Tag: coranul

ISLAMUL ŞI SĂNĂTATEA PUBLICĂ

ISLAMUL ŞI SĂNĂTATEA PUBLICĂ   Naţiunile care sunt în prezent şi cele care vor urma, trebuie să exceleze în ceea ce priveşte forţa militară, iar susţinerea unei astfel de forţe necesită sănătate fizică şi rezistenţă. Musulmanii isi aleg conducătorul, care din punct de vedere moral şi ideologic să fie sănătos, straşnic si sanatos. Aceasta este […]

ISLAMUL ŞI SĂNĂTATEA PUBLICĂ

Naţiunile care sunt în prezent şi cele care vor urma, trebuie să exceleze în ceea ce priveşte forţa militară, iar susţinerea unei astfel de forţe necesită sănătate fizică şi rezistenţă.

Musulmanii isi aleg conducătorul, care din punct de vedere moral şi ideologic să fie sănătos, straşnic si sanatos. Aceasta este ceea ce Sfântul Coran relatează cu privire la copiii lui Israel şi confirmarea liderului lor, Saul (Taalut).

“Allah l-a ales pe el peste voi şi la înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească! “ (Surat-al-Baqarah (2),verset 247)

Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a vorbit foarte mult despre acestă idée în mai multe întamplări sau evenimente şi îi îndemna pe credincioşi să îşi păstreze puterea lor fizică (corporală), la fel cum le-a cerut acest lucru şi în ceea ce priveşte puterea lor spirtituală.

Referitor la aceasta există un hadis sahih care menţionează: “ Credinciosul puternic este mai bun decât credinciosul slab.” Şi de asemenea: “ Într-adevăr corpul tău are un drept asupra ta! “ Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a explicat principiile sănătăţii publice comunităţii sale, în special în ceea ce priveşte medicina preventivă, aceasta din urmă fiind mai deosibită dintre cele două aspecte ale medicinei.

ISLAMUL ŞI SĂNĂTATEA PUBLICĂ

El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “ Suntem un popor care nu mănâncă decât dacă ne este foame, iar atunci când mâncăm, nu mâncăm pe săturate.” Iar atunci când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să caute apă potabilă, El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) căuta apa dulce. Şi El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis a se urina sau defeca în apele stătătoare, a declarat carantina împotriva ciumei din ţările afectate, astfel, locuitorii nu puteau să părăsească o astfel de ţară şi nici alţii nu puteau să intre.

În cele din urmă, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a acordat o atenţie mărită sportului fizic, şi anume: tragerea cu arcul, înotul, echitaţia şi alergatul, îndemnând comunitatea sa să participe şi să-şi arate interesul pentru ele. Există chiar şi o întâmplare în acest sens, în care se relatează: “Cel care ştia să tragă cu arcul apoi a uitat, el nu face parte din comunitatea mea.”

Iar El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis cu stricteţe celibatul, viaţa monahală, pedepsirea şi slăbirea organismului, în scopul de a se apropia de Allah subhanu wa ta’ala. Referitor la toate aceste chestiuni, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a îndemnat comunitatea a fi moderată.

Toate acestea demonstrează profunda îngrijorare a Islamului pentru sănătatea comunităţii sale, pentru eforturile intense care s-au făcut în a o proteja şi acceptarea Islamului a oricărui lucru care care este bun pentru bunăstarea si fericirea sa generală.

Source Link

Views: 1

Viata pentru care muncim

Viata pentru care muncim Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi! Bismillahi Rahman Rahim! Oare dorește vreunul dintre voi să aibă o grădină de curmali și viță de vie pe sub care să curgă pâraie, cu […]

Viata pentru care muncim

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Bismillahi Rahman Rahim!

Oare dorește vreunul dintre voi să aibă o grădină de curmali și viță de vie pe sub care să curgă pâraie, cu tot felul de roade în ea, și să-l ajungă bătrânețea pe când copiii lui sunt încă mici și să se abată asupra ei vijelie cu foc și ea să fie mistuitã [de flăcări]? Astfel vă arată Allah semnele, poate că voi o să cugetați.  (Al-Baqarah 2:266)

Acest verset reprezintă o pildă pentru oamenii care luptă și investesc doar în această viață trecătoare și nu adună nicio faptă bună pentru Ziua de Apoi și se referă la o persoană care la început împlineşte fapte bune, apoi se schimbă, săvârșind din cele rele.

