Dumnezeu - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Domnul lumilor – partea 6

Un alt aspect asupra caruia s-au oprit invatatii in islam cu privire la interpretarea acestui verset a fost diferenta dintre lauda (hamd) si multumire (shukr) si au mentionat cum ca lauda (al-hamd) este mai generala , pentru ca este o declaratie de lauda a caracteristicilor cuiva, sau pentru ceea ce cineva a facut, in timp ce multumirile sunt mai restranse, fiind oferite numai pentru ceea ce cineva a facut, dar nu si pentru caracteristicile sale.

Cu privire la virtutiile/binecuvantarile al-hamd s-au facut numeroase afirmatii dintre care amintim…

Imam Ahmad bin Hanbal a consemnat ca Al-Aswad bin Sari’ a spus: “ Am spus: O, trimis al lui Allah, vrei sa iti recit cuvintele de lauda pe care le-am invatat despre Domnul meu, Preainaltul?” El (profetul – Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cu adevarat, Domnului tau ii place “al-hamd”.”

De asemenea, a fost consemnat ca Jabir bin ‘Abdullah a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cel mai bun “dzikr” (modalitate de a-L pomeni pe Allah) este “Laa ilaha illa Allah” si cea mai buna dua’a (ruga) este “al-hamdu lillah”.”

Si tot cu referire la virtutile / binecuvantarile rostirii “hamd”-ului (a laudei si multumirilor aduse lui Allah, Preainaltul) fost relatat ca Ibn Omar (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

“ Cu adevarat, unul dintre supusii lui Allah a spus (odata): “O, Domnul meu, a Ta este lauda, asa cum se cuvine splendoarii Fetei Tale si maretiei suveranitatii Tale.” Cei doi ingeri au fost incurcati si nu au stiut cum sa noteze aceasta; asa ca s-au inaltat ei la Allah si au spus: “O, Domnul nostru! Un rob tocmai a rostit o vorba si noi nu stim cum sa o notam (sa inregistram aceasta pentru el)”. A spus Allah, si El este cu mai multa stiinta asupra a ceea ce a declarat robul Sau :”Ce a spus robul Meu?” Ei au raspuns: O, Domnul nostru, cu adevarat el a spus: “O, Domnul meu, a Ta este lauda, asa cum se cuvine splendoarii Fetei Tale si maretiei suveranitatii Tale.” Si atunci le-a spus lor Allah: “Scrieti-o (intocmai) asa cum a spus supusul Meu, pana ce Ma va intalni si atunci eu il voi rasplati pentru ea. “

Referitor la sensurile termenului de “Ar-Rabb” (Domn, Stapan) in interpretarea semnificatiilor acestui nobil verset s-a spus cum ca “Ar-Rabb” este stapanul care detine autoritate totala peste stapanirea Sa, “ar-rabb” inseamnand din punct de vedere lingvistic stapanul sau cel care are autoritatea de a conduce.

Cu privire la sensul termenului “al-‘alamiin” s-a specificat cum ca acesta este pluralul susbtantivului “‘alam”, care cuprinde tot ceea exista in afara de Allah. Cuvantul “‘alam”, de altfel, in sinea sa are sensul de plural, nedetinand de fapt forma singulara. “‘Alamin” (lumile) sunt diferitele creatii care exista pe pamant, in ceruri, in apa sau pe uscat. Fiecare tip al creatiei este numit “‘alam” – o lume. Si s-a spus, de asemenea, cum ca “‘alam” cuprinde tot ceea ce Allah a creat, atat in aceasta lume si in lumea de apoi”.

Si s-a spus cum ca creatia a fost numita ‘alam tocmai datorita faptului ca termenul “‘alam” deriva din substantivul “‘alamah” (= semn, indiciu) si aceasta pentru ca ea, creatia, este un semn care marturiseste existenta Creatorului in Unicitatea Lui, Subhan Allah = Slava lui Allah!

