Tag: Creator

Expresia unicității

  Cuvântul tawhid – La ilaha illa Allah (Nu exista alta divinitate în afară de Allah!) – rezuma şi cuprinde credinţa. Aceasta fraza este sloganul şi baza islamului. Înţelesul acestei fraze este: Nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah. Cei care o interpreteaza ca nimic nu exista cu exceptia […]

la ilaha

 

Cuvântul tawhid – La ilaha illa Allah (Nu exista alta divinitate în afară de Allah!) – rezuma şi cuprinde credinţa. Aceasta fraza este sloganul şi baza islamului.

Înţelesul acestei fraze este: Nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah. Cei care o interpreteaza ca nimic nu exista cu exceptia lui Allah greşesc, deoarece înţelesul cuvântului ilah este divinitate sau obiect al venerării. Deci conform acestor oameni, înţelesul ar fi ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi acest lucru este incorect deoarece atunci ar sugera ca tot ceea ce este venerat corect sau greşit, este Allah, ceea ce ar insemna ca tot ceea ce polietiştii venereaza cum ar fi Soarele, Luna, stelele etc sunt Allah. Este ca şi cum ei ar spune ca nimic nu este venerat în aceasta maniera cu exceptia lui Allah – ceea ce este fals.

Înţelesul corect este ceea ce am menţionat anterior: ca nu exista alta divinitate care merita să fie venerata în afară de Allah şi numai Allah.

Exista texte care indica virtutea şi beneficiile mari ale frazei La ilaha illa Allah. Am citat anterior texte în care se sugerează că oricine spune La ilaha illa Allah sincer din inima va intra în Paradis. Prin aceasta afirmaţie (aceste cuvinte) bogăţia şi sângele unei persoane sunt protejate şi acea persoana devine musulman.

Dar exprimarea acestei afirmaţii (acestor cuvinte) nu este de ajuns. Aceasta afirmaţie nu va aduce beneficii unei persoane când se va afla în faţa Stăpânului lui decât cu sapte condiţii:

1) Cunoaşterea înţelesului

Allah spune:

Deci să ştii [O, Muhammad] că nu există altă divinitate afară de Allah…  (Muhammad 47: 19)

… ci numai aceia care fac mărturie despre Adevăr [adică cred în Unicitatea lui Allah şi se supune poruncilor Lui] şi care ştiu [lucruri despre Unicitatea lui Allah]…  (Az-Zukhruf 43: 86)

S-a relatat de la Uthmaan ibn Affaan ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care moare ştiind ca nu exista alta divinitate în afară de Allah va intra în paradis. ”

2) Siguranta

Cel care o rosteste trebuie să fie absolut sigur de ceea ce aceasta afirmaţie implica. Credinţa nu îi va fi de ajutor decât dacă el este sigur, neavand nicio umbra de dubiu. Allah spune:

Dreptcredincioşi sunt numai aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit…  (Al-Hujurat 49: 15)

Sinceritatea credinţei este condiţionala asupra dubiilor lor. S-a relatat de la Abu Hurairah ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:

„Stau martor ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi ca eu sunt Trimisul lui Allah. Fiecare persoana care îl va intalni pe Allah cu aceasta, fără să aibă dubii în privinţa ei, va primi Paradisul. ”

De asemenea s-a relatat că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a trimis pe Abu Huraira cu pantofii sai spunând: „Pe oricine vei intalni în spatele acestui zid (al gradinii în care se afla) care spune La ilaha illa Allah cu siguranţă în inima sa, da-i lui vesti bune despre Paradis. ”

Condiţia pentru ca o persoană care afirma acest lucru intra în Paradis este aceea ca trebuie să fie sigur în inima sa, fără absolut nici un dubiu. Dacă aceasta condiţie nu este îndeplinita, atunci răsplata nu va fi obţinuta.

3) Acceptarea a ceea ce implica aceasta afirmaţie

Atât acceptarea verbala cât şi acceptarea în inima. Coranul ne spune ca Allah a pedepsit necredincioşii naţiunilor care au respins aceasta afirmaţie (kalima) şi care au fost prea aroganti sa o accepte:

Când li s-a zis lor “Nu există altă divinitate afară de Allah”, ei s-au semeţit, Zicând: “Să-i părăsim noi pe zeii noştri pentru un poet nebun? ” (As-Saffat 37: 35-36)

Deci Allah a spus că motivul pedepsirii lor a fost din cauză refuzului din aroganta de a rosti La ilaha illa Allah, şi necredinţa lor în cel care a adus acest mesaj.

