Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Tag: economia

P. Crone și criticile asupra statutului Meccăi

P. Crone și criticile asupra statutului Meccăi Dan Michi   Și totuși, Crone combate toate teoriile deja expuse1. Conform ei, Mecca nu era situată la intersecția tuturor rutelor importante ale Peninsulei Arabe. De asemenea, Mecca nici nu constituia un loc de pelerinaj, al-Azraqi demonstrând că punctele de intrare ale pelerinilor erau amplasate în Mina, Arafa, […]

P. Crone și criticile asupra statutului Meccăi

Dan Michi

 

e68251c88da0e9701adc2210.LȘi totuși, Crone combate toate teoriile deja expuse1. Conform ei, Mecca nu era situată la intersecția tuturor rutelor importante ale Peninsulei Arabe. De asemenea, Mecca nici nu constituia un loc de pelerinaj, al-Azraqi demonstrând că punctele de intrare ale pelerinilor erau amplasate în Mina, Arafa, ‘Ukaz, Majjana și Dhu’l-Majaz. Mai mult, la acea dată Mecca nu constituia o zonă inviolabilă (haram), ori, chiar dacă era, quraișii nu o aveau în custodie. Autoarea a mai subliniat că, în perioada preislamică, solul Meccăi era neroditor, iar teritoriul său – slab amenajat pentru comerțul maritim și poziționat prea departe de cel terestru, executat cu caravanele, dinspre nord, în special din Siria, cum este arătat de majoritatea cercetătorilor. În ciuda acestor amendamente, comerțul meccan poate fi reanalizat întro alta lumină, ca desfășurându-se, în general, independent de Mecca, în afara granițelor sale.
Pentru a trage linie acestor argumente, putem spune că, fără urmă de îndoială, Mecca preislamică s-a dovedit a fi un spațiu important, care a atras mulți oameni, deopotrivă arabi și străini. Mai mult, Mecca devenise centrul spiritualității, prin pelerinaj, încă din vremea profetului Avraam (Pacea lui Allah să fie asupra sa !), după cum este arătat în Nobilul Coran :
“[Și adu-ți aminte] când Noi i-am arătat lui Avraam locul casei [Al-Ka‘aba], [zicându-i] : Nu-Mi face Mie nimic ca asociat și curățește Casa Mea pentru aceia care o înconjoară și pentru aceia care stau în picioare [rugându-se] și pentru cei ce se închină sau se prosternează ! 
Și cheamă-i pe oameni la Pelerinaj și ei se vor îndrepta către tine pe jos și pe cămile slabe, sprintene, venind pe toate drumurile din depărtări. (2 : 26-27)
‘Abd Allah ibn ‘Abbas, Mujahid ibn Jabr, Sa’id ibn Jubayr și ‘Ikrima ibn Khalid al-Mukhzumi au spus că versetele de mai sus demonstrează că pelerinii s-au îndreptat către Mecca încă din timpul lui Avraam. Conform lui Mujahid ibn Jabr și ‘Ata’ ibn Abi Raba, Mecca s-a dovedit a fi, deopotrivă, un loc dedicat atât activităților lumești, inclusiv afacerilor dintre arabi și străini, cât și celor spirituale, precum Pelerinajul, încă înainte de afirmarea Islamului și continuând după. Ei și-au sprijinit concluzia pe versetul :
Pentru a vedea unele avantaje ale lor2 […] (2 : 28)
‘Abd Allah ibn ‘Abbas și Sa’id ibn Jubayr au adăugat că acest verset indică faptul că pelerinii au venit la Mecca, în perioada preislamică și după aceea, nu doar pentru Pelerinaj, ci și pentru comerț.
1.      Patricia Crone, Comerțul meccan și răsăritul Islamului, Oxford, 1987, p.168-199.
2.      Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, București, Editura Islam, 2004, la nota de subsol de la pag. 445, explică următoarele : “Avantajele provenind din negoțul pe care-l fac și alte foloase în această viață și în Viața de Apoi.”
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 1

Mecca și internaționalizarea comerțului local

  Dan Michi   Mecca era un oraș aglomerat și prosper, înconjurat de stânci aride, controlând aproape în întregime comerțul desfășurat în spațiul dintre Oceanul Indian și Mediterana. Iar această poziție a fost adjudecată, cel mai probabil, după o perioadă în care înaintașii meccanilor și-au îmbogățit viața nomadă cu practica micilor afaceri. Al-Tabari, însă, a […]

