Tag: evolutionism

Provocări pentru actualitate

  Adnan Oktar   “El este Cel care pogoară asupra robului Său semne limpezi, pentru ca să vă scoată pe voi din întuneric la lumină. Şi Allah este Cel Iertător, Cel Îndurător (57:9) Astăzi lumea este, pe drept vorbind,  neliniştită din cauza grupărilor care apelează la teroare. Este foarte clar că toţi  factorii care îndeplinesc […]

 

Adnan Oktar

 

“El este Cel care pogoară asupra robului Său semne limpezi, pentru ca să vă scoată pe voi din întuneric la lumină. Şi Allah este Cel Iertător, Cel Îndurător (57:9)

ExhibitionsAstăzi lumea este, pe drept vorbind,  neliniştită din cauza grupărilor care apelează la teroare. Este foarte clar că toţi  factorii care îndeplinesc sau care sprijină acte teroriste trebuie pedepsite conform drepturilor penale internaţionale. Dar mai important este ce strategii de lungă durată  trebuiesc aplicate pentru rezolvarea acestei probleme. Analizele efectuate până la ora actuala au demonstrat că teroarea nu există în nici una din religiile divine, ci vina oamenilor, iar mult mediatizata expresie „teroarea islamică” a fost prezentată în toată goliciunea ei.  Acest lucru ne prezintă mai multe puncte de vedere:

1) Lumea Occidentală şi în special SUA, va lua, în mod motivat, cele mai drastice măsuri împotriva terorismului. Dar aceste măsuri aşa cum nu sunt împotriva unei religii sau a enoriaşilor acestora, nu trebuie să fie nici o luptă împotriva musulmanilor, ci dimpotrivă trebuie să arate foarte clar că este o măsură împotriva beneficiilor Islamului. Scenariul foarte periculos care a apărut prin anii ’90 din „Ciocnirea Civilizaţiilor” trebuie împiedicat sub orice formă. Între civilizaţii nu trebuie să existe lupte, ci toleranţă şi pace.

2). Trebuiesc sprijinite acţiunile “Adevăratului Islam” care este bazat pe iubire, prietenie şi fraternitate şi trebuie ca acest lucru să fie înţeles cum trebuie de comunităţile islamice. Măsura care trebuie luată împotriva fracţiunilor radicale din ţările islamice nu este cea de “secularizare forţată” deoarece această politică  va determina grupările în cauză să reacţioneze. Rezolvarea acestei probleme se va realiza numai prin înţelegerea Islamului, adică prin răspândirea unei imagini de musulman care arată lumii fericirea şi bucuria care şi-a însuşit termenii  educaţiei Coranice precum cele de a a respecta drepturile omului, democraţia, libertateai, buna comportare, ştiinţa, arta şi estetica.

3) Sursele terorii sunt neştiinţa şi fanatismul, iar această problemă se va rezolva numai prin educaţie. Grupările care sunt simpatizante a terorii, trebuiesc înştiinţate că teroarea este împotriva principiilor islamice şi că susţinând astfel de acţiuni vor face rău nu numai islamului şi musulmanilor ci întregii omeniri. De aceea pentru a scăpa de barbarismul acestor oameni ei trebuies în primul rând educaţi.

4) Politica externă a SUA a apărat în ultimii 10 ani  de masacre şi opresiuni musulmanii din diferite zone.

5) Teroarea care îşi are bazele în comunism, fascism, rasism precum şi în alte  ideologii se poate înlătura prin metode culturale de lungă durată. Astăzi, la baza educaţiei din ţările din toate colţurile lumii stă gândirea materialistă şi Darwinistă. Dar darwinismul, aşa cum am subliniat şi mai înainte vede omul precum un animal într-o permanentă luptă, care crede că omul poate progresa  numai prin luptă şi  este o ideologie greşită care pune bazele oricărui fel de teroare. Susţinând că numai cei puternici pot rămâne în picioare şi văzând războiu precum  o virtute,  Darwinismul este de secole o mlaştină care a târât întreaga lume spre belea. De aceea pe lângă măsurile juridice şi cele luate de poliţie  în lupta împotriva terorismului trebuie să înceapă la nivel planetar o campanie de educare a oamemnilor împotriva acestui curent. Piatra de temelie a acestei campanii ar trebui să fie demonstrarea oamenilor despre erorile darwinismului şi materialismului şi învăţarea întregii omeniri despre buna educaţie pe care Allah a stabilit-o. Liniştea de mult aşteptată şi stabilitatea se va realiza numai atunci când frumuseţea educaţiei cerută de religie va fi trăită între oameni, pentru că dacă nu secăm mlaştina nu putem scăpa de această problemă.   Sperăm ca astfel de precauţii va ajuta lumea să scape de terorism şi de toate celelalte organizaţii, dure şi sălbatice.