4) Supunerea la ceea ce implica

Allah spune:

Întoarceţi-vă cu căinţă spre Domnul vostru şi supuneţi-vă Lui, …  (Az-Zumar 39: 54)

Acela care supune faţa sa lui Allah şi este binefăcător, acela s-a prins de toarta cea mai trainică. La Allah se află sfârşitul [tuturor]lucrurilor…  (Luqman 31: 22)

A-şi supune fata înseamnă a te supune, în timp ce este binefacator (muhsin) adică cel care crede numai în Allah. „Toarta cea mai trainica” a fost interpretata ca făcând referire la fraza La ilaha illa Allah.

5) Sinceritate

Acest lucru înseamnă afirmatia ei din inima fără nici un dubiu şi nicio contradictie între ceea ce este afirmat şi ceea ce este în inima.

Allah spune:

Printre oameni sunt unii care spun: “Noi credem în Allah şi în Ziua de Apoi”, în vreme ce ei, de fapt, nu cred. Ei incearcă să-I inşele pe Allah şi pe cei care au crezut, dar nu se inşală decât pe ei inşişi, fără a-şi da seama. (Al-Baqarah 2:8-9)

Aceştia sunt cei care mint când vorbesc şi ei ascund ceva diferit decât ceea ce ei arata deschis. Mu’aadh ibn Jabal a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine care marturiseste ca nu exista alta divinitate în afară de Allah şi ca Muhammad este Trimisul lui Allah, sincer din inima, Allah nu îi va oferi Focul.”

Deci condiţia pentru salvarea de la Foc este ca omul trebuie să o rosteasca sincer din inima.

6) Puritatea intentiei (ikhlaas)

Acest lucru înseamnă purificarea faptelor având cea mai corectă intentie nepatata de shirk. Allah spune:

Lui Allah I se cuvine credinţă[adică venerare şi supunere] curată… (Az-Zumar 39: 3)

Şi nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credinţă curată şi[abtinerea de a-i nu-i atribui parteneri Lui] statornică în religia Lui, …  (Al-Bayyinah 98: 5)

S-a relatat de la Abu Hurairah ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Cel mai indreptatit dintre oameni la interventia mea va fi cel care spune La ilaha illa Allah sincer cu inima şi sufletul sau.”

S-a relatat de la Utbaan ibn Maalik ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Allah a interzis de la Foc pe toti cei care spun La ilaha illa Allah, căutând astfel Fata lui Allah.”

7) Dragostea

Pentru aceasta afirmaţie (kalima) şi pentru ceea ce sugerează şi indica; dragostea pentru cei care se comporta şi se ramani fideli condiţiilor sale, şi urasc pe cei care actioneaza împotriva acestui lucru. Allah spune:

Dar sunt printre oameni [şi unii] care primesc în afară de Allah încă şi semeni (1) , pe care-I iubesc cu iubirea [credincioşilor] pentur Allah. Dar cei care cred sunt mai staruitori în iubirea pentru Allah [decât nimic altceva]….  (Al-Baqarah 2: 165)

Deci Allah ne spune ca supusii Lui credincioşi îl iubesc pe El mai mult (decât orice) deoarece nu Îi asocieaza Lui nimic. Semnul iubirii supusului pentru Stăpânul lui reprezinta faptul că oferă prioritate la ceea ce El iubeste, chiar dacă se întoarce opus dorintelor sale şi uraste ceea ce Stăpânul uraste chiar dacă dorinţele sale inclina spre aceasta directie. El ajuta pe cei care sunt prietenii lui Allah şi ai Trimisul Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) şi considera dusmani pe cei care sunt dusmanii lui Allah şi ai Trimisului Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) , mergând pe urma sa şi acceptand călăuzirea sa.

Tawhid poate fi obţinut prin două lucruri:

a) Mărturisirea ca Allah este Singur în Esenta şi Atributele Lui,

b) Cautarea Lui şi a nimănui altcuiva în toate actele de venerare.

Venerarea (ibaadah) este un cuvânt care cuprinde toate vorbele şi acţiunile lautrince şi externe, pe care Allah le iubeste şi de care este multumit.

Faptele externe includ exprimarea shahadei (cele două marturisiri), rugăciunea şi postul; acţiunile lautrince includ credinţa în Allah, Îngerii Sai, Cărtile Sale şi Profeţii Sai şi frica de El precum şi încrederea în El.

