Tag: onoare

Onoarea umană – partea a 2-a

Onoarea umană – partea a 2-a

Prin anul 1985, profesorul Jifri Land, doctor în matematică, un mare cercetator american, creştin, căruia, la un moment dat, i-a fost daruit un Coran pe care nu l-a citit imediat, ci l-a așezat în bibliotecă printre alte cărți. După o perioadă de timp s-a hotărât să citească Coranul. Când a ajuns la versetul mai sus menționat, în care Dumnezeu spune că va pune un urmaș dintre oameni pe pământ, s-a produs o schimbare majoră în gândirea lui, care l-a făcut să conștientizeze că acest Coran nu este o carte oarecare, ci este o carte Divină. El a terminat de citit tot Nobilul Coran şi a îmbrățișat islamul.

Indiferent de ce s-ar spune, oamenii au fost creati cu onoare. Mai mult decât atât, Dumnezeu a poruncit îngerilor- cele mai deosebite şi pure creații ale Sale, să se prosterneze în fața lui Adam, primul om creat de Dumnezeu din lut. În secolul al XII-lea după Isus (aleihi selam), undeva prin Italia, a apărut o grupare religioasă care s-a autointitulat “Umaniştii” şi al căror motto era: “Şi Noi l-am onorat pe om”, extras din Coran. Încă de la apariție aceștia au fost hărțuiți de Vatican. Această idee de umanism nu a intrat în Europa decât pe la începutul secolului al XV-lea, cu o pauză de câteva secole, când, prin secolul al XVIII-lea, revenea în prim plan această noțiune de umanism (şi anume că omul este în centrul Universului). Tot în acest secol, unele grupuri de cercetatori au început să susțină ideea că oamenii sunt descendenti al maimuței, că oamenii nu au ce căuta în centrul universului şi că acestia nu au nicio valoare în fața câştigului material.

Toate versetele în care Dumnezeu ne vorbește despre soare, lună , zi, noapte, munți, stele etc, ne arată că acestea fost puse în slujba omului, prin urmare, au fost create sub nivelul voinței omului pentru a răspunde la chemarea acestuia. În sura Luqman şi Al-Jathiya, Dumnezeu spune că a creat cerul, pământul şi tot ceea ce se află între ele, pentru a fi în slujba omului, pentru ca acesta să se poată poată folosi de ele, construind astfel binele. Oare cum pot oamenii să dezvolte şi să transforme toate aceste puteri imense din univers, precum munții sau oceanele, sau pe cele foarte îndepărtate, precum stelele, soarele şi luna, şi cum să se poată folosi de ele decât prin folosirea minții? Astfel, Allah i-a dat omului putere intelectuală pentru a putea transforma toate lucrurile ce se află în acest univers şi a le pune în slujba sa, pentru ajutorul acestuia, ca şi cum omul este cu mult mai înalt decât tot ceea ce se află în acest univers.

Onoarea umană – partea a 2-a

MVC140210109The epitome of the patio andaluz is the PatiodelosLeones Onoarea umană - partea a 2-aPentru această onoare a omului, Dumnezeu a trimis cărți sacre, Profeți şi Trimişi, toate acestea pentru ca omul să nu greșească şi să nu uite, pentru ca el să fie dintre cei care avertizează şi cheamă la adevăr. Tot Allah l-a onorat pe om când i-a dăruit acestuia credință, căci omul fară de credință nu are nicio valoare, adica fara acea hrană a sufletului, deoarece, aşa cum există alimente de care corpul omului are nevoie (hrană şi apă), la fel există un aliment al minții, care se numește intelect şi unul al sufletului, care se numește credință.

Oamenii au mare nevoie de credință, iar credința este hrana sufletului. Toți cei care s-au declarat atei şi au spus că nu cred în metafizică, în ceea ce nu se vede şi nu este palpabil, au ucis această hrană a sufletului. Dar şi aceştia, în cele din urmă, deși spun că nu există Dumnezeu, recunosc într-un fel sau altul existența Lui, spunând că există un fel de putere supranaturală care se manifestă asupra oamenilor şi a întregului Univers. Toate caracteristicile pe care le-am descris duc către un singur lucru, şi anume – onoarea lui, iar această onoare o găsim doar în islam, şi acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a dăruit această cinste doar musulmanilor, fiindcă islamul este religia tuturor oamenilor, în orice societate şi perioadă de timp, prin urmare, această onoare a fost dăruită de Dumnezeu tuturor oamenilor şi este este un drept garantat al acestora.