In continuarea acestei nobile sure se caracterizeaza Allah Preainaltul pe Sine Insusi spunand: Ar-Rahman Ar Rahim – Cel Milostiv, Indurator, dupa ce mai inainte Se descrisese ca fiind Stapanul tuturor lumilor, acest enunt cuprinzand in sinea lui o instiintare si, in acelasi timp o incurajare, similar Cuvantului lui Allah Preinaltul care a spus:
Vesteşte, [o, Muhammed,] robilor Mei cã Eu sunt Iertãtorul, Îndurãtorul [Al-Ghafur, Ar-Rahim] Şi cã osânda Mea este chinul dureros!
(15:49-50)
Si a spus Allah:
El este Acela Care v-a fãcut pe voi urmasi pe pãmânt, Care v-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte, pentru a vã cerca întru ceea ce v-a dat. Cu adevãrat Domnul tãu este repede la pedeapsã, însã El este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
(6:165)

Asadar, daca “Ar-Rabb” contine o avertizare asupra puterii lui Allah si a maretiei suveranitatii Sale, “Ar-Rahman Ar-Rahim” vine sa il linisteasca pe dreptcredinciosul musulman si sa il incurajeze in privinta milostiveniei si a indurarii Domnului sau. Si a fost consemnat de Muslim cum ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Daca ar cunoaste dreptcredinciosul pedeapsa lui Allah, nu ar mai fi nadajduit sa atinga Paradisul vreunul dintre ei, si daca ar cunoaste necredinciosul ce mila are Allah, nu ar deznadajdui intru a ajunge mila Sa nici unul dintre ei”.

sursa: cineesteallah.blogspot.comSource Link

Semne divine…

Ce trebuie făcut ca să se poată cunoaşte semnele lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى)

Oare Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) are nevoie de noi ca să credem în El sau noi avem nevoie să credem în El pentru sufletele noastre?

Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este mult prea înstărit ca să aibă nevoie de lume. – Sura AlAnkabut, verset 6

Pentru a fi capabili să vedem Semele lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) trebuie să îndeplinim următoarele condiţii:

1 – Să ne eliberăm sufletele de trufie, căci Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu dezvăluie semnele Sale unei inimi trufaşe, după cum a spus:

Voi să-i îndepărtez de la semnele Mele pe cei care sunt îngâmfaţi pe pământ pe nedrept. Chiar de-ar vedea toate semnele, ei tot nu cred în ele! Iar dacă văd calea cea bună, ei nu o primesc drept drum, însă dacă văd calea rătăcirii, o primesc drept drum. Aceasta pentru că ei ţin semnele Noastre de mincinoase şi sunt nepăsători faţă de ele! – Al-A’raf, verset 146».

2 – Să ne eliberăm sufletele de minciună şi de nedreptate, deoarece, Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

Iar Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi! – As-Saff, verset 7»

şi

Allah nu-l călăuzeşte pe cel care este mincinos şi nemulţumitor.- Az-Zumar, verset 3

3 – Să ne eliberăm sufletele de păcatul de a aduce de stricăciuni pe pământ, de încălcarea legământului şi de ruperea legăturilor care trebuie să unească, deoarece Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

Dar nu îi rătăceşte prin ea decât pe cei nelegiuiţi: aceia care rup legământul cu Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), după încheierea lui şi despart ceea ce Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a poruncit să fie împreună şi fac stricăciune pe pământ, aceia sunt pierzători. – Al-Baqara: 26-27.»

4 – Să ne eliberăm sufletele de indiferenţă. Dacă vrem ca toate semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) să ni se dezvăluie, având în vedere că unele dintre semnele ale Lui ni se dezvăluie numai prin analiză, dacă nu există niciun fel de obstacole, iar altele numai prin raţiune. Exemple în această privinţă sunt toate versetele din Sfântul Qurân care se termină sau conţin expresii ale lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) de tipul: « semne pentru cei care cugetă, semne pentru un neam de oameni care pricep… »

Dar niciunul dintre semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu se dezvăluie unei inimi decât dacă posesorul ei se dedică atât cugetării, cât şi pomenirii lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) , după cum El Insuşi a spus:

In facerea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, care Il pomenesc pe Allah stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului. – Aal ‘Imraan: 190-191»

Nu s-a întors nimeni de la Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) decât din pricina nepăsării, iar în spatele oricărei nepăsări se află neseriozitatea, superficialitatea, deşertăciunea şi neglijenţa şi toată viaţa pământească a multora este numai derâdere şi nebăgare de seamă şi nepăsare, căci Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a atenţionat asupra acestui fenomen spunând.