 

______________

islaminromania.wordpress.com

Source Link

Views: 3

Domnul lumilor – partea 2

    Si Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice „domn” sau „stapanitor” in afara Sa, […]

Si Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice „domn” sau „stapanitor” in afara Sa, Preainaltul, nu este nici creator si nici indestulator; si fiecare dintre cei care sunt la un moment dat „stapani” ajung ei sa detina ceva dupa ce mai inainte ei nu il posedau, si acesta poate fi, de asemenea, pierdut de catre ei, si detin ei ceva, fara de altceva. Semnificatia si sensul atributului de „Domn” (Ar-Rabb) al lui Allah, insa, este, cu siguranta, diferita de aceasta, prin aceasta facandu-se tocmai si diferenta intre creat si Creator, slavit fie El!

In ceea ce priveste, insa, vorbele faraonului:

Si a zis: „Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!” (An-Naaziat 79:24)

El isi dorea sa detina stapanirea absoluta asupra poporului sau si sa devina domnul domnilor, crezand in crunta si imensa sa necredinta si ignoranta ca ar putea astfel sa il inlature pe Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si Suveran, luandu-I astfel locul – ‘na’udzu bi-llah – cautam adapost la Allah de ratacire si deviere si ignoranta!

Si si-a primit faraon pedeapsa mult meritata. Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Atunci l-a lovit pe el Allah cu pedeapsa Lumii de Apoi si a acestei lumi.

(An-Naaziat 79:25)

Si s-a spus cum ca termenul „ar-rabb” isi are originea in cuvantul „tarbiah” (educatie, oferirea conditiilor pentru o dezvoltare eficienta) si Allah Preaslavitul este Cel care oranduieste situatia creatiilor Sale si Cel care le ofera lor conditiile necesare pentru o dezvoltare eficienta, si Cel care le imbunatateste lor situatia lor, si Cel care ii intareste pe ei, si Oranduitor al situatie lor, si Sustinator si Stapanitor al acestei vieti si al vietii de apoi si tot si toate sunt numai creatia Lui; si oricine ar putea fi mentionat in afara Sa este supusul Sau, iar El, Preainaltul, este Domnul sau, si nu se poate imbunatati situatia acestuia decat prin oranduirea lui Allah, si nu poate afla el sustinere, decat prin Allah, si nu este el stapanit de catre altcineva in afara de El, Preaslavitul si Preainaltul.

Si oranduirea situatiei creatiilor Sale si oferirea acestora a conditiilor necesare pentru o dezvoltare eficienta si imbunatatirea situatiei lor – sunt acestea atribute ce i se atribuie lui Allah Preaslavitul si Preainaltul in sens actional, in timp ce atributul lui Allah Ar-Rabb (Domnul) de a fi Stapanitor si Stapan, acestea ii sunt atribuite ca si atribute intrinseci, aflate in natura Divinitatii Insasi.

Si asa cum au spus si unii invatati, Allah este Cel care le ingrijeste si le ofera creatiilor Sale  mijloace propice unei dezvoltari eficiente in diferitele lor stagii si faze de dezvoltare; pentru ca „Ar-Rabb” este Acela care face totul ca ele sa poata ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce le-a fost destinata. Si tot El, Preainaltul este Cel care coboara celuleLE reproductive ale femeii si ale barbatului pentru a crea oul fecundat ce seamana initial cu o lipitoare, apoi il face sa devina ca un bol alimentar mestecat, apoi face ca din acesta sa se iveasca oasele, apoi imbraca aceste oase cu carne, apoi da trupului suflet  si il scoate afara din pantecele mamei ca o creatie diferita si el este mic si slab si plapand, si nu inceteaza Domnul sau Preaslavitul si Preainaltul intru a-l face sa se dezvolte si a avea grija de el pana ce ajunge barbat, in putere, si este la inceput flacau si apoi creste si devine matur, iar apoi batran, subhan Allah = slava lui Allah! Si tot astfel si pentru tot ceea ce El a creat – El este Cel care il sustine si ii ofera conditiile propice  dezvoltarii sale pana ce ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce i-a fost destinata.

Si cine a stiu aceasta, asadar, nu va chema pe nimeni altcineva in afara lui Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si nici ca Adorat (ca Divinitate), ci, dimpotriva, il va accepta si va fi impacat cu Allah ca Domn, si cel caruia ii va fi specific aceasta, atunci cu adevarat a gustat el din dulceata credintei, asa cum a spus si profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): „A simtit gustul credintei cel care l-a acceptat pe Allah ca Domn si islamul ca religie a sa si pe Muhammad ca trimis.”

