Tag: demnitatea

Onoarea umană – partea a 2-a

Onoarea umană – partea a 2-a

Prin anul 1985, profesorul Jifri Land, doctor în matematică, un mare cercetator american, creştin, căruia, la un moment dat, i-a fost daruit un Coran pe care nu l-a citit imediat, ci l-a așezat în bibliotecă printre alte cărți. După o perioadă de timp s-a hotărât să citească Coranul. Când a ajuns la versetul mai sus menționat, în care Dumnezeu spune că va pune un urmaș dintre oameni pe pământ, s-a produs o schimbare majoră în gândirea lui, care l-a făcut să conștientizeze că acest Coran nu este o carte oarecare, ci este o carte Divină. El a terminat de citit tot Nobilul Coran şi a îmbrățișat islamul.

Indiferent de ce s-ar spune, oamenii au fost creati cu onoare. Mai mult decât atât, Dumnezeu a poruncit îngerilor- cele mai deosebite şi pure creații ale Sale, să se prosterneze în fața lui Adam, primul om creat de Dumnezeu din lut. În secolul al XII-lea după Isus (aleihi selam), undeva prin Italia, a apărut o grupare religioasă care s-a autointitulat “Umaniştii” şi al căror motto era: “Şi Noi l-am onorat pe om”, extras din Coran. Încă de la apariție aceștia au fost hărțuiți de Vatican. Această idee de umanism nu a intrat în Europa decât pe la începutul secolului al XV-lea, cu o pauză de câteva secole, când, prin secolul al XVIII-lea, revenea în prim plan această noțiune de umanism (şi anume că omul este în centrul Universului). Tot în acest secol, unele grupuri de cercetatori au început să susțină ideea că oamenii sunt descendenti al maimuței, că oamenii nu au ce căuta în centrul universului şi că acestia nu au nicio valoare în fața câştigului material.

Toate versetele în care Dumnezeu ne vorbește despre soare, lună , zi, noapte, munți, stele etc, ne arată că acestea fost puse în slujba omului, prin urmare, au fost create sub nivelul voinței omului pentru a răspunde la chemarea acestuia. În sura Luqman şi Al-Jathiya, Dumnezeu spune că a creat cerul, pământul şi tot ceea ce se află între ele, pentru a fi în slujba omului, pentru ca acesta să se poată poată folosi de ele, construind astfel binele. Oare cum pot oamenii să dezvolte şi să transforme toate aceste puteri imense din univers, precum munții sau oceanele, sau pe cele foarte îndepărtate, precum stelele, soarele şi luna, şi cum să se poată folosi de ele decât prin folosirea minții? Astfel, Allah i-a dat omului putere intelectuală pentru a putea transforma toate lucrurile ce se află în acest univers şi a le pune în slujba sa, pentru ajutorul acestuia, ca şi cum omul este cu mult mai înalt decât tot ceea ce se află în acest univers.

Onoarea umană – partea a 2-a

MVC140210109The epitome of the patio andaluz is the PatiodelosLeones Onoarea umană - partea a 2-aPentru această onoare a omului, Dumnezeu a trimis cărți sacre, Profeți şi Trimişi, toate acestea pentru ca omul să nu greșească şi să nu uite, pentru ca el să fie dintre cei care avertizează şi cheamă la adevăr. Tot Allah l-a onorat pe om când i-a dăruit acestuia credință, căci omul fară de credință nu are nicio valoare, adica fara acea hrană a sufletului, deoarece, aşa cum există alimente de care corpul omului are nevoie (hrană şi apă), la fel există un aliment al minții, care se numește intelect şi unul al sufletului, care se numește credință.

Oamenii au mare nevoie de credință, iar credința este hrana sufletului. Toți cei care s-au declarat atei şi au spus că nu cred în metafizică, în ceea ce nu se vede şi nu este palpabil, au ucis această hrană a sufletului. Dar şi aceştia, în cele din urmă, deși spun că nu există Dumnezeu, recunosc într-un fel sau altul existența Lui, spunând că există un fel de putere supranaturală care se manifestă asupra oamenilor şi a întregului Univers. Toate caracteristicile pe care le-am descris duc către un singur lucru, şi anume – onoarea lui, iar această onoare o găsim doar în islam, şi acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a dăruit această cinste doar musulmanilor, fiindcă islamul este religia tuturor oamenilor, în orice societate şi perioadă de timp, prin urmare, această onoare a fost dăruită de Dumnezeu tuturor oamenilor şi este este un drept garantat al acestora.

