Tag: Islamic

Femeile și clădirea societății

Aaishah Haider   Cele mai multe femei musulmane de-a lungul istoriei au înțeles și apreciat rolul lor în societate. Ele au înțeles esența paradigmei islamice, conceptul de Tawhid, Unicitatea lui Allah. Ele au crezut cu tărie că Allah a creat ființele umane ( bărbați și femei) pentru a-L adora și a-L servi, ca niște înlocuitori […]

Aaishah Haider

Cele mai multe femei musulmane de-a lungul istoriei au înțeles și apreciat rolul lor în societate. Ele au înțeles esența paradigmei islamice, conceptul de Tawhid, Unicitatea lui Allah. Ele au crezut cu tărie că Allah a creat ființele umane ( bărbați și femei) pentru a-L adora și a-L servi, ca niște înlocuitori ai Lui. Prin urmare, învățăturile coranice conturează clar rolurile genurilor și relațiile prin concepte majore ca:

1. Zawajiyah (împerecherea) care stabilește egalitatea și cooperarea. Allah spune:

O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă și a făcut din aceasta și pe perechea ei și care a răspândit din cele două (ființe) mulți bărbați și femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați (unii pe alții) și (fiți cu frică de ruperea) legăturilor de rudenie, căci Allah este veghetor peste voi. (An-Nisaa’ 4:1)

2.Wilayah ( Protectori unul altuia). Coranul de asemenea conturează relația dintre bărbați și femei ca parteneri (Awliya) pentru stabilirea unei familii și societăți sănătoase. Conceptul de Wilayah a fost explicat in Surah At Tawba și pus în practică în Sunnah Profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). Allah spune:

Dreptcredincioșii și dreptcredincioasele își sunt aliați unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngaduit, împlinesc Rugăciunea, dau Dania și se supun lui Allah și Trimisului Său. Cu aceștia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic (și) Înțelept.  (At Tawbah 9:71).

3. Al treilea concept este Qiwamah, unde Coranul îl face pe bărbat responsabil de a-și întreține familia; femeile sunt în acest fel libere să aibă grijă de familie, fiind întreținute, fara a avea stresul de a câștiga un venit. Fiecare gen are calități speciale, care, în general, duc spre o calitate mai înaltă ca rezultat al îndeplinirii rolurilor lor particulare. Coranul spune:

Nu râvniți la ceea ce Allah a dăruit unora dintre voi mai mult decât altora. Bărbații vor avea parte de ceea ce au agonisit și femeile vor avea parte de ceea ce au agonisit. Deci rugați-vă lui Allah pentru harul Său, căci Allah pe toate le știe. (An-Nisaa’ 4:32).

Multe femei musulmane și-au luat rolul în serios, de-a servi societatea în anumite domenii. Prin revizuirea arhivelor fundației Awqaf în cele mai multe țări islamice, putem concluziona prin cercetare că femeile musulmane au înființat câteva dintre cele mai esențiale și vitale instituții pentru societatea lor și apoi au contribuit la construirea de școli, moschei, spitale, adăposturi și chiar fântâni de apă în zonele deșertice, în special pe rutele principale spre Makkah și Madinah.

Femeile musulmane au fost capabile să stabilească o mulțime de modele în domeniul developării sociale. În Egipt, de exemplu, în timpul perioadei mameluce,  Al Sheikhah Zainab, fiica lui Abi Al-Barakat, în anul 684 după Hijrah a lucrat împreună cu fiica lui Al Zabir Bibars (Sultanul Egiptului la acea vreme) la înființarea unui Ribat, care este echivalent în zilele noastre cu un adăpost pentru femei.

Acest Ribat a fost înființat pentru a promova servicii educaționale, spirituale și sociale pentru femei. Femeile care căutau liniște și siguranță datorită unui mediu familial cu probleme unde erau abuzate și amenințate, erau mereu binevenite la Ribat. Sheikhah și asistentele ei le ajutau să-și depășească problemele prin ședințe intensive de consiliere cu o focalizare și o dezvoltare în spiritualitate și adorare. Ele au oferit programe de pregătire prin educarea femeilor cu privire la drepturile lor, rolurile și responsabilitățile stabilite pentru ele în Coran și Sunnah. De asemenea, le-a învățat câteva tehnici folositoare și le-a dat soluții practice pentru a-și depăși dificultățile.

