Încercând să convertesc un musulman la Creștinism

In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator   Tot ce stiam despre musulmani în urmă cu zece ani era faptul ca ei nu mananca carne de porc si nu consuma alcool. Aceasta pana ce am cunoscut un musulman care mi-a aratat ce este Islamul si ce inseamna sa fii musulman cu adevarat. Mă rog ca […]

fatma muhsinIn numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator

 

Tot ce stiam despre musulmani în urmă cu zece ani era faptul ca ei nu mananca carne de porc si nu consuma alcool. Aceasta pana ce am cunoscut un musulman care mi-a aratat ce este Islamul si ce inseamna sa fii musulman cu adevarat. Mă rog ca Allah sa-l rasplateasca in lumea asta si in lumea de apoi pe el si familia lui, in special pe mama lui care i-a dat o educatie atât de buna si frumoasă.

Am început prin încercarea mea de a îl converti pe acel musulman la Crestinism, folosindu-ma de singura arma pe care o aveam si anume „sacrificiul pe care l-a facut Dumnezeu cand a trimis pe unicul Sau fiu sa moara pentru pacatele noastre”. Vazand insa ca incercarea mea de a impresiona prin acest „sacrificiu” nu da roade, neavand alta arma, alte argumente, dându-mi seama că ceea ce sustineam eu nu avea logică, am căzut pe ganduri.

Astfel am început să caut, să cercetez, să încerc să înțeleg. Am cerut carti, informatii despre Islam, am încercat să aflu si eu cu ce ma lupt, cu ce am de-a face, eu nestiind ce anume crede un musulman despre acest „sacrificiu” și despre Dumnezeu in general.

Asadar, am intrat in posesia unor carti introductive în Islam, una dintre ele fiind Islam, Credinta si Invataturi de la Editura Islam. Nu dupa mult timp am realizat ca ce scria acolo avea logica, că era ceva ce nu puteam contrazice sau nega. Cu toate acestea, ceva ma oprea sa accept ca ceea ce citeam eu erau de fapt invataturi islamice. Credeam în cele citite, dar imi era greu sa accept ca alta religie decat cea pe care eu o urmam orbeste. Îmi dădeam seama că Islamul vorbeste despre adevarul pe care eu vroiam sa il urmez, adevarul adevarat care are un inceput si un sfarsit logic. Nu gaseam nici un cusur, ceva de care sa ma leg sa scap de o alegere pe care trebuia sa o fac daca doream intr-adevar sa urmez calea cea dreapta. In sinea mea acceptasem invataturile Islamice, dar teama de reacția parintilor mei, a neamurilor, a vecinilor, ma oprea sa fac pasul decisiv.

Dupa îndelungă cugetare am hotarat. Hotărâsem că e viata mea, decizia mea si că pana la urma dreptul meu de a-mi alege calea pe care vreau sa-mi slujesc Creatorul. Mi-am dat seama că eu voi fi cea care va raspunde inaintea Dumnezeu pentru deciziile si faptele mele in Ziua de Apoi cand ma voi prezenta inaintea Lui. Am realizat că gura lumii nu-mi va fi de niciun folos. Așadar m-am hotarat să urmez calea pe care Dumnezeu, in marinimia Sa mi-a aratat-o. Am fost atât de fericită la gândul că, până la urmă, nu multi au parte de aceasta binecuvântare. M-am gândit că nu aveam cum sa neg adevarul dupa ce l-am gasit si pe care doream sa il urmez.

In vara anului 2000 am rostit marturisirea de credinta, cu toata convingerea, Alhamdulillah, si de atunci sunt pe calea lui Allah Unicul si nu am niciun regret sau vreo indoiala in suflet. Îi mulțumesc și Îl slăvesc pe Allah permanent pentru binecuvântările pe care mi le-am dat, că mi-a arătat calea cea dreaptă, că m-a călăuzit arătându-mi modul în care trebuie El adorat și slujit.

In ciuda imaginii negative pe care media vrea sa o aduca Islamului, eu am avut sansa sa aflu adevarul si sunt mandra ca sunt musulmana, sunt mandra de valul pe care il port inca din prima zi din care am rostit marturisirea de credinta… ALLAHU AKBAR!

Familia mea este creștină și credincioasă dogmei creștine. Au existat momente în care nu am avut parte de toată înțelegerea din partea lor, însă am încercat să îi înțeleg și să fiu răbdătoare. Părinții mei au fost întotdeauna importanți pentru mine, însă cu atât mai mult acum, când Islamul pune atât de mult preț pe drepturile părinților. Am rămas fermă în calea aleasă de mine și Îi mulțumesc lui Allah pentru puterea și statornicia pe care mi-a dat-o.

La șase luni după ce m-am convertit, l-am cunoscut pe cel cu care mai apoi m-am și căsătorit. În prezent suntem părinții a doi copii minunați care ne motivează și mai mult să ne înțelegem mai bine Creatorul și să ne purtăm într-un mod demn dreptcredincioșilor.

