Primul îndemn – 1

 

F. Gulen

 

Comanda Divină de a proclama Islamul se deschide cu imperativul sublim iqra. Tradus de obicei ca recită, înseamnă de asemenea și repetă cu voce tare sau citește. Aceste vorbe sunt adresate umanității, deoarece Profetul (s.a.a.w.s) reprezintă umanitatea în relația ei cu Dumnezeu. Iqra este deci o comandă universală, o deschidere a fiecărui individ de a se depărta de imperfecțiune spre virtute și fericire atât în această lume cât și în cea care va urma.

primul verset din CoranIqra este poruncă de a citi semnele pe care Creatorul le-a plasat în creație pentru ca noi să putem înțelege Milostivenia Sa, Înțelepciunea și Puterea. Aceasta este comanda de a învăța, prin experiență și înțelegere, semnificația creației Lui. Cu cât învățăm mai mult să o citim, cu atât mai bine putem înțelege că lumea creată este un singur Univers al cărui frumusețe și armonie reflectă Tabla Păstrată (85:21) pe care este scris tot.

Fiecare ființă creată se aseamănă unui creion ce își înregistrează faptele. Dar numai oamenii pot citi ceea ce este scris. De aceea Coranul ne îndeamnă să citim și nu doar să privim. Noi trebuie să înțelegem creația, nu numai să experimentăm, așa cum se întâmplă cu toate celelalte creații.

Știința reprezintă studiul naturii, a modului în care funcționează Universul și a armoniei și principiilor ce guvernează toate interacțiunile. Știința se dezvoltă prin observare și clasificare, prin explicații și experimente. Ordinea balanțată, interrelaționarea delicată și dinamismul prolific nu pot fi atribuite șanselor (sau norocului). Logica ne dictează că numai o Ființă Supremă a creat și susține toate acestea.

Orice ordine sau sistem sunt concepute și decorate înainte de a fi instaurate. Gândește-te la Tabla Păstrată ca la un semn detaliat decorat, iar la Coran ca expunerea verbală a acestuia. Acestea fiind date, Universul poate fi considerat ca o reflectare a decorațiunii finale în lumea noastră. Datoria noastră este de a căuta și de a încerca să înțelegem sensul fiecărui lucru și facem acestea învățând din greșelile noastre.

 

– sfârșitul primei părți –

Source Link

Views: 0

Teme științifice în Coran – 4

 

Sunt interesante de asemenea și specificările făcute cu privire la forma geografică a Pământului și schimbările pe care le suferă aceasta: Micșorăm treptat pământul . Ei vor fi cei învingători? (21:44)

Referirea care se face la micșorarea extremităților Pământului ar putea ține de faptul neștiut pe atunci că Pământul este comprimat la poli, decât la ideile mai târziu știute cum că munții erodează din cauza vântului și a ploilor, malul mării din cauza apei mării, și invadarea deșertului de către cultivare masivă.

Într-un timp în care oamenii credeau că Pământul era plat și staționar, Coranul relatează explicit în câteva versuri că este rotund. Mai precis, ne indică faptul că forma Pământului se aseamănă mai mult cu cea a unui ou de struț decât cu o sferă: Apoi a întins Pământul sub forma unui ou, și din el a dat la iveală apa și pășunile (79:30-32)

Cuvântul arab daha înseamnă “a da forma unui ou “. Substantivul derivat dahia este încă folosit pentru a desemna “un ou”. Unii interpreți, care au privit acest verset contrar a ceea ce ei “știau”, au înțeles cuvântul ca însemnând “întins”, temându-se probabil că înțelesul literal ar putea fi greu de înțeles sau interpretat greșit. Oamenii de știință moderni au stabilit că Pământul are mai mult forma unui ou decât a unei sfere, și că acesta prezintă o ușoară suprafață plată la poli și puțină arcuire la Ecuator.

teme stiintifice in CoranCa exemplu final, să luăm în discuție ceea ce spune Coranul despre soare și lună: Am făcut ziua și noaptea ca două semne; semnul nopții l-am umbrit iar cel al nopții conține lumină pentru a te ilumina (17:12).

Conform teoriei lui Ibn Abbas, semnul nopții se referă la lună, iar semnul zilei la soare. Deci, Am umbrit semnifică faptul că luna a emis o dată lumină și că Dumnezeu i-a luat-o pentru a fi umbrită. Acest verset expune trecutul lunii și arată destinul ce urmează să îl aibă fiecare dintre corpurile cerești.

