Tag: credinta

Căința – partea 1

    Ce înţelegem prin „căinţă” ? A te căi înseamnă a te întoarce la Allah, a-I cere iertarea păcatelor. Allah Preaînaltul spune în Sfântul Quran: Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi dreptcredincioşi, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi. (An-Nur:31). Rugaţi-vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceţi-vă, căindu-vă, la El! (Hud:3 ). […]

Ce înţelegem prin „căinţă” ?

A te căi înseamnă a te întoarce la Allah, a-I cere iertarea păcatelor.

Allah Preaînaltul spune în Sfântul Quran:

Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi dreptcredincioşi, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi. (An-Nur:31).

Rugaţi-vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceţi-vă, căindu-vă, la El! (Hud:3 ).

Unii oameni se consideră fără păcate, pentru că, zic ei, nu fură, nu mint, nu preacurvesc, nu înşeală etc. Alţii afirmă că sunt tineri şi nu au păcate, că bătrânii sunt cei păcătoşi şi de aceea consideră că doar ei trebuie să facă rugăciune.

În cele ce urmează vom vedea ce înseamnă de fapt un păcat şi cine trebuie să se căiască.

Fără îndoială, că fiecare dintre noi, face păcate, fie mici, fie mari, mai mult sau mai puţin conştient. De exemplu, un păcat mare poate fi considerat comportamentul urât faţă de părinţi prin ridicarea vocii, nerespectarea cuvântului lor, abandonarea lor la bătrâneţe etc. Poate nu ştiai, dar lacrimile mamei aduc supărarea lui Allah. Oare câţi dintre noi se poartă cu părinţii aşa cum ne cere Allah? Oare câţi dintre noi le respectă dorinţele? Oare câţi dintre noi nu îi fac pe aceştia să plângă? Toate acestea nu le consideri păcate? Nu ştiai că supărarea mamei şi a tatălui poate să cântărească mai mult în balanţa din Ziua Judecăţii decât toate păcatele pe care le-ai comis în câţiva ani?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Toţi sunteţi păcătoşi, iar cel mai bun dintre păcătoşi este cel care se căieşte.”

Câţi dintre musulmani fac rugăciune? Nu ştiai că neîmplinirea rugăciunii face parte dintre păcatele cele mai mari?

În Gehennem (Iad) este o uşă care se numeşte SEKAR.

Allah Preaînaltul spune în Quran-ul cel Sfânt despre ea:

„Ce v-a adus pe voi în Sekar(o uşa a Iadului)?”

Iar ei vor răspunde:

Noi nu am fost dintre aceia care au împlinit Rugăciunea, Şi noi nu l-am hrănit pe sărman, Şi noi am ponegrit laolaltă cu bârfitorii, Şi noi am socotit drept minciună Ziua de Apoi, Până ce ne-a venit nouă ceea ce este sigur! (adică moartea)  (Al-Muddathir: 42-47).

Cei care sunt în Focul Iadului sunt întrebaţi de îngeri din milă pentru ei: “Ce-aţi făcut? Ce v-a adus aici?” La care aceştia răspund:

„Noi nu am fost dintre aceia care au împlinit Rugăciunea.”

Primul lucru pentru care o să dea socoteală omul, în Ziua de Apoi, precum a zis Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este Rugăciunea. Dacă va fi acceptată, i se va cere să dea socoteală pentru Zakat (Danie), apoi pentru Post şi pentru Pelerinaj, iar dacă Rugăciunea îi va fi refuzată, nu va mai fi întrebat nimic, despre toate faptele bune pe care le-a făcut, chiar dacă a dat Dania, a postit şi a împlinit Pelerinajul.

În cazul în care nu suntem, cu voia lui Allah, dintre cei care au înfăptuit păcate mari, gândeşte-te la cele mici, la miile de păcate pe care le facem în fiecare zi. Oare câte păcate ni se adună într-o săptămână? Nu vreau să crezi că suntem păcătoşi, ci să înţelegi frumuseţea căinţei, să simţi că vrei să te întorci la Allah, să te căieşti…

Spune Profetul, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască): „Dreptcredinciosul îşi vede păcatul ca un munte de care îi este frică să nu cadă pe el, iar făţarnicul îşi vede păcatul ca o muscă pe care a gonit-o după ce i se aşezase pe nas.”