NU EXISTA ALT DUMNEZEU DECAT ALLAH SI MOHAMMED ESTE ROBUL SI TRIMISUL LUI!

 

Veronica Ehsan

București, 2013

Source Link

Views: 3

La Allah ne este intoarcerea…

M. Nicolae   In urma cu cativa ani am intalnit o doamna musulmana care m-a convins, mai intai prin ceea ce scria, ca Islamul nu este asa cum il intelesesem eu. Ca este cu mult mai complex si ca mistica joaca un rol important in formarea individului. O lunga perioada mi-a trecut prin a citi […]

M. Nicolae

 

In urma cu cativa ani am intalnit o doamna musulmana care m-a convins, mai intai prin ceea ce scria, ca Islamul nu este asa cum il intelesesem eu. Ca este cu mult mai complex si ca mistica joaca un rol important in formarea individului. O lunga perioada mi-a trecut prin a citi si a sorbi (de fapt) fiecare litera pe care ea o tasta… Simteam parca vibratiile scrierilor ei, a fiecarei postari lamuritoare cu care venea. Erau zile si nopti in care abia reuseam sa adorm din cauza faptului ca asteptam cu atat de mare interes ceea ce scria ea sau altii pe care ii urmaream la acea vreme. Am avut sa o cunosc (locuim in acelasi orasel) …aveam atat de multe emotii, insa ea sigur ca nu a stiut toate aceste trairi ale mele. Era persoana care ma convinsese de veridicitatea mesajului islamic, de importanta rugaciunii, a credintei, a moscheii, de universalitatea mesajului islamic…

Dupa o perioada am intalnit o persoana din anturajul ei care mi-a spus ca cea pe care eu o urmaream cu atat de multa admiratie, s-a imbolnavit grav si ca asteapta sa fie operata. Mai multe persoane se implicau acum intr-o campanie de strangere de fonduri pentru salvarea ei. Printre musulmani se pornise o solidarizare fara precedent parca, fiecare venea cu ceea ce putea…am vazut persoane care au donat banutii stransi cu mare greutate pentru proiectele lor de familie. Am trait intens acele momente, in rugaciune si credinta, mereu incercand sa mai aflu cate ceva despre starea doamnei. Rugaciunile noastre au fost rasplatite dupa mai multe zile cu vestea insanatosirii ei. Doamna era din ce in ce mai bine.

A trebuit sa plec din tara o perioada si m-am intors dupa doi ani de la aceste evenimente. Intre timp, m-am casatorit si am primit-o in dar de la Dumnezeu pe fiica mea, o binecuvantare atat de mare pentru noi doi! Avusesem o perioada cu foarte multe greutati, in care taria mi-am gasit-o in Dumnezeu, in dua-urile pe care le faceam, in profunzimea rugaciunilor mele. Reluam in minte toate scrierile si toate predicile auzite de mine care vorbeau despre rasplata lui Allah, despre confruntarea greutatilor, despre viata primilor musulmani incercati cu probleme similare. E adevarat, a fost o perioada grea, dar o experienta de credinta atat de profunda si de frumoasa in acelasi timp! Traisem doi ani si jumatate incercati greu, dar cu Dumnezeu foarte aproape!

La intoarcerea in tara, am cautat sa ma reconectez scrierilor si noutatilor cu privire la ea. Am gasit o persoana cu totul schimbata. Citeam pe internet postari ale ei foarte uracioase, foarte rautacioase… din perspectiva ei, acum cei care alegeau sa creada in cele la care ea chema mai inainte, acum erau descrisi drept prea traditionalisti. Orice perspectiva islamica era catalogata drept „saudita” atat timp cat nu convenea ei. Femeile musulmane care purtau hijab erau ridiculizate de ea si cercul ei de prietene. Public. Pe internet, dar public. La fel facea si cu toti acei oameni care pusesera mana de la mana pentru ea, care se rugasera pentru ea zi si noapte. A fost un soc pentru mine, recunosc. Desigur ca nu mi-a afectat cu nimic credinta, insa m-a dezgustat profund atitudinea ei fata de oameni cu convingeri similare alor mele. Niciodata nu am avut vreo indoiala cu privire la actele de violenta produse in numele Islamului. Sunt cea mai mare pata pe obrazul musulmanilor, desi, e evident, ca cea mai mare parte a musulmanilor (care nu gandeste astfel) se simte neputincioasa cu privire la ele. Acum aceasta doamna vrea sa reduca toate parerile islamice contrare celor detinute de ea la a le prezenta drept radicale sau traditionaliste.