Multe alte versete coranice prezintă fapte științifice; existența lor indică faptul că setea noastră de cunoaștere reprezintă o părticică din Milostenia Divină acordată nouă de către Creator. Într-adevăr, Îndurarea Divină este unul dintre numele Coranului, și tot ceea ce conține este legat de adevăr și de cunoaștere.

Totuși, trebuie subliniat faptul că, deși Coranul conține aluzii la anumite fapte științifice, nu este o carte de știință, ci un ghid ce îndreaptă pașii umanității spre credință și fapte bune pentru ca noi să putem fi demni de Iertarea și Îndurarea Divină. Musulmanii trebuie să se asigure că cursul evenimentelor științifice este ghidat de Coran, pe care îl încurajează și îl sprijină, și nu de spiritul arogant, vanitos. Calea de pe urmă, cea a necredincioșilor, duce doar la distrugere, degradarea sinelui dar și a Pământului, care este căminul nostru temporar ales de Dumnezeu.

 

 

__________________

[1] Sufiții reprezintă dimensiunea spirituală mistică sau interioară a Islamului. Pentru mai multe informații despre acest domeniu interesant, citiți operele următorilor scriitori: Annemarie Schimmel, Martin Lings, Idries Shah, Henry Corbin, Sheikh Nazim al-Haqqani an-Naqshbandiyya, Louis Massignon, Jalal Al-Din Rumi, William C. Chittick, Seyyed Hossein Nasr, Fethullah Gulen și mulți alții.

 

 

sursa: ro.fgulen.comSource Link

Views: 2

Teme științifice în Coran – 2

 

F. Gulen

 

Iată ce spune Coranul despre formarea embrionului și fazele în care se dezvoltă în uter:

Voi oameni! Dacă aveți vreo îndoială asupra învierii să știți că Noi v-am creat din țărână, apoi dintr-o picătură de sămânță, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu formă și fără formă pentru a vă lămuri…(22:5)

În alt verset, dezvoltarea este explicată în mare detaliu, precum și fazele distincte:

știința și CoranulNoi am creat omul din lut curat, apoi l-am făcut dintr-o picătură de sânge pusă într-un vas trainic. Și apoi, din picătură, am făcut un cheag de sânge și din această îngrămădire am creat osul, și am îmbrăcat osul în carne și astfel am făcut o altă creație. (23:12-14)

El v-a creat pe voi în pântecele mamelor voastre, creație după creație, în trei întunecimi (39:6)

Aceste trei întunecimi se cunosc în detaliu acum: parametru, miometru și endometru-cele trei țesuturi ce îmbracă cele trei membrane (țesutul amniotic-apa, corionul-căldura și peretele uterului-lumina).

Laptele și producerea lui:

Voi aflați o învățătură și în dobitoacele voastre. Noi vă adăpăm cu ceea ce în burțile lor se află între mistuitură și sânge: un lapte curat, plăcut celor care-l beau (16:66).

Coranul narează întregul proces în detaliu: parțiala digestie a mâncării și absorbția ei, urmate de un al doilea proces și rafinament în glande. Laptele este agreat de oameni, totuși el este respins de către corpul vacilor ca fiind nefolositor.

Aflăm din Coran că totul în natură are pereche:

Mărire Celui ce a creat toate soiurile în perechi, cele ce cresc pe pământ de la sine și cele de la ei și cele pe care nu le cunosc. (36:36)

Deci, totul are o pereche, opusă sau complementară; acest lucru fiind evident în cazul oamenilor, al animalelor și al plantelor. Dar ce putem spune despre lucrurile pe care ei nu le cunosc ? Această afirmație se referă la diversitatea entităților neînsuflețite, a forțelor subtile și a principiilor naturii; chiar și instrumentele moderne științifice atestă că totul în natură are pereche.

Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile și pământul erau o singură bucată? Noi le-am despicat apoi și din apă am creat tot ce este viu. Nu cred ei oare? (21:30)- astfel se explică în Coran crearea lumii și a locuitorii ei.

Relatările coranice sunt clare și nu ar trebui amestecate cu diferite ipoteze ce aparțin altor persoane. Toate ființele au fost create din apă; în Coran nu se menționează modul în care a luat naștere această sursă unică de viață, ci faptul că Universul este singurul miracol al creației. Tot ce se află în Univers este parte integrală a acestui miracol. Acest verset evidențiază vitalitatea și semnificația apei, ce reprezintă trei pătrimi din corpul uman.

 

– sfârșitul celei de-a doua părți –

Source Link

Views: 0