Unul dintre credincioşi a spus: „Nu te gândi că-i păcat mic, ci gândeşte-te în faţa cui păcătuieşti”.

Într-adevăr, nu trebuie să desconsideri păcatele mici, pentru că, în cazul în care continui comiterea lor vor ajunge păcate mari, aşa cum picăturile mici de apă formează o cantitate mare, după un timp. Credinciosul trebuie să se gândească că, indiferent dacă păcatul este mare sau mic, tot faţă de Allah Preaînaltul păcătuieşte.

Ce frumos ar fi dacă în fiecare noapte ţi-ai nota într-un caiet cuvintele frumoase pe care le-ai spus în timpul zilei, iar în altul pe cele urâte! Oare care va fi rezultatul? Te vei număra printre cei credincioşi sau cei păcătoşi?

Fără îndoială, o să aflăm că avem o mulţime de păcate.

De aceea, avem nevoie de căinţă.

Sufian Ath-Thawri, unul dintre urmaşii companionilor, spunea: “Într-una din zile, am început să-mi număr păcatele…am numărat 21000 de păcate. În acel moment mi-am spus: Cum o să mă prezint în faţa lui Allah cu 21000 de păcate?”

Priveşte la ceea ce îl durea pe acest om. Ceea ce-l frământa pe el, nu erau averile, plăcerile acestei vieţi…ci erau Raiul şi Focul Iadului. De câte ori te-ai gândit să-ţi numeri păcatele, asemenea acestui dreptcredincios?

Allah ne-a înzestrat cu multe daruri. Oare Îi mulţumim pentru acestea? Nu te gândesti că unora nu li s-a oferit ceea ce ai tu? Nu crezi că trebuie să te căieşti pentru nerecunostinţa ta faţă de Allah?

Haideţi să vedem cum îi numeşte Allah Preaînaltul în Sfântul Quran pe cei păcătoşi:

O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în defavoarea voastră, nu deznădăjduiţi în privinţa îndurării lui Allah! Allah iartă toate păcatele. El este Iertător şi Îndurător. Întoarceţi-vă cu căinţă spre Domnul vostru şi supuneţi-vă Lui, înainte de a veni pedeapsa la voi, căci, apoi nu veţi mai putea fi mântuiţi! (Az-Zumar:53-54)

Nu observi cum îi numeşte Allah pe cei care au întrecut măsura în defavoarea lor, împlinind multe păcate? Dacă Allah îi numeşte pe aceştia „robii Mei”, cum credeţi că-i numeşte pe cei credincioşi? În acest verset, Allah le cere celor păcătoşi care şi-au tăiat orice speranţa de la iertarea Lui, din pricina numărului mare de păcate comise, să nu deznădăjduiască în privinţa îndurării lui Allah, căci El iartă toate păcatele.

Meditează asupra spuselor Profetului, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască): „Un rob a păcătuit şi a spus: <O, Allah, am păcătuit, iartă-mă> Atunci, Allah a spus: <Robul Meu a ştiut că are un Stăpân care iartă păcatele şi s-a rugat la El! I-am iertat păcatele>. Va sta (o perioadă de timp) cât va vrea Allah după care păcătuieşte din nou şi spune: <O,Allah, am păcătuit,iartă-mă!> Allah a spus: <Robul meu a ştiut că are un Stăpân care iartă păcatele şi s-a rugat la El! I-am iertat păcatele, i-am iertat păcatele, i-am iertat păcatele, aşa că, să facă ce vrea.”

Cât de generos eşti, Tu, Allah! Oare tu şti cât de iertător este Stăpânul Tău?

sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 0

Căința – partea 4

    Aşa cum stomacul are nevoie de hrană şi sufletul are nevoie de iubirea lui Allah. Ce-ai simţit în primele zile de întoarcere la Allah? Prima dată am simţit că vreau să mor, pentru că nu meritam să trăiesc. Ajunsesem la concluzia că, până acum, nu făcusem nimic bun. Nici măcar acum nu ştiu, […]

Aşa cum stomacul are nevoie de hrană şi sufletul are nevoie de iubirea lui Allah.

