Tag: coranul

Credinta companionilor Profetului

Credinta companionilor Profetului   Aveau primii credincioşi nevoie de un imbold pentru a-l susţine pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?   Cel cu conştiinţa trezită nu va fi tulburat de o astfel de scenă unică şi rară? A fost o scenă în care un bărbat cu putere intelectuală deplină şi comportament […]

Credinta companionilor Profetului

 

Aveau primii credincioşi nevoie de un imbold pentru a-l susţine pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?

 

13 Credinta companionilor ProfetuluiCel cu conştiinţa trezită nu va fi tulburat de o astfel de scenă unică şi rară? A fost o scenă în care un bărbat cu putere intelectuală deplină şi comportament desăvârşit, singur dar bine cunoscut de către oameni, le-a adresat celor din jur un apel ce putea dărâma munţii. Cuvintele izvorau din inima şi de pe buzele sale, umile şi splendide, ca şi cum în ele ar fi sălăşluit toată puterea, voinţa şi viitorul şi de parcă ele ar fi exprimat destinul însuşi.

 

Dar ar fi existat și posibilitatea ca Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să îşi fi adorat Domnul după cum ar fi voit, lăsând zeităţile oamenilor săi la locul lor, pentru ca aceştia să lase în pace religia comunităţii sale.

 

Dacă un astfel de gând a trecut prin minţile unora din acele vremuri, Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a spulberat de îndată. El le-a explicat clar oamenilor săi că era Profet şi că trebuia să transmită mesajul, că nu putea păstra tăcerea şi nu se putea abate de la misiunea sa de vreme ce era îndrumat de adevăr şi lumină. Toate forţele lumii şi ale naturii nu l-ar fi putut determina să păstreze tăcerea şi nu ar fi putut să-l oprească, pentru că Allah era Cel care l-a făcut să vorbească şi să se mişte şi Cel care i-a călăuzit paşii.

 

Reacţia celor din Quraish a venit prompt precum flăcările răvăşite de un vânt violent. Nenorocirile au început să se abată asupra unui suflet neobişnuit cu altceva în afară de graţie absolută. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a început să predea primele sale lecţii cu autoritate deplină şi sinceritate uluitoare. Imaginea acestei scene este recunoscută în toate locurile şi în toate timpurile, precum şi în istorie. Cei cu conştiinţa trează din Mekka, apropiindu-se de el, erau mulţumiţi şi plini de admiraţie. Au văzut în el un bărbat nobil şi măreţ. Ei nu ştiau dacă gâtul său devenise mai lung, într-atât încât să atingă cerul sau dacă cerul a coborât într-atât încât să-i încoroneze capul. Au văzut doar loialitate, statornicie şi nobleţe.

 

Source Link

Views: 1

Soarele în mâna dreaptă şi Luna în stânga

Soarele în mâna dreaptă şi Luna în stânga     A fost măreaţă scena la care au asistat în ziua în care nobilii din Quraish au mers la Abu Taalib, spunând: „Cu adevărat, nu putem tolera o persoană care ne insultă părinţii, îşi bate joc de visele noastre şi găseşte cusur zeităţilor noastre. Fie îl […]

Soarele în mâna dreaptă şi Luna în stânga

 

 

A fost măreaţă scena la care au asistat în ziua în care nobilii din Quraish au mers la Abu Taalib, spunând: „Cu adevărat, nu putem tolera o persoană care ne insultă părinţii, îşi bate joc de visele noastre şi găseşte cusur zeităţilor noastre. Fie îl opreşti, fie vă înfruntăm pe amândoi, până când una dintre părţi va fi distrusă.”

 

Abu Taalib a trimis un mesaj nepotului său, spunând: „Nepotul meu, oamenii tăi m-au abordat şi au vorbit despre chestiunile tale. Trebuie să te gândeşti la mine şi la tine şi să nu mă împovărezi cu ceea ce nu pot îndura.”

 

Care a fost în acest caz atitudinea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)? Singurul bărbat care s-a aflat alături de el părea că-l va abandona sau mai degrabă părea incapabil să se confrunte cu tribul Quraish care se pregătea din ce în ce mai mult de luptă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a ezitat să-i răspundă, rămânând la fel de hotărât ca înainte. Nu! Nici măcar nu a căutat cuvinte pentru a-şi arăta fermitatea. Era deja acolo, ridicându-se cu scopul de a oferi una dintre cele mai importante lecţii întregii omeniri şi de a-i prezenta cele mai înalte principii ale sale.

 

sun moon clouds sky stars eclipse Soarele în mâna dreaptă şi Luna în stângaEl a spus: „O, unchiule, pe Allah, nu voi abandona niciodată această chestiune înainte ca Allah să poruncească sau ca eu să mor, nici dacă ei îmi pun soarele în dreapta şi luna în stânga!”

 

Pacea fie asupra ta, o, Profet al Islamului, tu care erai măreţ printre oameni şi cuvintele tale erau măreţe!

 

Abu Taalib şi-a redobândit curajul şi pe cel al strămoşilor săi laolaltă, a strâns mâna dreaptă a nepotului său în mâinile sale şi a spus: „Spune ce vrei, pentru că, pe Allah, nu te voi forţa niciodată să faci ceva.”

 

Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu depindea de unchiul său în privinţa protecţiei şi a siguranţei, deşi unchiul său era capabil să i le ofere, ci el era cel care le oferea oamenilor din jurul său siguranţă, protecţie şi statornicie.

 

Orice persoană onestă care este martora unei astfel de scene nu poate decât să se grăbească să-l iubească, să-i fie loială şi să creadă în Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Source Link

Views: 8

Vegetaţia

Vegetaţia   Responsabilitatea omenirii de a avea grijă de această lume nu se opreşte la a proteja animalele. Regnul vegetal este de asemenea considerat important în legile divine. De aceea musulmanilor angajaţi în război le este interzis să distrugă pomii; plantarea copacilor este considerată a fi un act de caritate. Jaabir l-a citat pe Profetul […]

Vegetaţia

 

hands holding small plant 23 2147807276 VegetaţiaResponsabilitatea omenirii de a avea grijă de această lume nu se opreşte la a proteja animalele. Regnul vegetal este de asemenea considerat important în legile divine. De aceea musulmanilor angajaţi în război le este interzis să distrugă pomii; plantarea copacilor este considerată a fi un act de caritate. Jaabir l-a citat pe Profetul lui Allah: „Orice musulman care plantează un copac câştigă răsplata actelor de caritate. Ceea ce se mănâncă din el, ceea ce se fură din el, ceea ce mănâncă animalele din el şi ceea ce mănâncă păsările constituie caritate. Oricine și oricare ia din el adună, pentru cel care l-a plantat, răsplata carităţii.”

 

Islamul încurajează efortul de a planta, chiar dacă acesta este ultimul lucru pe care credinciosul îl poate face în viaţa sa. Anas a relatat că Profetul a spus: „Dacă semnele începutului Zilei Judecăţii apar şi unul dintre voi are în mâna sa un răsad, el trebuie să îl planteze, dacă poate să facă aceasta înainte ca învierea să înceapă.”

În consecinţă, fiinţele umane sunt responsabile de protejarea mediului în care au fost create, aceasta fiind o datorie sacră către Dumnezeu. Oamenii trebuie să se opună activ poluării masive şi distrugerii habitatelor naturale de către societăţile materialiste, consumeriste, din toată lumea. Potrivit revelaţiei, neglijarea acestei îndatoriri este considerată un păcat, în timp ce îndeplinirea ei este considerată un act de adorare.

Source Link

Views: 0