Abu Sufiaan

Abuu Sufiaan – sau Sakhr Ibn Harb (صخر بن حرب) – lider al tribului qurayşit Banuu Abd Şams (بنو عبد شمس) şi fiu al lui Safiyya – mătuşa după tată a lui Maymuuna bint Al-Haarith, una dintre nevestele Profetului (saas). Fratele său, Musa’ab, a fost unul dintre cei care au migrat în Abisinia ca să […]

Abuu Sufiaan – sau Sakhr Ibn Harb (صخر بن حرب)


– lider al tribului qurayşit Banuu Abd Şams (بنو عبد شمس) şi fiu al lui Safiyya – mătuşa după tată a lui Maymuuna bint Al-Haarith, una dintre nevestele Profetului (saas).

Fratele său, Musa’ab, a fost unul dintre cei care au migrat în Abisinia ca să scape de persecuţia declanşată la Mecca împotriva musulmanilor.

Abu SufianAbuu Sufiaan a fost, la început, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Profetului (saas) şi a considerat că Muhammad (saas) este un corupător al societăţi mecane, o amenințare pentru puterea politică şi un apostat şi un blasfemator al zeilor qurayşiţi.

După migrarea la Medina a Profetului (saas) şi a musulmanilor, qurayşiţii au confiscat toate averile acestora lăsate în urmă.

Pentru că la Medina Profetul (saas) şi musulmanii au găsit sprijin, meccanii au început să se teamă de evoluţia politică şi militară în favoarea Islamului şi, de aceea, şi-au propus nimicirea musulmanilor şi eradicarea Islamului.

Desigur, că aceste veşti au condus la pregătirea mediniţilor alături de musulmani pentru autoapărare şi la eliminarea oricăror potenţiale pericole din partea caravanelor qurayşite militarizate.

In 624, Abuu Sufiaan a fost numit lider al unei caravane însoţită de un corp de armată alcătuită din 400-500 de oameni cărora li s-a opus o mică armată de 300 de musulmani slab înarmaţi conduşi de Muhammad (saas).

S-a consemnat că atunci i s-a permis Profetului (saas) să se apere de meccani, în locul hărţuirii caravanelor acestora şi, prin urmare, musulmanii au adoptat tactica atacului şi au decis înfrângerea qurayşiţilor. Astfel a avut loc, tot în anul 624, bătălia de la Badr care a însemnat victoria musulmanilor.

Moartea majorităţii liderilor qurayşiţi în această bătălie a condus la numirea ca lider al qurayşiţilor a lui Abuu Sufiaan şi împlinirea profeţiei.

Cu toate acestea, meccanii nu s-au conformat avertismentului primit la Badr şi au pornit alte campanii militare împotriva musulmanilor.

Abuu Sufiaan a participat la aceste campanii militare împotriva musulmanilor, ca lider, incluzând aici şi Bătălia de la Uhud din anul 625 şi Bătălia Ahzaab (bătălia tranşeei) din anul 627, care au însemnat pentru Abuu Sufiaan şi aliaţii lui numai înfrângeri.

Aceste conflicte s-au încheiat în anul 628 prin Tratatul de la Al-Hudaybiia care le asigura dreptul musulmanilor de a împlini Pelerinajul la Casă – Ka’ba.

In 630, tratatul este încălcat de qurayşiţi şi de aliaţii lor.

Profetul Muhammad (saas) decide să pună capăt acestei situaţii prin eliberarea Meccăi de non-musulmani şi trecerea ei sub autoritatea musulmanilor.

Abuu Sufiaan, cu amărăciunea experienţelor anterioare, observând că de această dată qurayşiţi sunt mai slabi decât musulmanii lui Muhammad (saas), s-a dus cu solie la Medina ca să repună în vigoare Tratatul din 628, însă a fost înfrânt şi ca diplomat.

Până într-un final, Abuu Sufiaan a reușit să obţină numai capitularea paşnică a Meccăi.

După cucerirea Meccăi, Abuu Sufiaan s-a convertit la Islam şi a servit ca locotenent în armata Profetului (saas), iar în campania militară din 636, în bătălia de la Yarmuuk împotriva bizantinilor, el şi-a pierdut un ochi.

A murit la Medina, în vârstă de 90 de ani, slujba de înmormântare fiind condusă de o rudă a sa, de Usmaan bin Aaffaan- care a fost al patrulea dintre Califii drept-credincioşi.