Si s-a spus cum ca sensul acestui hadith ar fi acela cum ca a corectat / a imbunatatit credinta sa si s-a linistit prin aceasta sinele sau si s-a umplut de ea, pentru ca a acceptat o chestiune usoara pentru el (care se potriveste felului in care el a fost creat – „fitrah”); si astfel este dreptcredinciosul in a carui inima daca a intrat credinta, aceasta i-a usurat lui actele de supunere fata de Allah si le-a facut placute pentru el, si Allah stie cel mai bine.

Si a vorbit marele invatat al islamului Ibn al-Qayym despre legatura /conexiunea dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Preaslavitului si Preainaltului de „Ar-Rabb”, „Allah” si „Ar-Rahman”, spunand cum ca daca vei cugeta asupara conexiunii creatiilor si a oranduirii situatiei lor in legatuta cu aceste trei preafrumoase si absolute nume vei vedea cum au decurs / s-au legat de ele creatia si oranduirea situatiei lor si rasplata si pedeapsa si cum s-au adunat/asemanat si s-au despartit/diferentiat creatiile intru aceasta.

Si astfel, numele de „Ar-Rabb” are calitatea de a cuprinde totul sub semnificatia sa, Allah Preaslavitul si Preainaltul fiind  Domnul tuturor creatiilor si El este Domnul a tot si a toate si El le-a creat, si El este Cel cu putere asupra lor si nu iese nimic de sub domnia si stapanirea Sa, si tot ceea ce se afla atat in cer cat si pe pamanturi este supus Lui si sub prinderea Sa si sub puterea si suveranitatea Sa.

Asadar, s-au unit creatiile in relatie cu atributele lui Allah ca Domn (Ar-Rabb), dar s-au separat in relatie cu atributele lui Allah ca si Divinitate Unica (Allah).

Si s-au diferentiat creatiile in relatie cu numele Preainaltului de Allah, ca si Divinitate, iar cei preafericiti L-au adorat intru unicitatea Sa si au marturisit si I s-au supus ca Divinitatea Unica in afara de care nu mai exista alta divinitate, Cel care numai El, Unicul este demn de a fi adorat, si de a te increde in El, si de a-I cere apropiindu-te de El, si de a te teme de El, si de a-L iubi, si de a te intoarce la El cu cainta, si de a simti teama fata de El si supunere si pietate numai in ceea ce Il priveste, Preainaltul.

Si aici s-au diferentiat oamenii si s-au impartit in doua tabere – unii dintre ei politeistii a caror destinatie este iadul, iar ceilalti monoteistii a caror destinatie va fi paradisul, inshaAllah.

Si astfel, prin adorarea lui Allah ca si Divinitate Unica s-au diferentiat oamenii, in vreme ce atributul de Domn, de Suveran, a lui Allah Preainaltul i-a unit.

Si astfel religia si legea islamica si prescriptiile si interzicerile sunt emise si exercitate sub atributele ce decurg din calitatea lui Allah ca si Divinitate Unica, in timp ce creatia si facerea si oranduirea si actiunea decurg din calitatea lui Allah ca si Domn; iar recompensa prin rasplata sau pedeapsa si prin paradis sau prin iad decurg din calitatea de Stapanitor (Al-Malik) si El este Stapanitorul in ziua de apoi, si le-a prescris lor in relatia cu ei ca si Divinitate Unica, ca Unic Adorat, si i-a ajutat pe ei si i-a facut pe ei sa izbandeasca si i-a calauzit  pe unii si  i-a ratacit pe altii prin calitatea Sa ca Domn.

Si i-a rasplatit si i-a pedepsit prin stapanirea Sa si dreptatea Sa si fiecare dintre aceste chestiuni nu se despart una de cealalta.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 2

Drepturile copiilor

F. Gulen   Copilul este pentru perpetuarea comunităţii aşa cum este sămânţa pentru creşterea şi îndesirea pădurii; cei care îşi neglijează copiii se pierd încetul cu în­cetul, iar cei care îi lasă la discreţia unei culturi străine riscă pierderea identităţii. Copiii sunt partea cea mai activă şi mai productivă a comu-nităţii, la fiecare treizeci sau […]

F. Gulen

Copilul este pentru perpetuarea comunităţii aşa cum este sămânţa pentru creşterea şi îndesirea pădurii; cei care îşi neglijează copiii se pierd încetul cu în­cetul, iar cei care îi lasă la discreţia unei culturi străine riscă pierderea identităţii.

