeauna buna cu mine si foarte apropiata de mine. Vorbindu-mi si mie, am crescut apoi cu atmosfera aceasta apropiata de Dumnezeu. Dar mama mea a ramas insarcinata si l-a nascut pe fratele meu. Am vazut atunci bucuria pe fata lui Malik si cum il iubea. Cu trecerea timpului, vedeam cat de special este fratele meu pentru el.
O perioada m-am revoltat in felul meu si … am inceput sa nu mai fac nimic cum trebuie. NU as vrea sa exemplific, dar o suparam destul de mult pe mama. Pana intr-o zi cand am fost foarte aproape sa ma accidentez mortal. O minune a facut sa nu patesc nimic… m-am simtit protejata. Am simtit pe loc nevoia sa multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Desi eram nevatamata, imi simteam parca tot corpul anesteziat de emotia puternica! Am mers acas, am intrat in camera mea si am plans. Mult.
Lectia importanta primita de la mama
A doua zi am plecat la moschee. M-am rugat acolo plangand hohote. In drum spre casa m-am gandit mult la viata mea, la ce vreau sa fac in viitor, la cum as vrea sa arate viata mea… sau mai bine zis stilul meu de viata. Mi-am promis atunci sa devin o musulmana demna de aceasta religie mareata si sa calc pe urmele Profetului in ceea ce priveste comportamentul si atitudinea sa cu ceilalti. Imi doresc mult sa fiu o buna musulmana, desi realizez ca ca am atatea greseli si minusuri. Sa fiu de folos comunitatii si tarii mele, sa fiu un om bun cu toti ceilalti. Nu port hijab, iar colegii mei nici nu stiu ca sunt musulmana. Dar vreau sa fiu diferita prin comportamentul meu deosebit. Asa cum ne-a invatat profetul nostru iubit!
Vreau sa ma pun si in locul alor mei si sa nu judec, sa ma impac cu ideea ca ei au facut atat cat au putut pentru mine. Oricum, darul cel mai de pret al mamei mele pentru mine a fost modelul ei. A facut tot ce a putut pentru mine si ma iubeste atat de mult, dar nu a facut nedreptate altora pentru a ma avantaja pe mine, desi pe moment eu poate asa as fi vrut. Pe langa lectia rabdarii titanice, aceasta este una dintre lectiile de viata cele mai importante pe care le=am primit. Si ma rog mereu dupa cum scrie in Coran:
Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic!
Source LinkViews: 1