Domnul lumilor – partea 7

 

 

allahs-99-name-in-circle-beige_768736705Urmatorul verset – În Ziua de Apoi Stãpânul Cârmuitor, vine sa arate suveranitatea lui Allah pana si in Ziua Judecatii, alaturi de suveranitatea Sa peste toate celelalte lucruri, mentionata anterior cand semnala ca El este Stapanul celor existente, incluzand lumea pamanteasca, cat  si lumea de apoi.

Aici insa Allah mentioneaza numai Ziua de Apoi deoarece in acea zi nimeni in afara Sa, Preainaltul, nu va mai putea sa revendice stapanirea asupra a ceva in vecii vecilor si nimeni nu va mai stapani nimic din tot ceea ce stapaneste in aceasta viata lumeasca si in acea Zi nu le va mai fi lor permis nici macar sa vorbeasca fara de permisiunea Sa, Preaslavitul.

Si in acelasi sens, a spus Allah Preainaltul in Nobilul Coran:

O Zi în care Duhul şi îngerii se vor aşeza în rând şi nimeni nu va vorbi, afarã de acela cãruia Cel Milostiv [Ar-Rahman] îi va da îngãduinţã şi care va spune adevãrul. (78:38)

În Ziua aceea îl vor urma pe cel care cheamã, fãrã abatere, iar glasurile vor coborî smerite înaintea Celui Milostiv [Ar-Rahman] şi nu vei auzi decât o şoaptã. (20:108)

În Ziua ce va veni, nu va grãi nici un suflet, decât numai cu voia Lui (a lui Allah). Si unii dintre ei vor fi osândiţi, iar [alţii] fericiţi.  (11:105)

Altul dintre aspectele importante asupra carora s-au oprit invatatii in islam atunci cand au incercat deslusirea semnificatiilor pretioaselor versete ale Surat Al-Fatihah il reprezinta si sensul termenului de “Yawm Ad-Din”, cu sensul de “ziua de apoi”.

S-a spus astfel cum ca aceasta ar insemna “Ziua Recompensarii” creatiilor, adica “Ziua Judecatii”. In acea Zi, Allah socoteste creatiile, rasplatindu-le dupa faptele lor – rau pentru rau si bine pentru bine, in afara celor care s-au cait si au fost iertati.

Caracterizarea lui Allah ca fiind “Al-Malik” are sensul ca Allah este adevaratul Stapanitor (Malik) pentru tot si toate si Stapan peste toata lumea), ca si in Cuvantul lui Allah:
El este Allah, afarã de care nu este alt dumnezeu: Stãpânitorul[Al-Malik], Cel Sfânt [Al-Quddus], Fãcãtorul de pace [As-Salam],Apãrãtorul Credintei [Al-Mu’min], Veghetorul [Al-Muhaymin], CelTare [Al-‘Aziz], Atotputernicul [Al-Jabbar], Cel Preaînalt [Al-Mutakabbir]. Mãrire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Îi asociaţi. (59:23)

De asemenea, a fost consemnat ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : Cel mai josnic nume este considerat de catre Allah acela al unei persoane care se numeste regele regilor (stapanul stapanirii), in timp ce nu exista un alt rege (si nici stapanitor) in afara de Allah”

Si, de asemenea, a fost consemnat cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : “(In Ziua Judecatii) va strange (va lua) Allah pamantul si va impacheta cerurile cu Mana Sa dreapta, apoi va spune: “Eu sunt Stapanitorul (Regele)! (Asadar) unde sunt regii de pe pamant? Unde sunt tiranii? Unde sunt arogantii?”

Si tot astfel spune Allah in Nobilul Coran:

Ziua în care ei se vor arãta  fãrã ca nimic sã-I fie ascuns lui Allah în privinţa lor. [Si atunci se va grãi]: “A cui este împãrãţia în Ziua aceasta?” “A Lui Allah, Cel Unic [şi] Atotputernic [Al-Wahid, Al-Qahhar]!” (40:16)
Cat despre a spune despre altcineva in afara de Allah ca este rege in aceasta viata lumeasca, aceasta este folosita mai mult ca o figura de stil, asa cum, spre exemplu a spus Allah Preainaltul :
Şi le-a zis profetul lor: “Allah vi l-a trimis vouã pe Talut ca rege!”. Au rãspuns ei: “Cum sã cârmuiascã el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dãruit nici cu bogãţie din belşug”. Le-a zis: “Allah l-a ales pe el peste voi şi l-a înzestrat cu prisos de învãtãturã şi putere trupeascã!” Iar Allah dã [din] stãpânirea Lui cui voieşte El, cãci Allah este Cel cu Har Nemãrginit [si] El este Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim]. (2:247)