In hadith-ul mai sus menţionat Profetul (saas) numeşte Mecca drept «casa lui Abuu Sufiaan» pentru că el a fost ultimul lider qurayşit nemusulman al oraşului Mecca şi el a fost cel care a trecut-o sub autoritatea musulmanilor.

Source Link

Views: 3

Mecca și internaționalizarea comerțului local

  Dan Michi   Mecca era un oraș aglomerat și prosper, înconjurat de stânci aride, controlând aproape în întregime comerțul desfășurat în spațiul dintre Oceanul Indian și Mediterana. Iar această poziție a fost adjudecată, cel mai probabil, după o perioadă în care înaintașii meccanilor și-au îmbogățit viața nomadă cu practica micilor afaceri. Al-Tabari, însă, a […]

 

Dan Michi

 

BATTUTA_8.47307Mecca era un oraș aglomerat și prosper, înconjurat de stânci aride, controlând aproape în întregime comerțul desfășurat în spațiul dintre Oceanul Indian și Mediterana. Iar această poziție a fost adjudecată, cel mai probabil, după o perioadă în care înaintașii meccanilor și-au îmbogățit viața nomadă cu practica micilor afaceri. Al-Tabari, însă, a identificat sursa prosperității în seceta și foametea care i-a lovit, determinandu-l pe Hașim ibn ‘Abd Manaf, ilustrul bunic al Profetului, să călătorească până în Palestina de unde a cumpărat făina pe care a adus-o la Mecca. El a fost primul negustor care a pus bazele celor două călătorii de afaceri ale meccanilor : cea de iarnă (până în Yaman sau Yemen) și cea de vară (până în Șam sau Siria).

Conform unor cercetători, negustorii meccani (quraiși) nu au desfășurat afaceri dincolo de granițele orașului până când Hașim nu s-a deplasat în Siria și guvernanții pe care i-a întâlnit l-au asigurat în scris în ceea ce-i privește pe comercianți și mărfurile acestora. Sfera acestei asigurări includea permisiunea de traversare liberă a Siriei cu caravanele sau le oferea posibilitatea plății unei taxe modice în schimbul căreia să-si asigure mărfurile importate. Ulterior, ‘Abd Șams ibn ‘Abd Manaf a procedat asemănător cu guvernanții Abisiniei (Etiopiei), Naufal ibn ‘Abd Manaf cu cei ai împăratului Cosroe (al-Akasira) al Irakului și Persiei, iar ‘Abd al-Mutalib ibn ‘Abd Manaf de la cei din al-Himyar și al-Yaman. De asemenea ei toți au încheiat acorduri de securitate în zonele de responsabilitate tribal cu șefii respectivelor triburi. Mai târziu, quraișii au dezvoltat un comerț international, semnând acorduri comerciale cu alte țări, sarcină care a revenit celor din neamul lui Manaf. În acea perioadă Peninsula Arabă era traversată de aceste rute comerciale, în special în regiunile mărginașe și cele mai fertile, unind toate centrele comerciale din zonă. În orice caz, conform majorității exegeților, comerțul meccan a depășit granițele regiunii încă din vremuri imemorabile, continuând astfel cu excepția unor perioade preislamice tulburi. Ei și-au bazat opiniile pe capitolul coranic “Quraiș” în care se arată că meccanii obișnuiau să călătorească fie în Siria în fiecare vară și iarnă, fie întrun anotimp mergeau în Siria, iar în celălalt în Yemen.1

 

În acest capitol Allah Preaînaltul le-a poruncit meccanilor să rămână în Mecca pentru a-L adora, arabilor din alte regiuni rămânându-le să aducă diverse daruri drept ofrandă, ceea ce a transformat negoțul întro practică comună in sânul comunității locale. Această ultimă accepțiune vine să contrazică cele afirmate mai devreme, conform cărora comerțul meccan s-a extins dincolo de granițe doar din timpul lui Hașim ibn ‘Abd Manaf.

Pentru a concluziona, indiferent de dovezile aduse în sprijinul uneia sau alteia dintre perioadele în care comerțul meccan a obținut caracter internațional, cert este că meccanii s-au afirmat înainte de zorii Islamului.

 

NOTE

 

1. Lalal al-Din ‘Abd al-Rahman al-Suyuti, Kitab al-Durr al-Manthur fi Tafsir bi’l-Ma’thur, VI (Beirut), p.397

Source Link

Views: 2