Tag: coranul

Existența lui Allah

    Semnele care dovedesc existenţa lui Allah sunt trei: a. Universul, b. Sfântul Qurân, c. Miracolele sau minunile a. Universul: Pe pământ se află semne pentru cei care cred cu putere, ca şi în voi înşivă! Oare voi nu vedeţi? (Adh-Dhariyat); Şi câte semne sunt în cer şi pre pământ pe lângă care [oamenii] […]

Semnele care dovedesc existenţa lui Allah sunt trei:
a. Universul,
b. Sfântul Qurân,
c. Miracolele sau minunile

a. Universul:

Pe pământ se află semne pentru cei care cred cu putere, ca şi în voi înşivă! Oare voi nu vedeţi? (Adh-Dhariyat);

Şi câte semne sunt în cer şi pre pământ pe lângă care [oamenii] trec, întorcându-şi faţa de la ele! (Yusuf 12:105);

Şi un semn pentru ei este şi noaptea! Noi tragem din ea ziua şi iată-i pe ei în întuneric, iar Soarele aleargă către un sălaş al lui. Aceasta este rânduiala Celui Atotputernic şi Atoateştiutor, iar pentru Lună am orânduit Noi faze, până ce ea devine ca un ciorchine bătrân de palmier. (Ya-Sin 36:37-39);

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei ştiutori. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi zilei şi căutarea de către voi a harului Său. intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud. (Ar-Rum 30:22-23).
In Univers există o multitudine de fenomene care d e m o n strează existenţa lui Allah.

b. Sfântul Qurân:

Şi zic ei: «De ce nu i se trimit lui minuni de la Domnul său?» Spune: «Ci minunile sunt numai la Allah, iară eu sunt doar un vestitor limpede.» Oare nu le este lor de ajuns că Noi ţi-am trimis ţie Cartea care este citită? (Al-ʽAnkabut 29:50-51);

Ba ea [constă din] versete limpezi păstrate în piepturile acelora cărora li s-a dat cunoaşterea.” (Surat Al-ʽAnkabut: 49); „Şi cum aţi putea voi să nu credeţi când vi se recită versetele lui Allah? (Aal ‘Imran 3:101).
Quran-ul este el însuşi un semn şi un miracol, iar verstele lui ne atrag atenţia asupra altor nenumărate semne din Univers şi aspra unor fenomenele pe care omul nu le poate pătrunde încă, pe care le-a numit miracole, fiind şi acestea alte semne.
In Sfântul Quran există numeroase indicii, fiecare dintre ele fiind de ajuns pentru a dovedi acelaşi fapt.

c. Miracolele sau minunile:

Şi între voi se află Trimisul Lui. (Aal ‘Imran 3:101);

Ceasul s-a apropiat şi Luna s-a despicat, însă când văd un semn ei se îndepărtează şi zic: «[Aceasta este] vrăjitorie neîntreruptă!»  (Al-Qamar 54:1-2);

O, neam al meu! Iată această cămilă de la Allah, care este un semn desluşit pentru voi. (Hud 11:64);

Şi [el va fi] trimis după aceea la fiii lui Israel [şi le va zice lor]: «Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre [vie], cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros şi-i voi învia pe cei morţi cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. in aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi!» (Aal ‘Imran 3:49).
Miracolele constau în acele evenimente istorice care nu fac decât să dovedească existenţa lui Allah.

Allah le-a oferit oamenilor dovezi şi argumente limpezi, convigătoare, categorice:

[Şi a trimis] trimişi – vestitori şi prevenitori – pentru ca oamenii să nu mai aibă niciun fel de scuză faţă de Allah, după trimişi. (An-Nisa’ 4:165);

Ei vor zice: «Oare nu v-au adus vouă Trimişii voştri dovezi limpezi?» Şi ei vor răspunde: «Ba da!» Ei vor zice: «Atunci rugaţi-vă!» Dar ruga necredincioşilor nu va fi decât în deşert. (Ghafir 40:50).

