Proiectul meu de semestru

Proiectul meu de semestru   Ma numesc Darius și sunt în anul 5 la Medicina.  Am găsit Islamul anul trecut, după o cercetare minimala.  Precum noi toți, și eu eram supus anii trecuți unor dezinformări ale mass-media cu privire la musulmani și la valorile lor. Atacuri jurnalistice, politice, și chiar din partea societății civile.  Asistasem, […]

Proiectul meu de semestru

 

Ma numesc Darius și sunt în anul 5 la Medicina.  Am găsit Islamul anul trecut, după o cercetare minimala. 

Precum noi toți, și eu eram supus anii trecuți unor dezinformări ale mass-media cu privire la musulmani și la valorile lor. Atacuri jurnalistice, politice, și chiar din partea societății civile.  Asistasem, spre rușinea mea, indiferent aproape la un moment de umilire publica a unei doamne musulmane în stația de autobuz. Femeii i se aduceau diverse injurii, jigniri , cuvinte obscene din partea unui individ prea „patriot” care se vedea sub asediul musulmanilor. Pretindea ca prezenta doamnei și a celor doi copii de lângă ea ar fi semnul ca tara lui ar fi din nou „sub asediul turcilor si islamicilor”. Doamna nu a comentat nimic, dar nici toate celelalte persoane din stație.  Totuși, pentru mine aceasta tăcere a celor de fata a fost o lecție dura pentru valorile în care credeam eu ca romanii ar crede.

Întâmplător sau nu, în aceeași săptămâna,  la un curs de la facultate am asistat din nou la umilirea și jignirea indirecta a colegilor mei musulmani.  De data asta atacurile veneau chiar din partea profesorului. Aroganta cu care ii trata ma făcea sa ma detașez intru totul de identitatea lui.

orig 82655 Proiectul meu de semestruLa un proiect care mi se ceruse în acel semestru, cautam informații și sa aflu cat mai multe la biblioteca.Intr-una din cărți am găsit o referire făcută la textele sacre din mai multe religii. Era doar o nota de subsol, insa pentru mine, era un început în cercetarea mea. Am descoperit mai apoi în alte carti și alte și alte referiri, și, din aproape în aproape, am fost interesat sa citesc direct Coranul.

Lectura aceasta (pe care îmi place sa o numesc lectura vieții mele) am făcut-o simultan cu alte scrieri…nu stiu dacă aceasta m-a ajutat mai mult în înțelegerea textului complex coranice, insa pentru mine fusese foarte potrivit asa. Citeam din traducerea Coranului seara, când ma puteam concentra mult mai bine, și lasam pentru perioadele întrerupte din zi celelalte texte. Am făcut asta pentru timp de doua săptămâni.  Simteam cum este pentru mine ca o curățire spirituala, cum găsesc liniște si împăcare cu Universul în acele versete uluitoare . Am citit din ce în ce mai mult, iar în vacanta de vara cand aveam bilete la Istanbul, am si vizitat cateva moschei. Sunt impresionante, insa mi-aș dori sa le vizitez și pe cele de la Constanța.

Am făcut marturisirea de credință anul trecut, eu cu mine însumi.  Poate ca nu e recomandat, poate ca ar trebui sa stau de vorba mai mult cu un imam, dar perioada aceasta sunt destul de ocupat cu facultatea. Ma rog cele cinci rugăciuni zilnice asa cum pot eu, intenționez sa postesc în luna Ramadan, iar visul meu de a vizita și Kaba este unul arzător.

După ce am văzut cata ignoranta este printre oamenii din jurul meu în ceea ce privește Islamul și musulmanii, am decis totuși sa țin credința mea pentru mine. Nu am luat legătura cu comunitatea musulmană locala, tocmai pentru ca am văzut cata presiune este pusa pe ei. Îmi doresc sa trăiesc normal în tara mea, sa am dreptul la religia în care cred, asa cum îmi garantează de fapt Constituția.  Cred ca se poate.