Acesta este un material transcris de doamna Camelia H. in cadrul unui seminar tradus de domnul Demirel Gemaledin.Source Link

Views: 2

Onoarea umană – partea 1

Onoarea umană – partea 1

 

Atât islamul, cât şi celelalte religii, se bazează pe valoarea omului şi onoarea cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe acesta, sub o formă cât se poate de clară şi convingătoare, aşa cum Însuși Allah ne transmite prin intermediul sfântului Coran : “Noi l-am înnobilat pe fiul lui Adam, şi l-am pus pe El pe pământ şi în ceruri, şi i-am dăruit acestuia din alimente tot ce dorește”, şi nu spune Allah că i-a înnobilat pe bărbați sau femei, pe bogați sau săraci, pe cel alb, fără de cel negru, şi pe cel liber, fără de cel ce este sclav, ci pe “fiii lui Adam”, pe toți oamenii, pe toți cei care dețin această caracteristică umană, şi acest lucru este considerat a fi cercul comun al întregii specii umane.

În urmă cu mai bine de 1400 de ani, atunci când s-a pogorât Nobilul Coran, deşi cuvântul acestuia reprezenta o curiozitate, încetul cu încetul el a reușit să stabilească bazele unei civilizații umane. Până la acel moment, demnitatea umană nu era clar definită şi nu era a celor care dețineau un rang social mai înalt decât ceilalți, nu era a femeilor sau bărbaților, adevărata onoare şi semnificația acesteia nu era pe deplin cunoscută, dar când versetul coranic a fost pogorât, toate aceste incertitudini au luat sfârsit.

2018 01 02 Isalamic Architecture A Onoarea umană - partea 1Demnitatea umană despre care vorbește islamul nu a fost cunoscută în religiile de dinainte, cel mai probabil , despre onoarea umană a început să se vorbească abia acum 100 de ani, pe când în islam, Nobilul Coran a vorbit despre demnitatea umană în urmă cu peste 1400 de ani, iar aceasta reprezenta încă de pe atunci una din bazele islamului în care trebuie să creadă orice credincios.

Onoarea umană – partea 1

Creștinismul nu consideră onoarea umană ca o bază a credinței, aceasta fiind interpretată sub o cu totul altă formă – chiar contradictorie islamului putem spune, şi anume că la baza omenirii se află o greșeală, că omul a fost trimis pe pământ din cauza unui păcat şi drept urmare, acest om trebuie să se curețe continuu la biserică, iar când se naște un copil, primul lucru pe care trebuie să îl facă un creștin pentru a curăța acea “greșeală, păcat”, este spălarea rituală denumită şi “botez”, prin îndeplinirea căreia acesta se consideră curățat de acel păcat, astfel că toate acele chinuri prin care a trecut Isus, Pacea fie asupra lui!, înainte de a fi ridicat în ceruri, au fost interpretate sub această formă de sacrificiu pentru şi în numele omenirii. Această onoare umană nu a fost o înzestrare a omenirii doar pentru o națiune anume, aşa cum consideră unele popoare, demnitatea umană nu este ceva care să fie susținută doar de un popor anume, dimpotrivă, islamul a venit şi a spus că onoarea umană este dată şi împărțită egal pentru toţi oamenii, şi acest lucru ar trebui să constituie baza tuturor ideologiilor, mai ales în acest secol în care există o adevărată problemă în înțelegerea acestui lucru.

Naif Orban, specializat şi în neurochirurgie, filosofie, psihologie, scria intr-un studiu:  Oamenii au nevoie de libertate sau de onoare? Gândirea occidentala pune accent pe faptul ca oamenii trebuie să aibă libertate de alegere. Aceste libertăți pe care le întâlnim în ziua de azi, nu duc către libertatea de alegere, ci duc către onoarea omului.

Haideti sa ne gandim putin! De cele mai multe ori, libertatea nu este un motiv de a face egalitate între oameni, nu se poate obține o egalitate pentru toți oamenii. Putem observa acest lucru în jurul metropolelor super dezvoltate, unde întâlnim cartiere foarte slab dezvoltate, cu oameni săraci, astfel că democrația nu a făcut decât ca aceste minorități să rămână conduse de către majorități, deși ambele au drepturi şi obligații în egală măsură. Așadar, această onoare cu care a venit islamul, are o relevanță deosebită pe care o întâlnim descrisă în Coran de foarte multe ori, de exemplu, în capitolul Al Baqara, versetul 30:

Şi când Stăpânul tău le-a zis îngerilor: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khalifa]”, i-au răspuns: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi ție îți aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfințenie ?”. Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiți”.