Ce-ai simţit în primele zile de întoarcere la Allah?

Prima dată am simţit că vreau să mor, pentru că nu meritam să trăiesc. Ajunsesem la concluzia că, până acum, nu făcusem nimic bun. Nici măcar acum nu ştiu, cum am auzit acea voce la radio. Simţeam că vreau să recuperez tot ceea ce am pierdut şi să mă revanşez faţă de Allah.

Întrebare:

Este de ajuns să te căieşti o singură dată?

Bineînţeles că nu! Căinţa trebuie reînnoită de fiecare dată când păcătuieşti. Dacă ai greşit o dată, iar apoi te-ai întors la acelaşi păcat nu există altă soluţie în afară de o nouă căinţă.

A venit un om la Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi l-a întrebat: “-Dacă fac un păcat, mi se scrie? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a răspuns că da. A întrebat iar: -Şi dacă mă căiesc? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), i-a spus că i se iartă acel păcat. A spus: -Şi dacă mă întorc la acel păcat? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)  a spus că i se scrie din nou.

În cele din urmă acest om a spus:

Până când îmi va ierta Allah păcatele?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că Allah lasă deschisă poarta iertării atât timp cât omul nu renunţă să se căiască.”

Spune Profetul: „Un om dintr-un popor de dinaintea noastră, a omorât 99 de persoane. El a început să cerceteze despre învăţaţii lumii (care-i puteau arăta calea izbăvirii) şi a fost îndrumat să meargă la un calugăr. O dată ajuns acolo, i-a mărturisit acestuia, că a omorât 99 de oameni şi l-a întrebat dacă Allah îl poate ierta. Călugărul a răspuns negativ şi a fost şi el ucis, completând astfel numărul celor ucişi până la 100. Apoi, acest om a întrebat despre învăţaţii cei mai mari de pe pământ şi a fost îndrumat spre un astfel de învăţat. Omul, i-a spus acestuia, că a omorât o sută de persoane şi l-a întrebat dacă mai există vreo şansă să-i fie acceptată căinţa. El a răspuns afirmativ, iar apoi l-a întrebat: “Ce te împiedică să te căieşti? Mai bine du-te în cutare şi cutare ţinut; acolo sunt oameni devotaţi rugăciunii şi veneraţiei, aşa că ar trebui să te alături lor în rugăciune; dar să nu te întorci în ţinutul tău, căci este un loc păcătos (pentru tine). Atunci, omul a pornit la drum, dar abia străbătuse jumătate de cale, când l-a ajuns moartea. În acel moment, s-a iscat o ceartă între îngerii milei şi cei ai răzbunării. Îngerii milei au spus:”Acest om a venit căindu-se la Allah”, dar îngerii pedepsei au zis:”Omul acesta nu a făcut nici o faptă bună. „Pe urmă, a mai apărut un înger, în chipul unei fiinţe umane (pentru a hotărî problema) şi îngerii care se certau, au convenit ca el să facă pe mijlocitorul între ei. El (îngerul) a zis: „Măsuraţi distanţa între cele două ţinuturi. Se va considera că el aparţine ţinutului de care se afla mai aproape.” Ei au măsurat şi l-au găsit mai aproape de ţinutul credinţei, spre care se îndrepta şi astfel îngerii milei l-au luat în stăpânire. Lăudat fi, Tu, o, ALLAH! Cât de Iertător poţi fi! Acest păcătos care a ucis o sută de suflete a intrat în Paradis doar prin faptul că s-a căit cu sinceritate fără să fi apucat să facă vreo faptă bună.

Cea mai bună rugă de căinţă conform spuselor Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) este: ” O, Allah! Tu eşti Stăpânul Meu. Nu există altă divinitate în afara Ta. Tu m-ai creat iar eu sunt robul Tău. Mă ţin de promisiunea pe care ţi-am dat-o atât cât îmi stă în putinţă. Cer ocrotirea Ta de răul păcatelor pe care le-am săvârşit. Recunosc darurile pe care mi le-ai oferit. Îmi recunosc lipsurile şi păcatele. O, Allah iartă-mă căci nimeni nu poate ierta păcatele în afara Ta!”