Iar viaţa pământească este numai joacă şi glumă. – Muhammad, verset 36»

şi

Se apropie de oameni [termenul] socotirii cu ei, însă ei se îndepărtează cu nepăsare. Nu le vine lor o îndurare nouă de la Domnul lor fără ca ei să n-o asculte şi să n-o ia în batjocură, cu inimi nepăsătoare. – Al-Anbiya’, versete1-3».

5 – Să ne eliberăm inimile de ezitare şi îndoială în acceptarea Adevărului, atunci când îl vedem limpede:

Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

Noi le vom întoarce inimile şi privirile lor pentru că ei nu au crezut prima oară şi Noi îi vom lăsa să rătăcească în nelegiuirea lor. – AlAn’am, verset 110)

Dacă aceste cinci condiţii sunt îndeplinite, în clipa aceea semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) vor fi atât de strălucitoare încât îţi vor inunda întreaga inimă după ce ai pregătit-o pentru primirea luminii.

Insă cei care au inima asemeni cu cea a diavolului, nici vorbă nu poate fi ca ei să accepte călăuzirea Celui Milostiv) şi aceasta pentru că ei sunt precum este o ceaţă deasă care împiedică razele soarelui, precum defectul unui ochi care împiedică vederea, boala din ureche împiedică auzul şi nu este vina apei dulci dacă cel bolnav spune că este amară, precum Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), adresându-se Profetului Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم), a spus:

O, Trimisule! Să nu te întristezi de cei care se grăbesc dintre aceia care zic cu gurile lor: «Noi am crezut!», fără ca inimile lor să creadă şi dintre aceia care s-au iudaizat şi care ascultă numai de minciună şi care ascultă de un alt neam, care nu au venit niciodată la tine şi care răstălmăcesc cuvintele după ce ele au fost bine rânduite. Ei spun: «De vi s-a dat acest lucru, luaţi-l, iar de nu vi s-a dat, fiţi prevăzători şi feriţi-vă de el!» Insă pe acela pe care Allah voieşte să-l ispitească tu nu-l vei putea apăra de Alllah. Aceia ale căror inimi Alllah nu a voit să le curăţească vor avea parte în această lume de ruşine, iar în Lumea de Apoi de pedeapsă nemăsurată. – Al-Ma’ida, verset 41

Source Link

Prima religie a omului de la facerea sa – 2

Dovezi arheologice despre aşezări omeneşti în valea Tigrului şi Eufratului datează din 4500 – 5000 î.Ch. Aşezări importante ale Mesopotamiei sunt Uruk şi Ur. Oraşul Ur devine un important centru al civilizaţiei sumeriene prin anii 3500 – 3100 î.Ch., care coincide cu perioada în care Vechiul Testament spune că a trăit Avraam.
Scripturile nu ne spun însă dacă Avraam a trăit pe când Summerul era în plină dezvoltare sau dacă a trăit mult mai înainte când localităţile din Mesopotamia erau încă în formare. Aşa apare o diferenţă de 1000 de ani, care rezultă din cauza nestabilirii cu exactitate a anului zero al facerii lumii, ori 7000 î.Ch, ori 6000 î.Ch. Marja de eroare în acest caz este de 1000 de ani. Am făcut această precizare pentru că sunt dovezi arhelogice şi istorice care apar în diferite surse cu această marjă de eroare referitoare la poziţionarea în timp a anumitor evenimente sau a existenţei unor personaje.

Acest detaliu tehnic nu impietează cu nimic demostraţia că religia iniţială a omenirii, când acesta era un singur neam, a fost Islamul (religie monoteistă care proclama credinţa în Unul Singur Dumnezeu şi supunerea absolută faţă de Creator)
Voi face referire şi la atestarea istorică a comunităţilor umane, pentru nu induce eronata idee că omenirea a început odată cu apariţia unei civilizaţii şi că textele Scripturilor cu privire la exitenţa omului cu mult înainte de apariţia primei civilizaţii sunt neadevărate.