Toate aceste evoluţii sunt prevestesc faptul că oamenii vor cunoaşte îndeaproape educaţia islamului şi se vor îndepărta de toate prejudecăţiile pe care le-au avut până acum. Secolul 21 va fi, cu voia lui Allah, un veac care va face să se înţeleagă că numai prin trăirea comportamentului cerut de Islam se va instaura în lume pacea şi liniştea de mult aşteptată.

 

sursa: AMR

Source Link

Views: 1

Igiena rasială și nazismul

  S-a scris mult despre unul dintre cei mai infami fii ai fascismului, Adolf Hitler. Felul în care i-a tratat acesta pe evrei poate fi atribuit, cel puţin în parte, credinţei lui în evoluţie. P. Hoffman scrie în „Siguranţa personală a lui Hitler” (Pergamon, 1979, pagina 264): „Hitler a crezut în luptă, ca şi principiu […]

 

soulmates_xlargeS-a scris mult despre unul dintre cei mai infami fii ai fascismului, Adolf Hitler. Felul în care i-a tratat acesta pe evrei poate fi atribuit, cel puţin în parte, credinţei lui în evoluţie. P. Hoffman scrie în „Siguranţa personală a lui Hitler” (Pergamon, 1979, pagina 264): „Hitler a crezut în luptă, ca şi principiu darwinist al vieţii umane, care-l forţa pe fiecare om să încerce să-i domine pe toţi ceilalţi; fără luptă ar fi putrezit şi pierit….Chiar şi în propria înfrângere în aprilie 1945, Hitler şi-a exprimat credinţa în supravieţuirea celui mai puternic şi a declarat că popoarele slavice s-au dovedit mai puternice.”

Sir Arthur Keith, un evoluţionist bine cunoscut, explică faptul că Hitler a fost doar consistent în ceea ce le-a făcut evreilor – el a aplicat principiile evoluţionismului darwinist. În „Evoluţie şi etică”, (New York, Putnam, 1947, pagina 28), el scrie: „Pentru a vedea măsuri evoluţioniste şi moralitate tribal aplicată în mod viguros în afacerile unei mari naţiuni moderne, trebuie să ne întoarcem din nou în Germania anului 1942. Îl vedem pe Hitler convins deplin că evoluţia este singura care produce o bază reală pentru politica naţională… Mijlocul pe care l-a adoptat pentru a asigura destinul rasei şi poporului său a fost  măcelul organizat care a scăldat în sânge Europa… Un asemenea comportament este foarte imoral când este măsurat conform oricărui standard etic, şi totuşi Germania îl justifică; este în consonanţă cu moralitatea tribală şi evoluţionistă. Germania s-a reîntors la trecutul tribal şi demonstreză lumii metodele evoluţiei în ferocitatea lor nudă.”

Politica pe care a urmat-o Hitler şi naziştii se bazează pe atitudinea amorală, pe care o dezvoltaseră gânditorii darwinişti din Germania în timpul primului război mondial. Conform acesteia, pretinsul „bine” pentru rasă era singurul criteriu pentru activitatea statului şi a „iginei rasiale”. Aceasta a fost folosită pentru justificarea omorurilor în masă, ale persoanelor definite ca „nevrednice de a trăi”, ca în „Acţiunea T4”, şi crudele experimente umane din diferitele lagăre de concentrare.

Mulţi s-au întrebat cum o naţiune, care i-a dat pe Bach, Goethe şi Schiller, a putut să permită ca un om ca Hitler să devină liderul suprem. Cercetările lui Weickart, (De la Darwin la Hitler), arată cum schimbarea treptată a gândirii a fost urmată de o degenerare a aprecierii vieţii umane care continuă până în ziua de azi. Selecţia – dreptul celui mai puternic asupra celui mai slab, contrazice diametral imaginea biblică a omului.