Ne vesteşte Profetul, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l  miluiască) că cine rosteşte această rugă crezând cu convingere în  ceea ce spune şi moare va intra în Paradis.

O, Allah, fă-ne dintre cei care vor intra în Paradis!

Exemple de păcate mari:

-facerea de asociaţi lui Allah;

-omorul (fără drept);

-Comportamentul urât faţă de părinţi;

-preacurvia;

-vrăjitoria;

-tranzacţiile cu dobânzi;

-„să mănânci” averea orfanilor;

-defăimarea unei persoane (prin atribuirea unor minciuni acesteia);

-mărturia mincinoasă;

-furtul;

-consumul alcoolului, a cărnii de porc.

În final, ne rugăm Celui care ne-a dăruit această posibilitate de a ne căi – Celui care ne cheamă în fiecare noapte spunând: „E cineva care-şi doreşte ceva, iar Eu să-i împlinesc dorinţa?” – să ne ierte pe toţi, să fie mulţumit de noi, să ne răsplătească cu Gennetul şi să-i reîntoarcă pe musulmani la religia Lui!

sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Căința – partea 3

    Un tânăr povesteşte: Câteodată nu-mi împlineam rugăciunea. Am continuat tot aşa şi după căsătorie. O rudă de-a soţiei mele îmi vorbea deseori despre rugăciune. Într-o seară, am visat că îmi luase foc corpul. În acel moment am alergat la acea rudă pentru a-i cere ajutorul după care m-am trezit. După un timp, m-am […]

Un tânăr povesteşte: Câteodată nu-mi împlineam rugăciunea. Am continuat tot aşa şi după căsătorie. O rudă de-a soţiei mele îmi vorbea deseori despre rugăciune. Într-o seară, am visat că îmi luase foc corpul. În acel moment am alergat la acea rudă pentru a-i cere ajutorul după care m-am trezit. După un timp, m-am întâlnit cu ruda soţiei care iarăşi a pomenit de rugăciune. De această dată, m-am dus la moschee, să-mi fac rugăciunea, fără să mai stau pe gânduri. Laudă lui Allah, că de atunci nu mi-am mai neglijat rugăciunile.

Este foarte important să ne grăbim spre căinţă şi să nu spunem: „Inşallah o să mă căiesc în viitorul apropiat.” De unde ştim că vom trăi până atunci? Ce vei face dacă îţi soseşte ceasul înainte să te căieşti? După cum spune Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), căinţa, atunci când omul îşi dă ultima suflare (când cel care va muri simte acest lucru şi îi vede pe îngeri cum vin să-i ia sufletul), nu mai este acceptată de Allah. Asemenea Faraonului care s-a căit atunci când şi-a simţit moartea şi-a fost înghiţit de ape. De asemenea, conform unei  relatări a Profetului, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască), căinţa nu este acceptată nici atunci când soarele va răsări de la Apus în loc de Răsărit.

Condiţiile acceptării căinţei de către Allah:

1.Regretul

Aşa cum o persoană regretă, atunci când a pierdut ceva preţios, tot astfel trebuie să simtă şi atunci când păcătuieşte. Este de dorit ca cel care se căieşte, să-şi exprime regretul prin lacrimi, însă dacă acestea nu sunt urmate de fapte, lacrimile nu arată sinceritatea căinţei.

Întrebare:

Dacă nu ne-am purtat frumos cu părinţii noştri cât au fost în viaţă, ce trebuie să facem pentru ca Allah să ne ierte?

În primul rând, trebuie să regretăm ceea ce am făcut. În al doilea rând, trebuie să înfăptuim fapte bune în numele lor, cum ar fi rugăciunea, pomana, pelerinajul etc.

2.Renunţarea la acele păcate

Spune Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): „Cel care s-a căit este asemenea celui care nu are păcate, iar haina spălată este ca şi cea care nu s-a murdărit.”

