În cautarea identității islamice – partea 2

În cautarea identității islamice – partea 2

 

Noi suntem cei care au rămas în urmă în credința și evlavia noastră, în apropierea de Creatorul nostru. Oare nu ne-a învățat Trimisul lui Allah ﷺ , să iubim credința,  pe Allah subhanahu wa ta’ala și pe Trimisul Său ﷺ ?

Ar trebui să depunem efort pentru a ne îndepărta de această boală ce și-a făcut loc în inimile noastre prin slăbiciunea noastră.

Întreg globul pământesc a devenit precum un sat mic în care mass-media pătrunde rapid și împrăștie doar lucruri denigratoare la adresa islamului, făcând  aceste nedreptăți să pară lucruri de onoare, pe când islamul nu lasă loc de compromisuri în credință.

Să privim puțin în trecut și să observăm marea civilizație ale cărei baze s-au stabilit  în Andaluzia și de unde, mai apoi, a început Renașterea urmată de liniștea sufletească a unei civilizații care a scos la iveală știința,  dezvoltarea științei și valențele islamului.

Profetul Muhammed ﷺ era devotat islamului și din punct de vedere al credinței, dar și al comportamentului, și aceasta va rămâne singura modalitate prin care noi putem lua aminte.

Nu există cineva pe acest pământ, dintre oameni, care să nu aibă greșeli sau care să nu fi făcut lucruri urâte.

Urmările acestor filosofii eronate asupra islamului au dus la un dezechilibru în mintea și sufletul nostru, determinîndu-ne să ne îndoim, într-un fel sau altul, sau să fim confuzi în ceea ce privește propria noastră religie.

Cine sunt musulmanii zilelor noastre? Musulmanul european, musulmanul cel bun, musulmanul credincios pe care îl cunoaștem deja, acel musulman care spune “elhamdullillah” că a descoperit islamul din cărțile savanților, și nu din comportamentul musulmanilor.

Ce înseamnă apartenența mea la islam?

Primul lucru, și cel mai important, este acela că trebuie să luăm aminte și să fim mândri de această credință.

Fiecare dintre noi trebuie să arătăm cu mândrie, dar nu ostentativ, această religie.

Allah subhanahu wa ta’ala îi laudă pe cei care trăiesc islamul și pun în practică în viața cotidiană această credință, și spune despre aceștia că, atunci când erau chemați la Allah, sau Cuvântul lui Allah era pus ca judecată, ei spuneau “Ne supunem!”.

Aceste cuvinte trebuie să oglindească credința noastră și comportamentul nostru; o dată ce ai devenit musulman, lucrurile de care te apropii și pe care vrei să  le faci, să fie dintre cele poruncite și permise de Allah subhanahu wa ta’ala,  iar lucrurile de care trebuie să te îndepărtezi și pe care nu ar trebui să le faci, să fie dintre cele interzise de Allah PreaÎnaltul.

Apartenența noastră la islam înseamnă căutarea și aflarea adevărului, înseamnă să luăm aminte la acest univers și la faptul cum acesta a fost creat, să luăm aminte și să conștientizăm că această viață nu este decât una trecătoare, să conștientizăm ce înseamnă credința și ce înseamnă islamul.

Atât timp cât nu ne vom îndepărta de “Jahiliah” actuală,  nu vom putea trăi islamul cu adevărat. Așa s-a întâmplat și în era preislamică, de exemplu în vremea lui Omar, care a spus că primul lucru pe care ar trebui să îl facă musulmanii pentru a își putea apăra și păstra identitatea și apartenența la islam, este îndepărtarea de era preislamică. Jahiliah nu a existat doar în trecut, Jahiliah a existat în orice timp și perioadă din istorie  și există și în zilele noastre.

Ce înseamnă să fi musulman?

  • A fi musulman înseamnă să fiu dintre cei stabili – să nu mă influențeze absolut nicio formă sau curent modernist care m-ar putea determina să renunț la principiile mele.

Conștiința și identitatea islamică înseamnă să rămâi neînduplecat în fața acestor provocări și drept în fața principiilor, civilizației, educației, modernității.