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 7

Universalitatea religiei

  Din moment ce consecinţele urmării unei false religii sunt atât de grave, adevărata religie a lui Dumnezeu trebuie să fi fost uşor de înţeles şi universal accesibilă în trecut şi trebuie să continue să fie veşnic uşor de înţeles şi accesibilă în întreaga lume. Cu alte cuvinte, adevărata religie a lui Dumnezeu nu poate […]

 

p03xsw49 Universalitatea religieiDin moment ce consecinţele urmării unei false religii sunt atât de grave, adevărata religie a lui Dumnezeu trebuie să fi fost uşor de înţeles şi universal accesibilă în trecut şi trebuie să continue să fie veşnic uşor de înţeles şi accesibilă în întreaga lume. Cu alte cuvinte, adevărata religie a lui Dumnezeu nu poate fi limitată, indiferent de oameni, locuri sau perioadă de timp. Nu este nici logic ca o asemenea religie să impună condiţii care nu au nicio legătură cu relaţia dintre om şi Dumnezeu, cum ar fi botezul sau credinţa în om ca salvator sau intermediar. În cadrul principiului central al Islamului şi a definiţiei sale (supunerea voinţei omului în faţa lui Dumnezeu) se află rădăcinile universalităţii Islamului. Oricând omul conştientizează că Dumnezeu este Unul, că este diferit de creaţia Sa, şi se supune apoi acestui Dumnezeu, el devine musulman cu trupul şi cu sufletul şi poate fi ales pentru a intra în Paradis.

În consecinţă, oricine, în orice moment, din orice religie izolată a lumii poate deveni musulman, un adept al religiei lui Dumnezeu, Islamul, prin simpla respingere a venerării creaţiei şi prin întoarcerea la Însuşi Dumnezeu.

Este important de precizat, în orice caz, că, în locul supunerii efective în fața voinţei lui Dumnezeu, o persoană trebuie să aleagă în mod continuu între bine şi rău. Într-adevăr, omul este înzestrat de către Dumnezeu nu doar cu puterea de a distinge binele de rău, dar şi cu cea de a alege între acestea. Aceste puteri date de Dumnezeu atrag după sine o responsabilitate importantă: aceea că omul este răspunzător în faţa lui Dumnezeu pentru alegerile pe care le face. Este de la sine înţeles că omul ar trebui să încerce pe cât posibil să facă bine şi să evite răul. Aceste concepte sunt exprimate în revelaţia finală, după cum urmează:

„Cei care au crezut în [Islam], precum și aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creștinii și sabeenii care au crezut în Allah și în Ziua de Apoi și au făcut bine, vor avea răsplata lor de la Domnul lor. Ei n-au a se teme și nici nu se vor mâhni.” (Coran 2: 62).

Dacă, din orice motiv, ei eşuează în a accepta mesajul final după ce le-a fost explicat în mod clar, ei vor fi în mare pericol. Ultimul Profet a spus: „Oricare dintre creştini şi evrei aude de Mine, dar nu îşi proclamă credinţa în ceea ce am adus şi moare în această stare, se va număra printre locuitorii Iadului.” (Sahih Muslim, Vol.1, p. 91, nr. 284).

Source Link

Views: 6

Primii credinciosi

Primii credinciosi   Primii credincioşi au fost mai recunoscători pentru discernământul lor, prin care au perceput lucrurile adecvat încă dinainte de venirea lor pe lume, mulţumindu-I lui Allah care i-a îndrumat către credinţă. Ei au fost, de asemenea, conştienţi de faptul că viaţa era cea mai bună dovadă a adevărului Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui […]

Primii credinciosi

 

5f060c9bef9c58f9597dd5219539e7f0 Primii credinciosiPrimii credincioşi au fost mai recunoscători pentru discernământul lor, prin care au perceput lucrurile adecvat încă dinainte de venirea lor pe lume, mulţumindu-I lui Allah care i-a îndrumat către credinţă.