Fără îndoială, că cine se căieşte trebuie să fie sincer în ceea ce spune, că altfel, căinţa, nu-i va fi primită. Dacă te căieşti şi continui să faci acele păcate, înseamnă că tu te joci de-a căinţa.

Dovada sincerităţii tale o constitue faptele. În cazul în care te îndepărtezi de păcate şi începi să împlineşti fapte bune, înseamnă că, într-adevăr, căinţa ta a fost sinceră.

Bineînţeles că pentru cel care a comis păcate ani de zile îi va fi foarte greu să renunţe la ele. De aceea, orice păcat, trebuie să fie înlăturat prin împlinirea unui lucru contrar acelui păcat. De exemplu, dacă ascultai muzică, ascultă Quran, iar dacă frecventai  discotecile, începe să frecventezi mocheile şi locurile folositoare.

De asemenea, o altă metodă de a te lăsa de păcate este, ca de fiecare dată când vrei să faci acel păcat să faci o faptă bună. De exemplu, când simţi că vrei să fumezi o ţigară, ţine post ziua respectivă sau dă de pomană celor nevoiaşi, contravaloarea pachetului de ţigări.

Dacă ai încercat aceste metode şi n-ai reuşit să renunţi la acel păcat, află că păcatele îţi pricinuiesc probleme şi greutăţi în viaţa de zi cu zi. Dacă ţi se strică maşina dimineaţa, când vrei să pleci la serviciu sau dacă rămâi în pană, adu-ţi aminte de păcatele făcute!

Povestea unui om păcătos:

Un om din neamul lui Moise păcătuise timp de 40 de ani, fără a se căi nici măcar o dată în viaţă. Într-un an, peste neamul  lui Moise s-a abătut o secetă cumplită. Animalele începuseră să moară, cerealele să se usuce şi apa râurilor să sece. Oamenii i-au cerut lui Moise să se roage la Allah. Moise şi-a adunat neamul şi  au început să se roage, însă Allah nu le accepta ruga. Allah i-a spus lui Moise că nu le primeşte ruga din cauza unui om dintre ei care păcătuia de 40 de ani.

Moise l-a întrebat pe Allah, ce trebuie să facă, la care Allah i-a răspuns că trebuie să-l îndepărteze dintre ei pe acel păcătos, atunci când se roagă.

Gândeşte-te cât de mult îl pot supăra păcatele pe Allah!

Păcatele tale pot fi cauzele problemelor şi greutăţilor ce ţi se întâmplă!

Îndată ce a aflat soluţia, Moise s-a dus la poporul său şi le-a spus că Allah n-o să trimită ploaia, până ce nu va ieşi acel păcătos dintre ei. Păcătosul, ştia că este vorba despre el, însă spera că poate va ieşi altcineva în locul lui şi astfel va scăpa de ruşine. În acel moment, păcătosul şi-a spus:

-O, Allah, am păcătuit 40 de ani, iar Tu mă acoperi şi nu mă divulgi! Iţi promit, o, Allah, că nu mă voi mai întoarce la păcate! O, Allah, iartă-mă!

O dată cu căinţa lui, a început să plouă. Văzând ploaia, Moise i-a spus lui Allah: -O, Allah, a plouat fără ca acel păcătos să iasă dintre noi. Allah i-a răspuns că a trimis ploaia din bucurie pentru căinţa celui care păcătuia de 40 de ani.Curios, Moise i-a cerut lui Allah să-i spună, cine este acel om. La care Allah i-a răspuns: -O, Moise, îl acopăr de 40 de ani şi crezi că-l divulg în ziua în care s-a întors la Mine, căindu-se? Dacă ai păcătuit şi vrei ca Allah să te ierte, păstrează-ţi  păcatele între tine şi Allah. Nu le divulga altora căci Allah nu-i iartă pe cei care-şi divulgă păcatele conform spuselor Profeului, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască): “ Toţi oamenii sunt iertaţi în afară de cei care-şi fac cunoscute păcatele altora. Doarme unul  dintre voi pe un păcat pe care Allah îl ascunsese, iar el se trezeşte şi descoperă ceea ce i-a ascuns Allah, începând să le vorbească  despre păcat şi altora”.