 

Dan Michi

 

BATTUTA_8.47307Mecca era un oraș aglomerat și prosper, înconjurat de stânci aride, controlând aproape în întregime comerțul desfășurat în spațiul dintre Oceanul Indian și Mediterana. Iar această poziție a fost adjudecată, cel mai probabil, după o perioadă în care înaintașii meccanilor și-au îmbogățit viața nomadă cu practica micilor afaceri. Al-Tabari, însă, a identificat sursa prosperității în seceta și foametea care i-a lovit, determinandu-l pe Hașim ibn ‘Abd Manaf, ilustrul bunic al Profetului, să călătorească până în Palestina de unde a cumpărat făina pe care a adus-o la Mecca. El a fost primul negustor care a pus bazele celor două călătorii de afaceri ale meccanilor : cea de iarnă (până în Yaman sau Yemen) și cea de vară (până în Șam sau Siria).

Conform unor cercetători, negustorii meccani (quraiși) nu au desfășurat afaceri dincolo de granițele orașului până când Hașim nu s-a deplasat în Siria și guvernanții pe care i-a întâlnit l-au asigurat în scris în ceea ce-i privește pe comercianți și mărfurile acestora. Sfera acestei asigurări includea permisiunea de traversare liberă a Siriei cu caravanele sau le oferea posibilitatea plății unei taxe modice în schimbul căreia să-si asigure mărfurile importate. Ulterior, ‘Abd Șams ibn ‘Abd Manaf a procedat asemănător cu guvernanții Abisiniei (Etiopiei), Naufal ibn ‘Abd Manaf cu cei ai împăratului Cosroe (al-Akasira) al Irakului și Persiei, iar ‘Abd al-Mutalib ibn ‘Abd Manaf de la cei din al-Himyar și al-Yaman. De asemenea ei toți au încheiat acorduri de securitate în zonele de responsabilitate tribal cu șefii respectivelor triburi. Mai târziu, quraișii au dezvoltat un comerț international, semnând acorduri comerciale cu alte țări, sarcină care a revenit celor din neamul lui Manaf. În acea perioadă Peninsula Arabă era traversată de aceste rute comerciale, în special în regiunile mărginașe și cele mai fertile, unind toate centrele comerciale din zonă. În orice caz, conform majorității exegeților, comerțul meccan a depășit granițele regiunii încă din vremuri imemorabile, continuând astfel cu excepția unor perioade preislamice tulburi. Ei și-au bazat opiniile pe capitolul coranic “Quraiș” în care se arată că meccanii obișnuiau să călătorească fie în Siria în fiecare vară și iarnă, fie întrun anotimp mergeau în Siria, iar în celălalt în Yemen.1

 

În acest capitol Allah Preaînaltul le-a poruncit meccanilor să rămână în Mecca pentru a-L adora, arabilor din alte regiuni rămânându-le să aducă diverse daruri drept ofrandă, ceea ce a transformat negoțul întro practică comună in sânul comunității locale. Această ultimă accepțiune vine să contrazică cele afirmate mai devreme, conform cărora comerțul meccan s-a extins dincolo de granițe doar din timpul lui Hașim ibn ‘Abd Manaf.

Pentru a concluziona, indiferent de dovezile aduse în sprijinul uneia sau alteia dintre perioadele în care comerțul meccan a obținut caracter internațional, cert este că meccanii s-au afirmat înainte de zorii Islamului.

 

NOTE

 

1. Lalal al-Din ‘Abd al-Rahman al-Suyuti, Kitab al-Durr al-Manthur fi Tafsir bi’l-Ma’thur, VI (Beirut), p.397

Source Link

Views: 2

De ce e interzisă dobânda?

  Dan Michi   Dobanda reprezinta surplusul pe care cel care ia cu imprumut este obligat sa-l plateasca creditorului sau si depinde de doi factori principali : suma imprumutata si perioada pentru care s-a imprumutat. Surplusul raportat la o unitate imprumuta pentru un an de zile se numeste rata dobanzii. Termenul de “dobanda” este utilizat […]

 

Dan Michi

 

MAIN-UsuryTragic400__400x300Dobanda reprezinta surplusul pe care cel care ia cu imprumut este obligat sa-l plateasca creditorului sau si depinde de doi factori principali : suma imprumutata si perioada pentru care s-a imprumutat. Surplusul raportat la o unitate imprumuta pentru un an de zile se numeste rata dobanzii.