Astfel, ne sunt relatate faptele unui om bogat care a muncit toată viața și a făcut fapte bune căutând Mulțumirea  lui Allah subhanahu wa ta’ala şi care, la un moment dat, a fost testat Allah.  El căzut în tentaţie, astfel încât faptele lui au devenit dintre cele rele care le-au anulat pe cele bune pe care le împlinise toată viața.

Aşadar, acest om a anulat faptele bune de dinainte prin cele rele săvârșite după aceea, și când a avut  cea mai mare nevoie de fapte bune (la bătrânețe, când sfârșitul i-a sosit), nu a mai aflat niciuna dintre ele.

De asemenea,  copiii acestuia, fiind încă la o vârstă fragedă, nu aveau puterea să refacă acea grădină sau să îl ajute în vreun fel, astfel că, deși a muncit toată viața să le lase acestora o moștenire, acum ei rămâneau săraci și lipsiți de ajutor.

Viata pentru care muncim

Acest verset ar trebui să ne reamintească și faptul că Allah subhanahu wa ta’ala ne va reînvia exact în aceeași stare în care vom  muri (de exemplu: făcând rugăciune,  în prosternare, recitând Coran sau făcând orice altă faptă bună îndrăgită de Allah, sau orice altă faptă rea respinsă de Allah subhanahu wa ta’ala.).

Există multe forme prin care o persoană poate împlini fapte bune și poate primi răsplată de la Allah subhanahu wa ta’ala.

Redactare si editare facute de doamna Camelia H. din lecțiile domnului profesor Demirel Gemaledin, Tafsir Quran.

Source Link

Views: 4

Versetul datoriei

Versetul datoriei   يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا تَدَايَنْتُمْ بِدَيْنٍ إِلَىٰ أَجَلٍ مُسَمًّى فَاكْتُبُوهُ ۚ وَلْيَكْتُبْ بَيْنَكُمْ كَاتِبٌ بِالْعَدْلِ ۚ وَلَا يَأْبَ كَاتِبٌ أَنْ يَكْتُبَ كَمَا عَلَّمَهُ اللَّهُ ۚ فَلْيَكْتُبْ وَلْيُمْلِلِ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ وَلْيَتَّقِ اللَّهَ رَبَّهُ وَلَا يَبْخَسْ مِنْهُ شَيْئًا ۚ فَإِنْ كَانَ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ سَفِيهًا أَوْ ضَعِيفًا أَوْ لَا يَسْتَطِيعُ أَنْ يُمِلَّ […]

