Tag: coranul

Ce este Coranul?

Ce este Coranul?   Coranul (în arabă : Qur’an) este cartea sfântă a islamului. În original se numește قرآن și înseamnă “recitare”. Deși este numit “carte”, când un musulman se referă la Coran, se referă la text, la cuvinte, nu la lucrarea tipărită. Coranul a fost păstrat de-a lungul timpului prin memorarea întregului text, cuvânt […]

Ce este Coranul?

 

Coranul (în arabă : Qur’an) este cartea sfântă a islamului. În original se numește قرآن și înseamnă “recitare”. Deși este numit “carte”, când un musulman se referă la Coran, se referă la text, la cuvinte, nu la lucrarea tipărită. Coranul a fost păstrat de-a lungul timpului prin memorarea întregului text, cuvânt cu cuvânt. Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: Ğibrīl) în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă.
 
Schematic, versiunea tradiției a faptelor, spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bekr, primul calif, i-a poruncit lui Zayd bin Thabit să strângă și să înregistreze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Usman, între anii 650 și 656, care a poruncit alcătuirea unui exemplar model, care să înlăture toate diferențele survenite cu timpul între versiuni, acest exemplar rămânând fundamental până acum. El a trimis copii ale acestui exemplar în toate provinciile califatului și a ordonat ca toate celelalte variante să fie distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc însă de un proces mai gradual chiar decât cel prezentat de tradiție, Coranul fiind rodul unei munci redacționale ale cărturarilor islamici aflați în slujba puterii califale contemporane lor, o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol.
 
 
Pagină din Coran
Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele Mushaf ‘Uthmān “Vulgata lui Osman”) organizează revelațiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la începutul Coranului și cele mai scurte la sfârșit. În viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. Mai târziu specialiștii au încercat să așeze capitolele în ordine cronologică, și printre musulmani există un consens privind împărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII – Al-Isrā‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite.
 
coranulDeoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a anumitor versete. Până la urmă s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc “puncte” pentru a indica vocalele. Sute de ani după Uthman, cărturarii musulmani au încercat să determine aplicarea punctelor și citirea corectă în textul nevocalizat al lui Uthman. În urma cercetărilor, au fost acceptate șapte variante canonice de citire a Coranului (acestea se referă doar la intonare și la decuparea textului – scris fără punctuație – în propoziții), diferențele dintre acestea fiind considerate minore, fără să afecteze textul.
 
Forma Coranului cea mai răspândită astăzi este textul publicat de Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, în 1923.
 
Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centrul devotamentului islamic și până la urmă subiectul controverselor teologice. În secolul 8, mu’taziliții au susținut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenții lor, din diferite școli, au pretins eternitatea și perfecțiunea Coranului, existent în ceruri înainte să fie revelat lui Muhammad. Teologia aș’arită (care a devenit predominantă) susține eternitatea Coranului și faptul că el nu a fost creat. Totuși, unele mișcări moderne din cadrul islamului se apropie de poziția mu’tazilită.
 
Cei mai mulți musulmani privesc Coranul cu venerație, înfășurându-l într-o pânză curată, păstrându-l pe un raft înalt și spălându-se ca pentru rugăciuni înainte de a citi din Coran. Vechile exemplare ale Coranului nu sunt distruse ca hârtia obișnuită, ci arse sau depozitate în cimitire pentru Coran. Coranul este, pentru musulmani, o călăuză infailibilă pentru pietatea personală și viața în comunitate, un adevăr istoric și științific.
Source Link

Views: 7

Fulgerul

Fulgerul Adnan Ash-Shareef   “ŞI PRINTRE SEMNELE LUI ESTE [ACELA]  CĂ EL VĂ ARATĂ VOUĂ FULGERUL, CU TEAMĂ [DE TRĂSNET] ŞI CU NĂDEJDE [ÎN PLOAIE]“ Gheaţa sau grindina dă naştere fulgerului: fulgerul apare în norii cumulus încărcaţi cu electricitate negativă, în structurile lor superioare  şi cu electricitate pozitivă, în structurile lor inferioare   sau între baza […]

Fulgerul

Adnan Ash-Shareef

 

“ŞI PRINTRE SEMNELE LUI ESTE [ACELA]  CĂ EL VĂ ARATĂ VOUĂ FULGERUL, CU TEAMĂ [DE TRĂSNET] ŞI CU NĂDEJDE [ÎN PLOAIE]“

1224193186_0Gheaţa sau grindina dă naştere fulgerului: fulgerul apare în norii cumulus încărcaţi cu electricitate negativă, în structurile lor superioare  şi cu electricitate pozitivă, în structurile lor inferioare   sau între baza norilor  şi pământul încărcat cu energie electrică pozitivă, cunoscut fiind faptul că forţa de izolare a aerului dintre cei doi poli ai pământului  şi nori nu poate fi învinsă decât de o energie electrică uriaşă, egală cu o sută de milioane de volţi. Atunci se produce scânteia electrică numită fulger, a cărui vitezăatinge 100. 000 de kilometri pe secundă, adică a treia parte din viteza luminii.