În ce priveste corabia, ea era a unor sãrmani care lucrau pe
Mare şi eu am voit sã o stric, pentru cã venea din urma lor un rege
care lua toate corãbiile, cu forţa.
(18:79)

[Aduceti-vã voi aminte] când Moise i-a zis neamului sãu: “O, popor
al meu! Aduceţi-vã aminte de harul lui Allah asupra voastrã, cãci El a
fãcut dintre voi profeţi şi v-a fãcut pe voi suverani. El v-a dat vouã
ceea ce nu a dat nici uneia dintre lumile [de atunci]!
(5:20)

Revenind la termenul de “ad-din” s-a spus ca aceasta ar insemna  socotitor, rasplata sau pedeapsa, asa cum, in mod similar Allah declara:În Ziua aceea (ziua  judecatii), Allah îi va rãsplãti dupã cuviinţã cu rãsplata lor cea dreaptã şi vor şti ei cã Allah este Adevãrul cel limpede [Al-Haqq]. (24:25)

Si, de asemenea, se spune intr-un hadis: “O persoana inteleapta este cea care se autosocoteste si care munceste pentru viata de dupa moarte”, aceasta insemnand ca “se pastreaza socotitor”, adica nu inceteaza de a-si aprecia faptele in raport cu bunatatea sau raul acestora.

 

sursa: cineesteallah.blogspot.roSource Link

Views: 2

Domnul lumilor – partea 6

 

 

allah___grey_wallpaper_by_gulzar5h-d3bxjbjUn alt aspect asupra caruia s-au oprit invatatii in islam cu privire la interpretarea acestui verset a fost diferenta dintre lauda (hamd) si multumire (shukr) si au mentionat cum ca lauda (al-hamd) este mai generala , pentru ca este o declaratie de lauda a caracteristicilor cuiva, sau pentru ceea ce cineva a facut, in timp ce multumirile sunt mai restranse, fiind oferite numai pentru ceea ce cineva a facut, dar  nu si pentru caracteristicile sale.

Cu privire la virtutiile/binecuvantarile al-hamd s-au facut numeroase afirmatii dintre care amintim…

Imam Ahmad bin Hanbal a consemnat ca Al-Aswad bin Sari’ a spus:  “ Am spus:  O, trimis al lui Allah, vrei sa iti recit cuvintele de lauda pe care le-am invatat despre Domnul meu, Preainaltul?” El (profetul – Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cu adevarat, Domnului tau ii place “al-hamd”.”

De asemenea, a fost consemnat ca Jabir bin ‘Abdullah a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cel mai bun “dzikr” (modalitate de a-L pomeni pe Allah) este “Laa ilaha illa Allah” si cea mai buna dua’a (ruga) este “al-hamdu lillah”.”

Si tot cu referire la virtutile / binecuvantarile rostirii “hamd”-ului (a laudei si multumirilor aduse lui Allah, Preainaltul)  fost relatat ca Ibn Omar (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)  a spus:

“ Cu adevarat, unul dintre supusii lui Allah a spus (odata): “O, Domnul meu, a Ta este lauda, asa cum se cuvine  splendoarii Fetei Tale si maretiei suveranitatii Tale.” Cei doi ingeri au fost incurcati si nu au stiut cum sa noteze aceasta; asa ca s-au inaltat ei la Allah si au spus: “O, Domnul nostru! Un rob tocmai a rostit o vorba si noi nu stim cum sa o notam (sa inregistram aceasta pentru el)”. A spus Allah, si El este cu mai multa stiinta asupra a ceea ce a declarat robul Sau :”Ce a spus robul Meu?” Ei au raspuns: O, Domnul nostru, cu adevarat el a spus:  “O, Domnul meu, a Ta este lauda, asa cum se cuvine  splendoarii Fetei Tale si maretiei suveranitatii Tale.”  Si atunci le-a spus lor Allah: “Scrieti-o (intocmai) asa cum a spus supusul Meu, pana ce Ma va intalni si atunci eu il voi rasplati pentru ea. “

Referitor la sensurile termenului de “Ar-Rabb” (Domn, Stapan) in interpretarea semnificatiilor acestui nobil verset s-a spus cum ca “Ar-Rabb” este stapanul care detine autoritate totala peste stapanirea Sa, “ar-rabb” inseamnand din punct de vedere lingvistic stapanul sau cel care are autoritatea de a conduce.