Ei au fost, de asemenea, conştienţi de faptul că viaţa era cea mai bună dovadă a adevărului Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), când el le-a spus: „Eu sunt Profetul lui Allah, trimis vouă.” Viaţa sa a fost cu adevărat remarcabilă. Distincţia şi puritatea constituie cea mai bună dovadă a adevărului marelui învăţător, a nobilului Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Nivelul său de excelenţă şi de distincţie nu s-a diminuat şi nici nu s-a prăbuşit, rămânând constant din leagăn până la moarte.

Întreg parcursul vieţii sale demonstrează clar ca lumina zilei că omul care a dus o astfel de viaţă şi a transmis un astfel de mesaj nu căuta bunăstarea, banii sau puterea. Când acestea i-au fost oferite împreună cu statutul de conducător, el le-a respins pe toate şi a trăit până în ultima clipă cu devotament faţă de Allah, în căinţă şi cinste.

Nu a deviat niciodată de la scopul măreţei sale vieţi nici cât un fir de păr şi nu şi-a încălcat niciodată promisiunea faţă de Allah în privinţa adorării sau a jihaadului.

În cea de-a doua parte a nopţii, se trezea, făcea abluţiunea, obişnuia să rămână treaz invocându-L pe Allah, rugându-se şi plângând.

Munţi de bunuri şi de bani au ajuns în posesia sa şi cu toate acestea nu s-a schimbat niciodată şi nu a luat din ei decât ca cel mai sărac și umil musulman. Apoi a murit, lăsându-şi armura amanet.

Toate statele lumii au reacționat în urma apelului său şi cei mai mulţi regi ai pământului s-au înclinat în faţa mesajului său, prin care îi chema la Islam, cu evlavie şi adorare. Totuşi, el nu a manifestat nici un pic de aroganţă. Când i-a văzut pe oameni apropiindu-se încurcaţi şi derutaţi, cu evlavie şi admiraţie, el le-a spus: „Stați liniștiți, mama mea obişnuia să mănânce carne uscată în Mekka.”

Atunci când toţi inamicii şi-au lăsat deoparte armele şi au plecat capetele aşteptând ca el să-i judece şi în vreme ce zece mii de săbii ale musulmanilor străluceau în Ziua Cuceririi colinelor oraşului Mekka, el le-a spus simplu dușmanilor săi: „Risipiţi-vă, sunteţi liberi!”.

Chiar la apogeul victoriei căreia şi-a dedicat viaţa, și-a păstrat modestia. A mers cu alaiul victorios în Ziua Cuceririi aplecându-şi capul în aşa fel încât oamenii să nu-i poată vedea faţa, repetând imnuri de mulţumire către Allah cu voce slabă, lăcrimând, invocându-L cu smerenie pe Allah până când a ajuns la Ka’bah. Apoi a distrus idolii, le-a făcut ce le-a făcut şi a spus: „A venit Adevărul şi a pierit deşertăciunea! Deşertăciunea este sortită să piară!” (Coran 17: 81).

 

Mai există vreo îndoială în ceea ce priveşte acest mesaj? A fost un bărbat care şi-a dedicat întreaga viaţă unei chemări în urma căreia nu avea de obţinut niciun beneficiu personal, avere, rang, putere. Păstrarea numelui său în istorie era o opțiune care nici măcar nu a fost luată în considerare de către el de vreme ce credea doar în veşnicia vieţii de apoi, atunci când omul se află în Mâinile lui Allah.

 

Şi-a petrecut viaţa, din copilărie până la vârsta de patruzeci de ani, în puritate şi contemplare. Restul vieţii şi l-a petrecut în adorare, îndrumare, jihaad şi luptă şi, când lumea i-a fost deschisă, a respins total falsa glorie urmând calea, adorarea şi mesajul lui Allah. Cum ar fi putut fi mincinos un astfel de om? De ce ar fi spus minciuni? Cu siguranţă, un astfel de om şi un astfel de profet era mai bun de-atât!

 

Source Link

Views: 0