  • A fi musulman înseamnă să fiu treaz, viu, convins că musulmanul trebuie să împlinească această credință.

Allah subhanahu wa ta’ala a trimis această religie ca un ultim mesaj universal pentru întreaga omenire.

  • A fi musulman înseamnă a fi un exemplu viu al Tradiției Profetului Muhammed ﷺ care a spus că viitorul va fi al nostru și al celor care vor urma după acest adevăr, după această credință.

Această lumină a adevărului se va împrăștia și va cuprinde inimile tuturor oamenilor, în ciuda faptului că astăzi mulți dintre aceștia urăsc islamul și musulmanii, motivul fiind chiar noi, așa cum am spus anterior. Însă,  dacă noi vom prezenta acest islam așa cum trebuie prin comportamentul nostru, prin faptele și vorbele noastre, toată lumea se va minuna și va vedea că islamul nu poate să aducă și nici să provoace vreun rău nimănui pe acest pământ.

descărcare 2 În cautarea identității islamice - partea 2Islamul nu este un ucigaș care vrea să curgă sângele pe acest pământ, dimpotrivă,  islamul interzice vărsarea de sânge nevinovat și poruncește protejarea sufletului, care este cel mai neprețuit și demn lucru în fața lui Allah subhanahu wa ta’ala.

Islamul este adevăr întru totul,  islamul este dreptate întru totul.

Trebuie să fim convinși din adâncul inimii și al rațiunii noastre, că trebuie să împlinim această credință pentru astăzi, pentru mâine, pentru viitor, fiindcă ne vom întoarce la Allah pentru a da socoteală,  iar aceasta va fi cea mai grea întrebare.

Allah ne interzice să fim nedrepți cu oamenii  pe pământ,  indiferent de naționalitate sau religie.

“Nu se cuvine ca un dreptcredincios și nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah și Trimisul Său au hotărât în privința lor un lucru. Iar acela care se răzvrătește împotriva lui Allah și  a Trimisului Său se află  în rătăcire învederată.”

Păstrarea identității islamice ne va ajuta să rămânem drepți, în picioare, indiferent în ce loc de pe pământ vom trăi, iar reușita constă în apropierea de Allah subhanahu wa ta’ala.

Niciodată nu-i vom putea mulțumi pe oameni, indiferent ce haină vom îmbrăca sau ce haină vom da jos în fața lor.

Ați auzit probabil de Nixon, fostul președinte al Statelor Unite. La un moment dat, acesta a spus: “Noi îi vedem pe musulmani ca fiind o singură bucată din două (uniți).  Ei sunt foarte credincioși și se țin strâns de credința și valorile lor.”

Allah subhanahu wa ta’ala a spus în Sfântul Coran: “Dacă ei vin în fața voastră (cei care vor răul islamului doar pentru foloase lumești) să vă întoarcă de la credința voastră, să nu îi urmați!”

Onoarea,  cinstea, adevărul nostru este alături de islam,  alături de Allah PreaÎnaltul și de Trimisul Său ﷺ, și oricât de mult ne-am dori alte lucruri care să ne ofere această cinste și onoare,  nu le vom găsi nicăieri în afară islamului.

 

 

Transcrierea predicii de vineri (11.oct.2019) de către doamna Camelia Hejou 

Predicator – imam Adnan Oun

Traducere din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 7

Dintre marile păcate…

mari pacate in islamIn scopul salvarii noastre in Viata de Apoi, iata aici menționate, câteva dintre păcatele mari, astfel incat sa le putem evita.

Cel mai mare păcat în Islam este de a asocia ceva sau pe cineva lui Allah.

Allah spune (traducerea sensurilor):

Allah nu iarta sa I se faca vreun partas. Afara de aceasta, El iarta cui voieste. [4.48]

Pe cel care aseaza langa Allah pe altcineva, Allah il va opri de la Rai, iar adapostul lui va fi Focul si cei nelegiuiti nu vor afla ajutor. [5.72]

Aceste forme de adorare includ chemarea asupra mortilor, cerere de ajutor de la ei, juraminte in numele lor, etc.