Cu privire la sensul  termenului “al-‘alamiin” s-a specificat cum ca acesta este pluralul susbtantivului “‘alam”, care cuprinde tot ceea exista in afara de Allah. Cuvantul “‘alam”, de altfel, in sinea sa are sensul de plural, nedetinand de fapt  forma singulara. “‘Alamin” (lumile) sunt diferitele creatii care exista pe pamant, in ceruri, in apa sau pe uscat. Fiecare tip al creatiei este numit “‘alam” – o lume.  Si s-a spus, de asemenea, cum ca “‘alam” cuprinde tot ceea ce Allah a creat, atat in aceasta lume si in lumea de apoi”.

Si s-a spus cum ca creatia a fost numita ‘alam tocmai datorita faptului ca termenul “‘alam” deriva din substantivul “‘alamah” (= semn, indiciu) si aceasta pentru ca ea, creatia, este un semn care marturiseste existenta Creatorului in Unicitatea Lui, Subhan Allah = Slava lui Allah!

In continuarea acestei nobile sure se caracterizeaza Allah Preainaltul pe Sine Insusi spunand: Ar-Rahman Ar RahimCel Milostiv, Indurator, dupa ce mai inainte Se descrisese ca fiind Stapanul tuturor lumilor, acest enunt cuprinzand in sinea lui o instiintare si, in acelasi timp o incurajare, similar Cuvantului lui Allah Preinaltul care a spus:
Vesteşte, [o, Muhammed,] robilor Mei cã Eu sunt Iertãtorul, Îndurãtorul [Al-Ghafur, Ar-Rahim] Şi cã osânda Mea este chinul dureros!
(15:49-50)
Si a spus Allah:
El este Acela Care v-a fãcut pe voi urmasi pe pãmânt, Care v-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte, pentru a vã cerca întru ceea ce v-a dat. Cu adevãrat Domnul tãu este repede la pedeapsã, însã El este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
(6:165)

Asadar, daca “Ar-Rabb” contine o avertizare asupra puterii lui Allah si a maretiei suveranitatii Sale, “Ar-Rahman Ar-Rahim” vine sa il linisteasca pe dreptcredinciosul musulman si sa il incurajeze in privinta milostiveniei si a indurarii Domnului sau. Si a fost consemnat de Muslim cum ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Daca ar cunoaste dreptcredinciosul pedeapsa lui Allah, nu ar mai fi nadajduit sa atinga Paradisul vreunul dintre ei, si daca ar cunoaste necredinciosul ce mila are Allah, nu ar deznadajdui intru a ajunge mila Sa nici unul dintre ei”.

 

 

sursa: cineesteallah.blogspot.comSource Link

Views: 1

Semne divine…

 

Ce trebuie făcut ca să se poată cunoaşte semnele lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى)

Oare Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) are nevoie de noi ca să credem în El sau noi avem nevoie să credem în El pentru sufletele noastre?

Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este mult prea înstărit ca să aibă nevoie de lume. – Sura AlAnkabut, verset 6

Pentru a fi capabili să vedem Semele lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) trebuie să îndeplinim următoarele condiţii:

1 – Să ne eliberăm sufletele de trufie, căci Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu dezvăluie semnele Sale unei inimi trufaşe, după cum a spus:

Voi să-i îndepărtez de la semnele Mele pe cei care sunt îngâmfaţi pe pământ pe nedrept. Chiar de-ar vedea toate semnele, ei tot nu cred în ele! Iar dacă văd calea cea bună, ei nu o primesc drept drum, însă dacă văd calea rătăcirii, o primesc drept drum. Aceasta pentru că ei ţin semnele Noastre de mincinoase şi sunt nepăsători faţă de ele! – Al-A’raf, verset 146».
2 – Să ne eliberăm sufletele de minciună şi de nedreptate, deoarece, Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:
Iar Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi! – As-Saff, verset 7»
şi
Allah nu-l călăuzeşte pe cel care este mincinos şi nemulţumitor.- Az-Zumar, verset 3
semne divine3 – Să ne eliberăm sufletele de păcatul de a aduce de stricăciuni pe pământ, de încălcarea legământului şi de ruperea legăturilor care trebuie să unească, deoarece Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:
Dar nu îi rătăceşte prin ea decât pe cei nelegiuiţi: aceia care rup legământul cu Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), după încheierea lui şi despart ceea ce Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a poruncit să fie împreună şi fac stricăciune pe pământ, aceia sunt pierzători. – Al-Baqara: 26-27.»
4 – Să ne eliberăm sufletele de indiferenţă. Dacă vrem ca toate semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) să ni se dezvăluie, având în vedere că unele dintre semnele ale Lui ni se dezvăluie numai prin analiză, dacă nu există niciun fel de obstacole, iar altele numai prin raţiune. Exemple în această privinţă sunt toate versetele din Sfântul Qurân care se termină sau conţin expresii ale lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) de tipul: « semne pentru cei care cugetă, semne pentru un neam de oameni care pricep… »


Dar niciunul dintre semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu se dezvăluie unei inimi decât dacă posesorul ei se dedică atât cugetării, cât şi pomenirii lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) , după cum El Insuşi a spus:

In facerea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, care Il pomenesc pe Allah stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului. – Aal ‘Imraan: 190-191»
Nu s-a întors nimeni de la Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) decât din pricina nepăsării, iar în spatele oricărei nepăsări se află neseriozitatea, superficialitatea, deşertăciunea şi neglijenţa şi toată viaţa pământească a multora este numai derâdere şi nebăgare de seamă şi nepăsare, căci Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a atenţionat asupra acestui fenomen spunând.
Iar viaţa pământească este numai joacă şi glumă. – Muhammad, verset 36»

şi

Se apropie de oameni [termenul] socotirii cu ei, însă ei se îndepărtează cu nepăsare. Nu le vine lor o îndurare nouă de la Domnul lor fără ca ei să n-o asculte şi să n-o ia în batjocură, cu inimi nepăsătoare. – Al-Anbiya’, versete1-3».
5 – Să ne eliberăm inimile de ezitare şi îndoială în acceptarea Adevărului, atunci când îl vedem limpede:
Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:
Noi le vom întoarce inimile şi privirile lor pentru că ei nu au crezut prima oară şi Noi îi vom lăsa să rătăcească în nelegiuirea lor. – AlAn’am, verset 110)

 

Dacă aceste cinci condiţii sunt îndeplinite, în clipa aceea semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) vor fi atât de strălucitoare încât îţi vor inunda întreaga inimă după ce ai pregătit-o pentru primirea luminii.

Insă cei care au inima asemeni cu cea a diavolului, nici vorbă nu poate fi ca ei să accepte călăuzirea Celui Milostiv) şi aceasta pentru că ei sunt precum este o ceaţă deasă care împiedică razele soarelui, precum defectul unui ochi care împiedică vederea, boala din ureche împiedică auzul şi nu este vina apei dulci dacă cel bolnav spune că este amară, precum Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), adresându-se Profetului Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم), a spus:

O, Trimisule! Să nu te întristezi de cei care se grăbesc dintre aceia care zic cu gurile lor: «Noi am crezut!», fără ca inimile lor să creadă şi dintre aceia care s-au iudaizat şi care ascultă numai de minciună şi care ascultă de un alt neam, care nu au venit niciodată la tine şi care răstălmăcesc cuvintele după ce ele au fost bine rânduite. Ei spun: «De vi s-a dat acest lucru, luaţi-l, iar de nu vi s-a dat, fiţi prevăzători şi feriţi-vă de el!» Insă pe acela pe care Allah voieşte să-l ispitească tu nu-l vei putea apăra de Alllah. Aceia ale căror inimi Alllah nu a voit să le curăţească vor avea parte în această lume de ruşine, iar în Lumea de Apoi de pedeapsă nemăsurată. – Al-Ma’ida, verset 41
Source Link

Views: 0