Strămoşii lui Avraam, începând cu Adam, continuând cu Seth, şi mai apoi Noah(Noe), au trăit cu mult înainte de a se forma prima civilizaţie.

Despre Avraam, Cărţile Sfinte (Scripturile) spun că el este originar din Ur şi că a trăit acum 3500 de ani, că Avraam a fost cel care a respins idolatria în favoarea adorării lui Alllah – Dumnezeul Unic. Avraam este cel care propovăduieşte reîntoarcerea la Islam (adorarea lui Dumnezeu cel Unic şi spununerea faţă de poruncile Lui) – religia ce i-a fost dată lui Adam, ca religie pentru descendenţii săi, aşa cum este scris în Scripturi.

Prin urmare, nu ne rămâne decât să comparăm data la care este atestată existenţa lui Adam, Seth, Noe şi mai apoi a lui Avraam – ca punct de referinţă în istoria religiilor monoteiste, faţă de atestarea istorică şi arheologică a primei religii politeise, ca religie oficială a primei civilizaţii, şi vom vedea în mod evident faptul că întâi a existat credinţa într-un Dumnezeu Unic şi mai apoi, prin deviere, a apărut politeismul.

1. Deşi există dovezi arheologice că au existat comunităţi umane între Tigru şi Eufrat cu 5000 – 4500 de ani î.Ch., prima civilizatie de pe Terra – civilizaţia summeriană, se dezvoltată pe teritoriul Mesopotamiei, acum 3100 de ani(deci după Adam, Seth, sau Noe şi, posibil înainte dau în timpul vieţii lui Avraam).
Religia mesopotamienilor este o religie politeistă cu zeităţi principale Enlil şi Ninlil. Ei descind din Anu, cel mai mare dintre zei, tatal şi rege al celolalţi zei, format dintr-o trinitate: Anu, Enlil şi Enki, trinitate cunoscută sub numele de Ea. (Iată, deci, că ideea trinităţii şi al tatălui divin nu aparţine creştinilor, căci summerienii au enunţat-o primii…cel puţin aşa spun istoricii.)

2. Din 3100 î.Ch – se dezvoltă civilizaţia egipteană de-a lungul Nilului, pe teritoriul Egiptului. Atestări despre existenţa unor comunităţi umane pe valea Nilului datează dinainte de 6000 î.Ch., însă ele au devenit suficient de prospere după alţi 3000 de ani, când abia atunci au format civilizaţia egipteană. Egiptenii aveau o religie politeistă bazată pe numeroşi zei şi zeiţe decendenţi din Atum – zeul care s-a creat pe sine.

3. 2500 î.Ch – civilizaţia hindusă – formată pe valea Indului. Primele comunităţi sunt atestate din anii 3200 î.Ch, însă civilizaţia hindusă se formează abia după alţi 700 de ani. Religia hindusă este o religie politeistă, în care zeii pot avea orice înfăţişare doresc (elemente naturale, plante, animale, combinaţii de om cu animal, etc.) Zeul suprem este Brahma, care şi el este un zeu întreit, alături de Vişnu şi Şiva. (iarăşi ideea trinităţii cu mult înainte de Hristos)

4. 2000 î.Ch – civilizaţia egeeană – zona de coastă a Greciei. Panteonul grec este şi el format de un creator – Chaos. Chaos nu este nici bărbat şi nici femeie – (se păstrează unul dntre atributele lui Alllah – nu are formă umană şi nici sex), însă din această entitate iau naştere zeităţile primordiale (iar ideaa paternităţii)c are împerună vor forma o ordine de sine stătătoare: Aether – întunercul, Thalasa – marea, Hemera- ziua, Gaia – pământul, Thetis – apa curgătoare, Erebor – lumina, Uranus – paradisul, Chronos – timpul, etc. Din mariajul Rhea – Kronos apar pe lume Zeus – tatăl celolalţi zei şi creatorul omului.

5. Deşi nu formează o civilizaţie anume, am să menţionez aici formarea Iudaismului, pentru că această religie vine în sprijinul acestei demonstraţii.

sursa: rasarit.comSource Link