Nu doar mişcarea naţional-socială a lui Hitler a fost puternic influenţată de către Darwin. După ce Karl Marx a citit „Despre originea speciilor” a lui Darwin, i-a scris lui Friedrich Engels:
„Deşi a fost scrisă într-un mod englezesc stângaci, aceasta este cartea care conţine fundamentul istoriei naturii, în conformitate cu punctul nostru de vedere.” (ibid, pag.4)Darwinismul a marcat vizibil gândirea politică şi a contribuit la fascism, comunism şi la cele două războaie mondiale. Richard Weikart, profesor de istorie modernă europeană la universitatea de stat din California, Stanislaus, a dovedit temenic rădăcinile darwiniste ale multor forme de manifestare ale terorii naziste, în cartea sa „De la Darwin la Hitler”.

Ideile lui Darwin erau răspândite în cercurile academice germane, în principal, prin publicaţiile lui Ernst Haeckel, care a falsificat într-un mod neruşinat desenele embrionilor şi astfel a stabilit legea fundamentală a biogenezei. Acesta susţine că omul repetă, în timpul creşterii sale în uter, dezvoltarea evoluţionară de la peşte la om. Aceasă teză a fost infirmată deja în timpul vieţii lui Haeckel. Totuşi prezentarea ei se găseşte şi astăzi în multe manuale şcolare.

Haeckel este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanţi precursori ai „igienei rasiale/eugeniei” din Germania. Termenul „eugenie” a fost creat de către Sir Francis Galton, un văr de-al lui Darwin, pentru a desemna îmbunătăţirea „materialului” genetic al populaţiei. Adepţii eugeniei s-au bazat pe idei social-darwiniste, totuşi au considerat că „procesul natural al evoluţiei” este prea lent pentru a acoperi nevoile moderne. Noua ştiinţă a eugeniei avea menirea de a susţine guvernele în aplicarea de măsuri social-politice care, prin intervenţia social activă, să împiedice degenerarea.

În cartea „Minunile vieţii” (1904), Haeckel scrie:


„Prin urmare, se poate ca şi omorârea nou-născuţilor infirmi, cum era practicată, de exemplu, de spartani cu scopul de a selecta pe cel mai puternic, să nu intre în mod rezonabil sub incidenţa omorului, aşa cum se întâmplă încă în codurile noastre moderne de legi. Mai mult, trebuie să o încuviinţăm ca fiind o reglementare utilă, oportună, atât pentru cei implicaţi, cât şi pentru societate.”Haeckel a exercitat o influenţă puternică asupra lui Alfred Ploetsch. Acesta a fost întemeietorul societăţii germane pentru igiena rasei, prima organizaţie eugenică a lumii. Această societate l-a primit pe Julius Lehmann ca membru conducător. Acesta era eugenist-rasial şi un editor cunoscut de manuale de medicină şi ştiinţele naturii, păstrând un contact extins cu Hitler din 1920.

Source Link

Views: 1

Îndoctrinarea evoluţionistă în masă

Adnan Oktar Unul dintre motivele pentru care oamenii nu pot să vadă realităţile propriei lor existenţe este un fel de „vrajă“ ce îi împiedică să raţioneze. Este aceeaşi „vrajă“ care se află şi la baza acceptării universale a teoriei evoluţioniste. Ceea ce înţelegem aici prin „vrajă“ este o condiţionare ce este obţinută prin îndoctrinare. Oamenii […]

Adnan Oktar

Unul dintre motivele pentru care oamenii nu pot să vadă realităţile propriei lor existenţe este un fel de „vrajă“ ce îi împiedică să raţioneze. Este aceeaşi „vrajă“ care se află şi la baza acceptării universale a teoriei evoluţioniste. Ceea ce înţelegem aici prin „vrajă“ este o condiţionare ce este obţinută prin îndoctrinare. Oamenii sunt expuşi la o îndoctrinare atât de intensă în ceea ce priveşte corectitudinea teoriei evoluţioniste, încât adesea ei nici nu realizează distorsiunile care există.