Acesta este un material transcris de doamna Camelia H. in cadrul unui seminar tradus de domnul Demirel Gemaledin.Source Link

Views: 2

Onoarea umană – partea 1

Onoarea umană – partea 1

 

Atât islamul, cât şi celelalte religii, se bazează pe valoarea omului şi onoarea cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe acesta, sub o formă cât se poate de clară şi convingătoare, aşa cum Însuși Allah ne transmite prin intermediul sfântului Coran : “Noi l-am înnobilat pe fiul lui Adam, şi l-am pus pe El pe pământ şi în ceruri, şi i-am dăruit acestuia din alimente tot ce dorește”, şi nu spune Allah că i-a înnobilat pe bărbați sau femei, pe bogați sau săraci, pe cel alb, fără de cel negru, şi pe cel liber, fără de cel ce este sclav, ci pe “fiii lui Adam”, pe toți oamenii, pe toți cei care dețin această caracteristică umană, şi acest lucru este considerat a fi cercul comun al întregii specii umane.

În urmă cu mai bine de 1400 de ani, atunci când s-a pogorât Nobilul Coran, deşi cuvântul acestuia reprezenta o curiozitate, încetul cu încetul el a reușit să stabilească bazele unei civilizații umane. Până la acel moment, demnitatea umană nu era clar definită şi nu era a celor care dețineau un rang social mai înalt decât ceilalți, nu era a femeilor sau bărbaților, adevărata onoare şi semnificația acesteia nu era pe deplin cunoscută, dar când versetul coranic a fost pogorât, toate aceste incertitudini au luat sfârsit.

2018 01 02 Isalamic Architecture A Onoarea umană - partea 1Demnitatea umană despre care vorbește islamul nu a fost cunoscută în religiile de dinainte, cel mai probabil , despre onoarea umană a început să se vorbească abia acum 100 de ani, pe când în islam, Nobilul Coran a vorbit despre demnitatea umană în urmă cu peste 1400 de ani, iar aceasta reprezenta încă de pe atunci una din bazele islamului în care trebuie să creadă orice credincios.

Onoarea umană – partea 1

Creștinismul nu consideră onoarea umană ca o bază a credinței, aceasta fiind interpretată sub o cu totul altă formă – chiar contradictorie islamului putem spune, şi anume că la baza omenirii se află o greșeală, că omul a fost trimis pe pământ din cauza unui păcat şi drept urmare, acest om trebuie să se curețe continuu la biserică, iar când se naște un copil, primul lucru pe care trebuie să îl facă un creștin pentru a curăța acea “greșeală, păcat”, este spălarea rituală denumită şi “botez”, prin îndeplinirea căreia acesta se consideră curățat de acel păcat, astfel că toate acele chinuri prin care a trecut Isus, Pacea fie asupra lui!, înainte de a fi ridicat în ceruri, au fost interpretate sub această formă de sacrificiu pentru şi în numele omenirii. Această onoare umană nu a fost o înzestrare a omenirii doar pentru o națiune anume, aşa cum consideră unele popoare, demnitatea umană nu este ceva care să fie susținută doar de un popor anume, dimpotrivă, islamul a venit şi a spus că onoarea umană este dată şi împărțită egal pentru toţi oamenii, şi acest lucru ar trebui să constituie baza tuturor ideologiilor, mai ales în acest secol în care există o adevărată problemă în înțelegerea acestui lucru.

Naif Orban, specializat şi în neurochirurgie, filosofie, psihologie, scria intr-un studiu:  Oamenii au nevoie de libertate sau de onoare? Gândirea occidentala pune accent pe faptul ca oamenii trebuie să aibă libertate de alegere. Aceste libertăți pe care le întâlnim în ziua de azi, nu duc către libertatea de alegere, ci duc către onoarea omului.