Termenul de “dobanda” este utilizat pentru a exprima diferite lucruri. Inainte sa vorbim de devalorizarea monedei de referinta din zilele noastre, exista o singura forma de dobanda si aceasta era identica cu aceea pe care Islamul o interzice si care poarta numele de Ar-Riba. Asadar, conform terminologiei islamice “dobanda” inseamna a obtine un anumit profit fara a depune efort sau fara a presta o activitate in schimbul sau.

Din Nobilul Coran putem extrage versete care ne descriu dobanda si, in acelasi timp, ne atentioneaza asupra sa.

Cei care mananca din riba nu se vor ridica [in ziua de Apoi] decat asa cum se poticneste cel atins de Seitan si aceasta [pedeapsa] pentru ca ei zic : Si negustoria e ca si riba, in vreme ce Allah a ingaduit negotul, dar El a oprit riba. Cei carora le vine povata de la Domnul lor si se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au facut mai inainte si lucrul lor este de la Allah [pentru judecata], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspetii Focului si ei in el vor ramane vesnic. Allah nimiceste riba si sporeste milosteniile. Allah nu-l iubeste pe necredinciosul pacatos! (Al-Baqara 2 : 275-276)

O, voi cei care credeti ! Fiti cu frica de Allah si lipsiti-va de restul de riba ce v-a mai ramas [la oameni], daca sunteti credinciosi ! Daca nu o veti face, vi se vesteste razboi din partea lui Allah si a Trimisului Sau. Insa daca va veti cai, veti avea banii vostri [mai putin riba]. Nu nedreptatiti si nu veti fi nedreptatiti. Aceluia care este stramtorat sa i se dea pasuire pana ii va fi usor, iar sa faceti milostenie e si mai bine pentru voi, daca stiti! (Al-Baqara 2 : 278-280)

O, voi cei care credeti, nu luati riba inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah ca sa izbanditi! (Aal-‘Imran 3 : 130)

Interzicerea dobanzii (riba) prin intermediul versetelor coranice, insa, a urmat un proces treptat, putin cate putin revelatia divina pregatind terenul pentru interdictia finala.

Mai intai, Allah Preainaltul anunta interzicerea sa ca un sfat moral : “Ceea ce voi dati cu camata pentru ca sa se mareasca pe seama averii oamenilor nu va spori la Allah, insa aceia care ofera Dania [Az-Zakat], dorind Fata lui Allah, aceia vor avea indoit.” (cap. ar-rum 30 : 39) In acest verset dobanda nu este interzisa, insa se mentioneaza ca ea nu aduce nicio sporire a averii, prin urmare fiind nefolositoare.

In al doilea rand, urmatorul verset critica practica evreilor in perceperea dobanzii :

Si din pricina luarii de catre ei a cametei – macar ca le-a fost oprita; si din pricina mancarii de catre ei pe nedrept a averii oamenilor. Si le-am pregatit celor necredinciosi dintre ei osanda dureroasa. (An-Nisaa’ 4 : 161)

Aici, Allah Preainaltul oferindu-ne drept exemplu istoria evreilor ne arata cum perceperea dobanzii poate sa conduca spre un tip de comportament pacatos, care va sfarsi pedepsit.

In versetul 130 din capitolul ‘al-‘imran interzicerea dobanzii este clar stipulata : “O, voi cei care credeti, nu luati camata inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah, ca sa izbanditi !”

Intrun final, versetul 275 din Al-Baqarah, redat anterior, anunta accentuat interzicerea sa.

Asadar, putem observa cum oprirea dobanzii a urmat un proces treptat, cuvenindu-se sa subliniem importanta interpretatii corecte a Nobilului Coran, anumiti autori neglijand tocmai acest lucru si permitand riba in cazul imprumuturilor investitionale. [punct de vedere exprimat de M.H.Zahedi Vafa, decan al Facultatii de Studii Islamice si Economice din Teheran, in lucrarea “Riba versus profit in economia de piata”]

 

sursa: economia-islamica.blogspot.com

Source Link

Views: 1