Source Link

Views: 4

Intr-o calatorie in Maroc

Intr-o calatorie in Maroc Ma numesc Violeta, am 37 de ani și locuiesc în Germania. În urma cu cinci ani am descoperit mirajul lumii islamice într-o excursie în Maroc. Cumpărasem bilete de sejur pentru primăvara aceea. Auzisem și citisem încă de mica despre frumusețile locurilor. Bineînțeles, multe dintre cele citite de mine erau fie despre […]

Intr-o calatorie in Maroc

Ma numesc Violeta, am 37 de ani și locuiesc în Germania. În urma cu cinci ani am descoperit mirajul lumii islamice într-o excursie în Maroc. Cumpărasem bilete de sejur pentru primăvara aceea. Auzisem și citisem încă de mica despre frumusețile locurilor. Bineînțeles, multe dintre cele citite de mine erau fie despre aventura în desert, fie despre turismul de litoral marocan, fie despre bucataria traditionala. Însă eu voiam sa merg sa descopăr acea tara dincolo de comercialul evident, sa găsesc sufletul acelor locuri, pulsul vieții sociale sa îl pot simți.

Fez 2136web Intr-o calatorie in MarocÎntr-una dintre seri am hotarat cu grupul de prieteni sa mergem sa vizitam medina, sa descoperim stradutele, casele, pietele… Am intrat in acea seara intr-o moschee. Micuta. Dar atat de impunatoare! Am pasit in ea fara sa presimt ca ma vor rascoli sentimente atat de profunde. Am cautat peste tot picturi ale vreunor sfinti, care sa il reprezinte macar pe Profet sau macar cu ingeri. Mi s-a explicat ca in  interiorul moscheilor nu voi vedea niciodata asa ceva, pentru ca musulmanii nu accepta ca ceva sau cineva (adica o creatie a lui Dumnezeu) sa fie adorat. In Islam singurul care merita adoratea si toata lauda este Dumnezeu. El este Cel care ne-a creat, care ne-a dat sufletele, la care ne rugam si  Caruia ii datoram intreaga noastra fiinta. Dar moscheea nu dadea vreo senzatie de gol – deborda in motive geometrice islamice, fermeca prin combinatia de culori si arabescurile parca magice…

Una dintre fetele din grupul nostru era musulmana, dar nu practicanta (in sensul ca nu se ruga zilnic, in unele situatii neconvenabile mințea sau chiar iesea in week-end-uri in cluburi). In acele momente, desi nu ii statea in fire, incerca sa imi explice niste lucruri din Islam. Desi era chiar ea cea care mi le explica, parca si ea auzea pentru prima data. Ii dadeau lacrimile ori de cate ori vorbea de legatura libera si profunda cu Dumnezeu, de modalitatile de rugaciune in Islam… O vazusem pentru prima oara asa, iar trairile ei parca incepeau sa mi se transmita si mie.

Prietena mea a vrut sa se roage scurt in acea moschee  si ne-a cerut permisiunea de a lipsi cateva minute. Atunci am urmat-o si eu la locul de ablutiune si am facut tot ce facea si ea. Mi-a spus ca pot sa fac asta daca vreau neaparat sa experimentez. Spalarea aceea rituala chiar simteam cum ma curata. Ne-am intors in moschee si ne-am retras undeva unde am simtit cum venisem foarte aproape de Creatorul meu. Lacrimile nu imi conteneau pe obraji… Stiam cat de mult gresisem ca nu fusesem aproape de El… ca uitam de multe ori de existenta Lui… ca niciodata nu ma gandeam la Maretia Lui evidenta din tot ce ne inconjoara… Cand am pus fruntea jos in acea moschee, l-am simtit de Dumnezeu. Efectiv ii simteam prezenta in trairile mele, in viata mea…ii constientizam existenta! Asta nu mi se mai intamplase pana atunci.

Am hotarat ca voi continua sa fac acel lucru minunat, sa imi dau in fiecare zi „intalnire” cu Dumnezeu. Am inceput sa aflu din ce in ce mai multe, sa citesc cat mai mult… si, la scurt timp, am hotarat sa devin musulmana. Stiu ca e putin straniu, dar eu chiar am inceput sa ma rog inainte de a deveni literalmente musulmana.

Aceasta este experienta mea cu rugaciunea si cu imbratisarea Islamului. II multumesc lui Allah ca mi-a dat aceasta sansa de a gasi adevarul si ma rog la El Preaputernicul sa ma tina aproape de aceasta cale binecuvantata. Amin!

 

 

Sursa: New-Muslims.info/ro

Source Link

Views: 2