Allah pic La Allah ne este intoarcerea…Desi, ma doare sa o vad astfel pe doamna in cauza, ma gandesc ca Allah este Cel care da oamenilor calauzire, intelepciune, Care ii ajuta pe oameni sa inteleaga adevarul, sa fie devotati mesajului Sau sau nu. Simt regret pentru aceasta doamna care m-a ajutat sa inteleg Islamul la inceput, dar constientizez ca fiecare are un rol la un moment dat anume in viata celorlalti. Rolul ei si-l implinise atunci, insa daca incercarile prin care a trecut dupa, au determinat-o sa se indeparteze si nu au apropiat-o, acest lucru ma face sa privesc doar cu detasare si sa imi intaresc in suflet credinta ca Dumnezeu ne-a transmis mesajul Sau, dar ca fiecare este liber sa creada sau nu… de multe ori oamenii cad prada mai mult experientelor personale de viata sau familie, si nu reduc doar la Dumnezeu manifestarea credintei lor. Exista o dua care imi place foarte mult: „Rabbana la tuzigh qulubana ba’da idh hadaytana wa hab lana milladunka rahmah, innaka antal Wahhab”. Amin.

Si, intr-un final, la Allah ne este intoarcerea!

Source Link

Views: 6

Dupa o discutie inaintea unui examen

  Ma numesc Elena si sunt musulmana de putin timp… mai exact de doi ani. Momentul in care am realizat ca sunt intr-un fel musulmana (prin modul meu de gandire si acceptare a lumii ce ma inconjoara) si ca ar fi cazul sa trec si la o „imbunatatire” a vietii mele spirituale a fost la […]

 

Ma numesc Elena si sunt musulmana de putin timp… mai exact de doi ani.

Exam 1 feat Dupa o discutie inaintea unui examenMomentul in care am realizat ca sunt intr-un fel musulmana (prin modul meu de gandire si acceptare a lumii ce ma inconjoara) si ca ar fi cazul sa trec si la o „imbunatatire” a vietii mele spirituale a fost la un examen IELTS pe care trebuia atunci sa il dau. Nu o sa detaliez aceasta parte, insa am avut atunci o discutie cu cineva care fusese foarte implicat in campanii de denigrare a musulmanilor pe internet. Imi povestea cum i se dadeau numele anumitor personalitati sau persoane influente din comunitatea de musulmani, iar ceea ce avea de facut era sa faca cat mai multe legaturi, analogii scrise, de cele mai multe ori fortate, astfel incat asupra acelor persoane sa planeze macar suspiciuni. Imi spunea ca era o reusita si daca adauga inca un comentariu/articol in care numele respectivelor persoane sa pice intr-o discutie proasta, insa ca de cele mai multe ori se ajungea la fabulari grosolane in care acele persoane erau denigrate grav si calomniate. Neexistand nicio institutie care sa traga la raspundere atitudinea de genul acesta, iar oamenii de rand picand foarte usor in capcana aceasta, omul considera ca treaba lui era implinita in cea mai mare masura.

Mi-am pus foarte multe intrebari in urma discutiei cu respectiva persoana. Incepusem sa ma gandesc la dimensiunile campaniilor impotriva islamului si a musulmanilor, avand in vedere ca tocmai ce vorbisem cu cineva care avea un astfel de „job”…

Am inceput sa fiu mult mai atenta la sursele din care ma documentam despre Islam, sa caut mult mai cu grija, sa nu mai cad in prejudecati usoare… si… am gasit incet incet o cale care duce si dincolo de ratiune. Da, am fost si sunt o persoana foarte rationala, dar, sunt atat de multe lucruri care poate nu isi au o explicatie logica, dar care prin sens intr-un context anume. Am inceput sa vad peste tot in jurul meu dovezi si argumente ale existentei lui Dumnezeu; sa ma minunez de creatiile Sale si sa vad miracolele vietii in ceea ce ma inconjoara.

Experienta rugaciunii a fost una miraculoasa… ablutiunea am facut-o plangand, asa cum imi aminteam dintr-o carte in care gasisem cate ceva scris. Sincer, in acea zi m-am rugat fara sa stiu orientarea corecta catre Mecca, insa nici nu ma gandisem la asta. Eram coplesita de emotie si trairi atat de intense! Ma uitam in jos doar constientizand parca ca Dumnezeu se afla chiar acolo, undeva in fata mea si ca eu ma topesc in umilinta mea. Am facut cateva plecaciuni (acum stiu ca nu era corect cum implinisem atunci), insa au fost pentru mine acele momente atat de intense… aproape nepamantene. O experienta dupa care esti cu totul shimbat, nimic nu mai este la fel, iar perspectiva ta asupra orice se schimba de atunci inainte.

De atunci, pentru mine, fiecare rugaciune si fiecare act de adorare este o traire intensa, insa niciuna nu a mai fost precum aceea de atunci. Ma rog ca Allah sa ma tina pe calea cea dreapta, sa ma ajute sa fiu un om bun, milos si cu frica de Dumnezeu in tot ce face, sa chem la bine si sa opresc de la rau… amin!

 

„De ce sa nu-L ador eu pe Cel care m-a creat pe mine?

Si la El veti fi voi intorsi (dupa moarte)”.

[Coran, capitolul Ya-Sin 36: 22]

Source Link

Views: 2