3.Hotărârea de a nu te mai întoarce la acel păcat

Din sinceritatea căinţei este şi hotărârea să nu te mai întorci la păcate.

Cel care se căieşte trebuie să hotărească să nu se mai întoarcă la acel păcat niciodată, asemenea bolnavului de diabet care nu mai consumă zahăr, pentru că ştie că nu-i prieşte.

Dacă unul dintre cei care citesc acest articol regretă că a săvârşit păcate şi se întoarce la Allah căindu-se, hotărât să nu le mai săvârsească, acestea îi vor fi şterse, o dată ce Allah afla sinceritatea din inima lor.

4.În cazul în care păcatul comis este legat de vreo persoană, trebuie să i se înapoieze bunurile, dacă i-au fost luate, iar în cazul în care a calomniat sau a bârfit pe cineva, trebuie să-i ceară iertare. Allah nu iartă păcatele comise faţă de o persoană fără ca aceasta să nu-l fi iertat.

Povestea unui tânăr:

Sunt student la Facultatea de Drept. De mic copil mi-a plăcut sportul, iar familia mea mă încuraja şi mă îndemna să-l  practic. Speram să ajung un jucător profesionist de baschet  datorită înălţimii mele. Când m-am hotărât să mă înscriu la unul  din cele mai mari cluburi, am aflat că principala condiţie este să faci parte din clasa înstărită, în timp ce eu proveneam dintr-o familie cu un venit modest.

Acest lucru m-a influenţat foarte mult. Din acel moment, am început să ies împreună cu ei împins de dorinţa de a deveni  asemenea lor. Au început întâlnirile cu fete, participările la  întreceri de maşini prin cartier şi fumatul, după care am început  să renunţ şi la facultate. Observam că tinerilor în general, nu le mai pasă de carte, tot ceea ce le trezea interesul era distracţia.

Plângeam că nu aveam bani pentru a mă distra şi că nu-mi puteam cumpăra ceea ce îşi cumpărau ei. Am început să  mă gândesc cum să fac rost de bani. Banii deveniseră idealul  meu.

Din acel moment, a început decăderea mea. Mă  împrietenisem cu un tânăr. După ce i-am dezvăluit dorinţa mea  de a câştiga bani, mi-a spus că noi doi ne asemănăm foarte mult  şi că el ştie cum să rezolve această problemă. Acest prieten îmi  făcea cunoştinţă cu oameni foarte bogaţi. Devenisem un fel de bodyguard pentru ei. Astfel mergeam în locuri de care nici nu-mi  imaginam că existau. Am băut şi m-am drogat timp de 3 ani, ceea  ce mi-a provocat numeroase probleme de sănătate. Simţeam că  am devenit un sălbatic. Credeam că banii aduc fericire, dar mă  înşelasem. Aveam tot ce-şi poate dori vreun tânăr: maşină, bani,  prietene… Într-o seară, când m-am întors acasă, am început să  mă gândesc la viaţa mea, la scopul acestei vieţi. Mă săturasem de  toate felurile de distracţii. Mă întrebam cu o voce tristă: -O, Allah, de ce m-ai creat? În acel moment Allah mi-a dăruit un semn. Am auzit o voce la radio din îndepărtare care spunea: Şi nu am creat djinnii şi oamenii decât pentru ca ei să  Mă adore. (Adh-Dhariyat: 56)

Cum am auzit această voce, m-am prosternat şi plâns timp de câteva ore. După care m-am îmbăiat, mi-am luat abluţiunea. Un sentiment ciudat mă încerca. Simţeam că mi-era foarte dor de Allah, aveam nevoie de El.

Din această clipă, viaţa mea a început să se lumineze. Am hotărât să recompensez orice păcat săvârşit, cu o faptă bună.

Dacă introduceam din instinct o ţigară în gură, posteam o zi. Simţeam că îmi formez o nouă personalitate. Laudă lui Allah că, de 2 ani, trăiesc o viaţă nouă şi nu doresc să mă îndepărtez de moschee.

sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 1