A pune intermediari intre sine si Allah, a cere prin intermediul lor, si a-si pune increderea absoluta in ei reprezintă păcate mari.

Allah spune (traducerea sensurilor):

Aceasta fiindca ei au pizmuit ceea ce a pogorat Allah si, de aceea, El a zadarnicit faptele lor. [47.9]

Un alt mare păcat este vrăjitoria in toate formele ei, inclusiv a intoarce pe cineva de la cel pe care il iubeste sau a face ca cineva sa iubeasca ceva sau pe cineva pe care nu il place in mod normal.

Allah spune in Qur’an (traducerea sensurilor):

Dar ei doi [ingerii] nu invatau pe nimeni inainte de a-i spune:”Noi suntem o ispita, deci nu fi necredincios!” [2.102]

Source Link

Views: 2

Purtătorul Coranului – 2

Purtătorul Coranului

partea a doua

 

 

Saalim a avut o credinţă sinceră şi a urmat calea lui Allah prin adoptarea conduitei celor credincioşi şi pioşi. Nici genealogia şi nici poziţia sa în societate nu aveau niciun fel de importanţă pentru el. Era înălţat de evlavia sa şi de sinceritate până la cel mai înalt nivel al noii societăţi pe care o constituia Islamul şi o fundamenta pe o bază nouă, măreaţă şi justă, o bază rezumată în următorul glorios verset: „Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi.” (Coran 49: 13) şi în nobilele hadisuri: „Arabii nu le sunt superiori nearabilor decât prin evlavie.”; „Fiul unei femei albe nu este superior fiului unei femei negre decât prin evlavie.”

 

În cadrul acestei noi, drept călăuzite societăţi, Abu Hudhaifah, care era doar un sclav ieri, a avut onoarea de a se afla la conducere, de a avea putere şi de a guverna. Mai mult decât atât, el şi-a onorat familia, căsătorindu-l pe Saalim cu nepoata sa, Faatimah Bint Al-Waliid Ibn ‘Utbah. Şi în această nouă, bine călăuzită societate, care a distrus nedreapta structură de clasă şi a scos în afara legii falsele distincţii şi privilegii, Saalim s-a aflat mereu în rândul întâi datorită sincerităţii, credinţei şi curajului său.

 

Da, el a devenit imam pentru muhaajiruunii din Mekka, la Medina, în timpul rugăciunii din Moscheea Qubaa’. Există dovezi în cartea lui Allah, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a poruncit musulmanilor să înveţe de la el. Erau alături de el oameni de o bunătate şi o excelenţă nemaipomenită, ceea ce l-a determinat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să îi spună: „Laudă lui Allah care a făcut în naţiunea mea oameni ca tine!” Fraţii săi musulmani l-au numit „Saalim dintre cei drepţi.”

 

Într-adevăr, povestea lui Saalim este asemeni poveştii lui Bilaal şi asemeni celei a zecilor de sclavi şi de săraci pe care Islamul i-a eliberat de servitute şi slăbiciune şi i-a făcut imami şi comandanţi într-o societate a călăuzirii, a raţiunii, a integrităţii conduitei şi a sincerității.

 

Saalim era un depozitar al tuturor virtuţilor nobile ale Islamului. Aceste virtuți s-au cristalizat în el şi în jurul său, iar credinţa sa adevărată şi profundă le-a aşezat în ordinea adecvată, dispunând de ele în cel mai frumos mod. Printre cele mai de seamă virtuţi ale sale se număra francheţea în privinţa a ceea ce percepea el ca fiind adevărul. Într-adevăr, nu rămânea tăcut când observa un lucru despre care considera că este de datoria sa de a vorbi. Nu trăda viaţa prin păstrarea tăcerii atunci când erau comise greşeli.

Evening rukhala two trees Purtătorul Coranului - 2

Saalim şi companionul său, Abu Hudhaifa, au realizat ceea ce şi-au dorit. Împreună au devenit musulmani, impreună au trăit şi împreună au murit ca martiri.Source Link

Views: 1