Dumnezeu a pus oamenii urmaşi ai Săi pe pământ, i-a acordat acest statut deosebit, această onoare, nu l-a făcut să fie un om josnic şi păcătos, un om care trebuie tot timpul să “încerce” a scăpa de păcate, dimpotrivă, i-a oferit posibilitatea de a a-L adora pe El, de a construi binele, şi aceasta este valoarea sa pe pământ (egalitatea, dreptatea, libertatea şi toate celelalte lucruri onorabile care fac parte din etică). Omul a fost trimis pe pământ pentru a scoate la iveală dreptatea lui Allah şi adevăratele frumuseți ale lui Allah.Source Link

Views: 1

Onoarea musulmanului

Islamul a interzis cu desavarsire barfa si ea este considerata unul dintre cele mai mari pacate. Exista in limba araba doi termeni: – lamz si – hamz, amandoi interzisi! Hamz: este interzis ca un musulman sa-si priveasca fratii in batjocora si sa comenteze in privinta lor. Lamz: este interzis sa ponegresti o persoana prin vorbe, […]

Islamul a interzis cu desavarsire barfa si ea este considerata unul dintre cele mai mari pacate.
Exista in limba araba doi termeni:
– lamz si
– hamz, amandoi interzisi!
Hamz: este interzis ca un musulman sa-si priveasca fratii in batjocora si sa comenteze in privinta lor.
Lamz: este interzis sa ponegresti o persoana prin vorbe, spunand de pilda ca este mai putin bogat, mai urat, mai putin inteligent, ca nu provine dintr-o familie buna.
A spus ALLAH in Coran:

Vai pentru tot clevetitorul si defaimatorul. (Al-Humazah 104:1)

Pe acestia ALLAH i-a amenintat si a spus ca ei vor avea parte de chin mare , de foc.
Si asta pentru ca asa cum a spus profetul in predica de adio:
“In fata lui ALLAH  nu exista diferenta intre cel alb si cel negru sau rosu decat prin taqwa si fapte bune.”
Si a spus ALLAH:

O, voi cei care credeti! Sa nu rada un neam de alt neam, care s-ar putea sa fie mai bun decat el, nici femeile [sa nu rada] de alte femei, care s-ar putea sa fie mai bune decat ele! Nu va ocarati si nu va batjocoriti cu porecle unii pe altii.Ce rau este numele urat si rusinos, dupa credinta! Iar cei care nu se caiesc, aceia sunt nelegiuiti. (Al-Hujurat 49:11)

Oamenii de stiinta au numit aceasta sura Sura Comportamentului pentru ca in ea ALLAH a vorbit despre comportamentul omului cu Coranul, cu trimisul Sau, despre comportamentul pe care trebuie sa-l aiba musulmanii unii fata de altii, despre comportamentul cu cei care nu sunt musulmani.

Un musulman nu-l injoseste pe altul si daca el face asta este ca si cum s-ar injosi pe sine, pentru ca musulmanii sunt un singur trup.
Si ati vazut vreodata un trup ale carui maini sau picioare actioneaza altfel decat ii porunceste mintea?
Si daca trupul sau un membru al lui nu functioneaza corect, inseamna ca acel corp este bolnav sau chiar ca el este aproape de moarte.
Musulmanii sunt un singur trup si un singur tel pentru ca ei se roaga la un Singur Stapan, urmeaza un singur Coran, sunt calauziti cu un trimis comun, se indreapta catre o singura Qiblah si practica cu totii aceleasi invataturi.
Musulmanul/ musulmanaca trebuie sa-si iubeasca fratele/sora si nu trebui ca ei sa-si bata joc unii de altii.
Dintre cele mai bune discutii, a fost intrebat profetul despre cele mai bune fapte si despre cele mai bune acte de adorare si a spus el: “Cel mai bun este cel care este cel mai bun pentru ceilalti si printre cele mai iubite fapte de ALLAH este sa-l faci fericit pe fratele tau musulman.”

cer floare Ajutandu-l daca are un necaz, platindu-i o datorie, samd.
Odata, a venit profetul si oamenii erau in divergenta, multi dintre ei aveau un comportament asemanator celui din perioada ignorantei, se mandreau cu averile lor, cu familiile din care proveneau, cu puterea lor si trimisul lui ALLAH a anulat toate aceste obiceiuri.

A doua propozitie din predica de adio a fost:
“Toate lucrurile din jahiliya sunt ingropate sub picioarele mele.”
Aceste obiceiuri au dezbinat oamenii si au raspandit raul pe pamant.
Sa te mandresti cu originile tale, cu frumusetea, cu averea, cu hainele pe care le porti, cu masina pe care o ai, cu pozitia ta, toate acestea fac parte din trasaturile celor din perioada ignorantei.
A spus profetul: “ALLAH a indepartat de la voi (ubiya) comportamentul, etica, obiceiurile din perioada ignorantei si a luat de la voi obiceiul de a va mandri cu parintii vostri, iar cei care se mandresc cu parintii lor vor avea parte de pedeapsa.”
Si ei vor fi fara valoare in fata lui ALLAH. Comparandu-i pe acestia cu jawalan (un animal lipsit de valoare), acestia vor fi in ziua de apoi lipsiti de valoare.

 

Sursa: Lecții Șeikh Said – Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 3