Copiii sunt partea cea mai activă şi mai productivă a comu-nităţii, la fiecare treizeci sau patruzeci de ani; cei care îşi ne-glijează copiii cât sunt mici trebuie să se gândească ce ele­ment important al vieţii propriei lor comunităţii nesocotesc, şi să se cutremure.

Societăţile care se apleacă cu atenţie asupra instituţiei famili­ei şi educaţiei tinerilor, spre deosebire de acelea care sunt mai avansate ca ştiinţă şi tehnologie, îşi vor putea spune cu­vântul în viitor; societăţile care neglijează instituţia familiei şi educaţia tinerilor vor fi zdrobite de nemiloasele pietre de moară ale timpului.

Relele pe care le vedem la generaţia de azi, lipsa de compe-tenţă în administrare şi multe alte probleme sociale sunt re­zultatul direct al circumstanţelor existente cu treizeci de ani în urmă şi al conducătorilor din acel timp. La fel, cei care formează în prezent noua generaţie sunt răspunzători pen­tru viciile şi virtuţile care vor apărea peste treizeci de ani.

Acei oameni ai comunităţii noastre nefericiţi şi pierduţi, cum ar fi dependenţii de droguri şi alcoolicii, precum şi alţi oameni cu felurite slăbiciuni, au fost şi ei odată copii, şi nu am ştiut să-i educăm corect. Mă întreb dacă ne dăm bine seama ce fel de oameni pregătim să păşească mâine pe străzile noastre.

Cei care vor să-şi făurească un viitor sigur trebuie să dedice creşterii copiilor aceeaşi energie pe care o dedică altor pro­bleme. Sunt multe lucruri pentru care îţi cheltui energia în van. Dar tot ce investeşti în creşterea noii generaţii o ridică la rangul de umanitate, iar oamenii pe care astfel îi formezi sunt o nesecată sursă de răsplată.

Respectul pentru părinţi este o datorie primordială şi sacră; dacă nu-ţi respecţi părinţii, Îl nesocoteşti pe Atotputernicul Allah; cel care se poartă rău cu părinţii va vedea cum şi alţii se poartă rău cu el.

Familiile sunt baza societăţii; respectul reciproc al drepturi­lor şi obligaţiilor în familie duce la o societate puternică şi sănătoasă; când acest tip de relaţii familiale dispare, societa­tea îşi pierde înţelegerea şi respectul pentru oameni.

Copii trebuie să-şi respecte părinţii şi să-i asculte cât se poate mai bine. Părinţii trebuie să acorde educaţiei morale şi spiri­tuale a copiilor aceeaşi importanţă pe care o acordă sănătăţii şi dezvoltării lor fizice armonioase, şi să-i încredinţeze spre edu­care unor profesori şi îndrumători spirituali demni de cinste. Cât de ignoranţi şi de nepăsători sunt părinţii care neglijează formarea spirituală şi morală a copiilor lor! Şi cât de nefericiţi sunt copiii care devin victime ale acestei neglijenţe şi suferă!

Copiii care nu respectă autoritatea părinţilor şi nu îi ascul-tă sunt „monştri purceşi din fiinţe umane degenerate”. Pă-rinţii care le nu asigură copiilor binele lor spiritual şi moral sunt nemiloşi şi cruzi. Cei mai nemiloşi sunt acei părinţi care împiedică dezvoltarea morală şi spirituală a copiilor lor, atunci când aceştia şi-au găsit drumul spre atingerea perfecţiunii umane.

Din momentul concepţiei, părinţii au responsabilitatea creş-terii şi dezvoltării copilului. Nimeni nu poate cântări dra­gostea şi afecţiunea părinţilor pentru copii lor, nimeni nu poate măsura grija pe care o simt şi greutăţile prin care trec din dragoste pentru ei. Iată de ce, respectul pentru părinţi este o datorie umană şi o obligaţie religioasă.

Cu cât îţi respecţi părinţii mai mult, cu atât îl respecţi mai mult pe Creator. Dacă nu simţi şi nu arăţi respect pentru proprii tăi părinţi, înseamnă că nu simţi respect, nici dragos­te, nici teamă în faţa Creatorului. Vedem în ziua de azi un lucru ciudat: nici cei care îl nesocotesc pe Allah, şi nici cei care pretind că Îl iubesc, nu îşi ascultă părinţii.

Cei care îşi preţuiesc părinţii şi îi privesc ca mijloc de do­bândire a milei lui Allah vor avea parte de belşug în lumea de aici şi în lumea de dincolo. Cei pentru care părinţii sunt o trudă şi o povară vor cunoaşte mari necazuri în viaţă.

Source Link

Views: 1