Această îndoctrinare creează un efect negativ asupra creierului şi schilodeşte facultăţile de judecată şi de înţelegere. Ulterior, datorită supunerii creierului unei continue îndoctrinări, acesta începe să perceapă realităţile într-o formă în care acestea nu există, dar care este conformă cu ceea ce a fost îndoctrinat. Spre exemplu, dacă cineva este hipnotizat şi îndoctrinat că patul în care se află este de fapt o maşină, după acea şedinţă de hipnoză el percepe acel pat ca fiind o maşină. El consideră că este o fiinţă foarte logică şi raţională, întrucât el chiar vede lucrurile în acest mod şi nu are nicio îndoială că are dreptate. Exemple precum cel de mai sus, care arată eficienţa şi puterea mecanismului de îndoctrinare, sunt realităţi ştiinţifice care au fost verificate de un număr foarte mare de experimente şi care au fost relatate în literatura ştiinţifică, fiind pe ordinea de zi a manualelor de psihologie şi de psihiatrie. Teoria evoluţionistă şi viziunea materialistă asupra lumii ce se bazează pe ea sunt impuse maselor prin metode asemănătoare de îndoctrinare. Oamenii care dau mereu peste îndoctrinarea evoluţionistă din mass-media, din sursele academice şi din platformele „ştiinţifice“, nu reuşesc să înţeleagă că acceptarea acestei teorii este de fapt contrară celor mai elementare principii ale gândirii. Însă şi oamenii de ştiinţă cad pradă aceleiaşi îndoctrinări. Tinerii care fac primii paşi în carierele lor ştiinţifice adoptă tot mai mult, odată cu trecerea timpului, viziunea materialistă asupra lumii. Prinşi de această vrajă, mulţi oameni de ştiinţă evoluţionişti încep să caute confirmări ştiinţifice pentru afirmaţiile evoluţioniste depăşite şi iraţionale din secolul al XIX-lea, afirmaţii care au fost deja de multă vreme respinse de dovezile ştiinţifice.

În ţările occidentale, un om de ştiinţă trebuie să respecte anumite standarde pentru a fi promovat, pentru a primi recunoaşterea academică sau pentru ca articolele sale să fie publicate în revistele ştiinţifice. Iar acceptarea deschisă a evoluţionismului este criteriul numărul unu. Acest sistem împinge oamenii de ştiinţă atât de departe, încât ei îşi dedică întreaga viaţă şi carieră ştiinţifică unei credinţe dogmatice. Specialistul american în biologie moleculară, John Wells vorbeşte despre aceste mecanisme de presiune în cartea sa, publicată în anul 2000, „Simboluri ale evoluţionismului“ (Icons of Evolution):

anggiokta-2247379

 

„… Darwiniştii dogmatici încep să-şi impună interpretările lor limitate asupra dovezilor evidente, declarând că aceasta este singura modalitate de a face ştiinţă. Afirmaţiile celor care îndrăznesc să-i critice sunt etichetate ca fiind neştiinţifice; articole lor sunt respinse de revistele principale, ale căror consilii editoriale sunt dominate de dogmatici; le este refuzată finanţarea de către agenţiile guvernamentale, care trimit aplicaţiile lor pentru granturi, în vederea unei evaluări aşa-zis ştiinţifice, chiar acestor dogmatici; în final, criticii sunt daţi afară cu desăvârşire din comunitatea ştiinţifică. În timpul procesului, dovezile împotriva viziunii darwiniste dispar pur şi simplu, aşa cum dispar martorii împotriva Mafiei. Sau, dovezile sunt îngropate în publicaţii de specialitate, acolo unde numai un cercetător consacrat le poate descoperi. Odată ce criticii sunt reduşi la tăcere iar dovezile contrare sunt îngropate, dogmaticii anunţă că există o dezbatere ştiinţifică asupra teoriei lor, dar că nu există nicio dovadă împotriva ei.“
Aceasta este realitatea care continuă să existe în spatele afirmaţiei că „evoluţionismul este încă acceptat de către lumea ştiinţei.“ Evoluţionismul este menţinut în viaţă nu pentru că are vreo însemnătate ştiinţifică, ci pentru că este o obligaţie ideologică.

 

Sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 2