Versetul datoriei

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا تَدَايَنْتُمْ بِدَيْنٍ إِلَىٰ أَجَلٍ مُسَمًّى فَاكْتُبُوهُ ۚ وَلْيَكْتُبْ بَيْنَكُمْ كَاتِبٌ بِالْعَدْلِ ۚ وَلَا يَأْبَ كَاتِبٌ أَنْ يَكْتُبَ كَمَا عَلَّمَهُ اللَّهُ ۚ فَلْيَكْتُبْ وَلْيُمْلِلِ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ وَلْيَتَّقِ اللَّهَ رَبَّهُ وَلَا يَبْخَسْ مِنْهُ شَيْئًا ۚ فَإِنْ كَانَ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ سَفِيهًا أَوْ ضَعِيفًا أَوْ لَا يَسْتَطِيعُ أَنْ يُمِلَّ هُوَ فَلْيُمْلِلْ وَلِيُّهُ بِالْعَدْلِ ۚ وَاسْتَشْهِدُوا شَهِيدَيْنِ مِنْ رِجَالِكُمْ ۖ فَإِنْ لَمْ يَكُونَا رَجُلَيْنِ فَرَجُلٌ وَامْرَأَتَانِ مِمَّنْ تَرْضَوْنَ مِنَ الشُّهَدَاءِ أَنْ تَضِلَّ إِحْدَاهُمَا فَتُذَكِّرَ إِحْدَاهُمَا الْأُخْرَىٰ ۚ وَلَا يَأْبَ الشُّهَدَاءُ إِذَا مَا دُعُوا ۚ وَلَا تَسْأَمُوا أَنْ تَكْتُبُوهُ صَغِيرًا أَوْ كَبِيرًا إِلَىٰ أَجَلِهِ ۚ ذَٰلِكُمْ أَقْسَطُ عِنْدَ اللَّهِ وَأَقْوَمُ لِلشَّهَادَةِ وَأَدْنَىٰ أَلَّا تَرْتَابُوا ۖ إِلَّا أَنْ تَكُونَ تِجَارَةً حَاضِرَةً تُدِيرُونَهَا بَيْنَكُمْ فَلَيْسَ عَلَيْكُمْ جُنَاحٌ أَلَّا تَكْتُبُوهَا ۗ وَأَشْهِدُوا إِذَا تَبَايَعْتُمْ ۚ وَلَا يُضَارَّ كَاتِبٌ وَلَا شَهِيدٌ ۚ وَإِنْ تَفْعَلُوا فَإِنَّهُ فُسُوقٌ بِكُمْ ۗ وَاتَّقُوا اللَّهَ ۖ وَيُعَلِّمُكُمُ اللَّهُ ۗ وَاللَّهُ بِكُلِّ شَيْءٍ عَلِيمٌ

O, voi, cei care credeți! Dacă voi contactați o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnați-o în scris! Și să o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie să refuze a scrie, așa cum l-a învățat Allah. Așadar, el trebuie să scrie așa cum îi dictează datornicul, care trebuie să fie cu frică de Allah, Stăpânul său, și să nu micșoreze [valoarea datoriei] cu nimic! Dar dacă datornicul este fără judecată sau slab sau nu poate dicta el, atunci să dicteze tutorelui său, cu dreptate.
Și luați drept martori doi dintre bărbații voștri, iar dacă nu sunt doi bărbați, [luați] un bărbat și două muieri, dintre aceia pe care îi acceptați ca martori, așa încât, dacă va greși una dintre ele, să-și aminteascã una celeilalte! Martorii nu au voie să se împotrivească, dacă sunt chemați. Și să nu vă fie urât să însemnați datoria, mică de va fi ori mare, împreună cu termenul ei! Așa este mai drept pentru voi față de Allah și mai de ajutor pentru mărturie și mai aproape de a vă ajuta să nu aveți bănuieli. Dar dacă este un negoț pentru ceva prezent, pe care îl conveniți între voi [pe
loc], atunci nu este nici un păcat dacă nu-l însemnați în scris, dar luați martori, atunci când faceți negoț între voi! Dar să nu fie păgubit nici un scrib sau martor, căci de veți face [asta] înseamnă că ticăloșia este în voi! Și fiți cu frică de Allah și Allah vă învață, căci Allah este Atoateștiutor [‘Alim].”  (Al-Baqarah 2:282)

Versetul datoriei

Versetul 282 din sura Al Baqara este cel mai lung verset din Coran și este cunoscut și sub numele de „versetul datoriei”.
Din câte am observat până acum, ultima parte din capitolul Al Baqara este dedicată sistemului economico-financiar, o economie bazată pe investirea banilor și nu pe camătă, ceea ce scoate în evidență faptul că islamul oferă o alternativă mult mai bună pentru orice faptă interzisă, comportamentul fiind indicat de regulile ce se ocupă de cheltuirea banilor, însemnarea datoriilor și interzicerea cametei.
Chemarea „O, voi, cei care credeți!” este aceeași chemare pe care o regăsim în numeroase versete din Sfântul Coran, în care Allah subhanahu wa ta’ala se adresează tuturor celor care cred, și nu unei anumite categorii de oameni care cred mai mult sau mai puțin, chemându-i de această dată să asculte și să se supună regulilor privind datoriile și împrumuturile dintre ei.
Dacă voi contactați o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnați-o în scris!
مى فَٱكْتُبُوهُۚ ? مسَ ? جَلٍ

Source Link

Views: 1