Ştiinţa a descoperit cu numai câţiva ani în urmă  că boabele de grindină încărcate cu energie electrică pozitivă din straturile superioare ale norilor cumulus  şi boabele de grindină încărcate cu energie electrică negativă existente în straturile inferioare ale aceloraşi nori reprezintă cauza fulgerului, fie că el se produce în interiorul norilor, fie că se produce între nori  şi pământ.  Meteorologii afirmă  că nu există fulger fără grindină.  Iată confirmarea miracolului ştiinţific din cuvintele lui  Allah  Preaînaltul:”Şi El face să coboare din cer, din munţii Lui, grindină (norii cumulus seamănă cu nişte munţi şi nu sunt formaţi numai din grindină, ci în ei se găsesc boabe  de grindină şi boabe de apă) şi loveşte cu ea pe cine voieşte El şi o îndepărtează de la cine voieşte El.  Iar scăpărarea fulgerului ei (pronumele “ei” care urmează după cuvântul “fulgerului” se referă la grindină ) aproape că răpeşte vederea” (An-Nur: 43).

Savanţii apreciază forţa luminii rezultate din fulger la cincizeci de milioane de waţi  şi că unda electromagnetică rezultată din fulger  poate să bruieze  sau să scoată din funcţiune aparatura electronică şi reţelele electrice pe o rază de o jumătate de kilometru în jurul locului fulgerului.  În timpul fulgerului, într-un interval de timp ce nu depăşeşte o milionime de secundă, reţelele electrice sunt expuse unei creşteri a tensiunii electrice care depăşeşte o sută de volţi.

Statisticile estimează numărul morţilor din Statele Unite ca rezultat al trăsnetelor ce însoţesc fulgerul la 200 de persoane anual.   Pentru o milionime de secundă, temperatura locului în care se produce fulgerul se ridică la 27.  000 de grade Celsius, ceea ce echivalează cu de cinci ori temperatura de pe suprafaţa soarelui.   Conform calculelor, în fiecare secundă se produc pe pământ o sută de fulgere, ceea ce echivalează cu patru miliarde kilowaţi de energie.

 

 

sursa: Revista franceză „Știința și viața”, martie 1991

Source Link

Views: 1

Formarea norilor și căderea ploii

  Adnan Ash-Shareef   ” ŞI EL PLĂSMUIEŞTE NORII CEI GREI”   “El este Cel care vă arată fulgerul [ce vă inspiră] teamă şi nădejde  şi El plăsmuieşte norii cei grei” (Ar-Ra’d: 12). Soarele, vânturile  şi rotaţia  pământului înclinat în jurul axei sale au rolul principal în formarea  şi distribuţia norilor.  Căldura Soarelui care atinge […]

 

Adnan Ash-Shareef

 

” ŞI EL PLĂSMUIEŞTE NORII CEI GREI”

 

“El este Cel care vă arată fulgerul [ce vă inspiră] teamă şi nădejde  şi El plăsmuieşte norii cei grei” (Ar-Ra’d: 12).

Soarele, vânturile  şi rotaţia  pământului înclinat în jurul axei sale au rolul principal în formarea  şi distribuţia norilor.  Căldura Soarelui care atinge pământul în mod diferit în zonele ecuatoriale, temperate  şi polare, transformă o parte din apa de pe pământ în vapori invizibili  şi încălzeşte aerul, al cărui volum se măreşte şi a cărui greutate se reduce, făcându-l să se ridice în atmosferă, purtând cu el vaporii de apă, în vreme ce aerul rece din straturile superioare ale atmosferei coboară pentru a-i lua locul, în felul acesta apărând vânturile. Când vânturile calde saturate cu vapori de apă ajung în zonele superioare, reci ale atmosferei, vaporii de apă se condensează şi se preschimbă în norii vizibili, iar norii sunt în realitate picături minuscule de apă, diametrul fiecăruia dintre ele nedepăşind zece miimi de milimetru, şi astfel pot să plutească în aer.

Este suficient să reamintim, pentru a explica vorbele lui  Allah  PreaÎnaltul de mai sus, că norii de furtuni se pot ridica   până la înălţimea de douăzeci de  kilometri  deasupra solului, că diametrul lor poate atinge patru sute de  kilometri  şi că ei poartă cinci sute de tone de apă şi o căldură care ajunge pentru aprovizionarea Statelor Unite cu electricitate timp de douăzeci de minute.

 

”ŞI AM POGORÂT DIN CER APĂ CURATĂ”

 

rain-cloudsApa curată este apa pură şi purificatoare.  După descoperirea microbilor şi a bacteriilor de către Pasteur, în secolul XIX, putem afirma că apa curată este orice apă lipsită de bacterii şi de microorganisme dăunătoare.

Vaporii de apă care se înalţă de pe  pământ, precum şi vânturile care-i înalţă în straturile superioare ale atmosferei, poartă numeroase microorganisme dăunătoare, însă razele soarelui îndeosebi cele ultraviolete  şi cele infraroşii şi ozonul  care este un gaz purificator ce ucide bacteriile, alături de fulger şi de unii compuşi chimici, toate acestea prezente în diversele straturi ale atmosferei  fac apa curată, ca urmare a uciderii bacteriilor  şi microorganismelor  purtate de nori şi de vânturi.1

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamul Azi

Source Link

Views: 3