Haideti sa ne gandim putin! De cele mai multe ori, libertatea nu este un motiv de a face egalitate între oameni, nu se poate obține o egalitate pentru toți oamenii. Putem observa acest lucru în jurul metropolelor super dezvoltate, unde întâlnim cartiere foarte slab dezvoltate, cu oameni săraci, astfel că democrația nu a făcut decât ca aceste minorități să rămână conduse de către majorități, deși ambele au drepturi şi obligații în egală măsură. Așadar, această onoare cu care a venit islamul, are o relevanță deosebită pe care o întâlnim descrisă în Coran de foarte multe ori, de exemplu, în capitolul Al Baqara, versetul 30:

Şi când Stăpânul tău le-a zis îngerilor: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khalifa]”, i-au răspuns: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi ție îți aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfințenie ?”. Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiți”.

Dumnezeu a pus oamenii urmaşi ai Săi pe pământ, i-a acordat acest statut deosebit, această onoare, nu l-a făcut să fie un om josnic şi păcătos, un om care trebuie tot timpul să “încerce” a scăpa de păcate, dimpotrivă, i-a oferit posibilitatea de a a-L adora pe El, de a construi binele, şi aceasta este valoarea sa pe pământ (egalitatea, dreptatea, libertatea şi toate celelalte lucruri onorabile care fac parte din etică). Omul a fost trimis pe pământ pentru a scoate la iveală dreptatea lui Allah şi adevăratele frumuseți ale lui Allah.Source Link

Views: 1

 Dreptul la demnitate personală

 Dreptul la demnitate personală   În Islam fiecare individ are dreptul să se bucure de demnitate şi respect. Musulmanul este avertizat să nu râdă de alţii, să nu-şi bată joc de ei sau să-i dispreţuiască. Îi este poruncit să nu-i defăimeze pe alţi oameni, să nu le atribuie nume jignitoare, sa nu-i suspecteze, să nu-i […]

 Dreptul la demnitate personală

 

În Islam fiecare individ are dreptul să se bucure de demnitate şi respect. Musulmanul este avertizat să nu râdă de alţii, să nu-şi bată joc de ei sau să-i dispreţuiască. Îi este poruncit să nu-i defăimeze pe alţi oameni, să nu le atribuie nume jignitoare, sa nu-i suspecteze, să nu-i spioneze şi să nu-i bârfească pe alţii.

global green park trees 080916 tcm1351 493244  Dreptul la demnitate personală

Allah spune în Sfântul Coran:

                                 „O, voi cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici muierile [să nu râdă] de alte muieri, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâţi şi nu vă batjocoriţi cu porecle unii pe alţii.” (Al-Hujurat: 11).

 

Allah mai spune în Sfântul Coran:

„O, voi cei care credeţi! Feriţi-vă cu străşnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat! Nu vă iscodiţi şi nu vă ponegriţi unii pe alţii!” (Al-Hujurat: 12).

 

Musulmanului îi este poruncit să nu facă rău altora cu fapta sau cu vorba. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Musulmanul este acela care nu face rău oamenilor cu mâna lui sau prin vorba lui.” Musulmanului i se cere să nu facă rău niciunei persoane, chiar dacă este vorba despre un nemusulman. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Acela care face rău unui nemusulman este duşmanul meu în Ziua Judecăţii.”

 

Pentru a proteja demnitatea individului, Islamul le porunceşte musulmanilor să respecte toate virtuţile şi să se abţină de la toate viciile, asociind aceste porunci cu răsplata şi pedeapsa în viaţa aceasta şi în cealaltă. Islamul interzice calomnia, bătaia de joc, acuzarea pe nedrept, rănirea sentimentelor altora, spionarea altora şi bârfa. De fapt, aceasta este o caracteristică a Islamului, pentru că nicio lege seculară nu poate pedepsi pentru bârfă, de exemplu, dar musulmanul evită bârfa, pentru că va fi responsabil pentru ceea ce face sau spune în faţa lui Allah, în Ziua Judecăţii.

Source Link

Views: 3