Rolul femeilor de întreținere a societății este unul esențial; ele sunt conștiința societății, pentru localizarea problemelor din societate și pentru a ajuta în oferirea de soluții efective.  Acest rol trebuie să fie încurajat și cultivat pentru a ajuta la curățarea societății de alterare și a o conduce spre pace și puritate.

Source Link

Views: 2

Amanah

أمانة  Amanah Responsabilitatea Bismillahi Rahman Rahim! Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi! Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui […]

أمانة  Amanah

Responsabilitatea

Bismillahi Rahman Rahim!

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!

Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

„Noi am propus cerurilor, pământului și munților, sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte și le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [față de el însuși] și tare neștiutor” (Al-Ahzab: 72).

Islamul este o religie universală, atotcuprinzătoare, care îl educă pe om, educă mintea omului pentru ca aceasta să fie capabilă să refuze invențiile în credință; islamul educă inima pentru ca acesteia să nu îi placă lucrurile rele, islamul educă inteligența pentru ca omului să îi placă lucrurile de valoare, educă personalitatea omului în așa fel încât această personalitate să rămână vie și cu teamă și dragoste față de Allah Preaînaltul, atât în fața oamenilor, dar și atunci când se află în  singurătate.

Islamul este religia noastră, o religie  a comportamentului care se bazează pe valori atât de deosebite încât ajunge să fie  similară cu credința. La începutul acestui comportament pe care Allah Preaînaltul l-a ales pentru dreptcredincioșii acestei religii se află lucrul pe care pământul, munții și cerurile nu au vrut să îl poarte pe umerii lor, și anume resposabilitatea. Responsabilitatea are un sens foarte profund în sufletului credinciosului, iar profetul Muhammed (ﷺ)  a spus că ”cine nu are amanah (responsabilitate), nu are credință.”

Pentru a ne face o idee despre cât de importantă și grea este această „încredere, responsabilitate” (amanah), Allah Preaînaltul spune că cerurile și pământul, în ciuda gloriei și măreției lor, și munții, în ciuda mărimii și fermității lor, nu au avut puterea și curajul să o suporte și au refuzat-o. Dar omul, omul slab și fragil, a luat această povară grea asupra sinelui său minuscul, din ignoranță.

            Comportamentul este cel care îl ajută pe credincios să se diferențieze de ceilalți oameni. Ce rost ar mai avea o religie dacă  aceasta nu îl determină pe om să o îmbrățișeze? Din partea lui Saad, fiul lui Waqas: ”Un credincios poate deține multe defecte, însă nu hain și mincinos, fiindcă acestea din urmă nu fac parte din islam.”

Devotamentul și sinceritatea fac parte din  semnele credinței și a religiei islamice și drept credincioși sunt cei care au grijă de responsabilitățile lor. Amanah (responsabilitatea) este titlul credinciosului oriunde s-ar afla acesta, iar un hadis autentic spune că primul lucru care va dispărea de la oameni când se va apropia Ziua de Apoi, va fi responsabilitatea și ultimul lucru care le va mai rămâne lor pe pământ va fi rugaciunea.  Când nu vom mai avea responsabilitate unii față de ceilalți înseamnă că se apropie Ziua de Apoi, iar ultimul lucru care se va ridica de pe pământ , dintre credincioși, va fi rugaciunea.  Dacă rugăciunea nu te ridică către Allah subhanahu wa taala, dacă nu te îndepărtează de la lucrurile urâte și rușinoase, care ar mai fi valoarea ei pentru tine? Ce rezultate să mai aibă rugăciunea asupra comportamentului tău, dacă aceasta nu te apropie de Allah Preaînaltul?

Avem nevoie de o resetare a credinței noastre, a valorilor și a comportamentului nostru, conform credinței islamice și Coranului cel Sfânt, urmând și punând în practică exemplul profetului Muhmmed (ﷺ) . Metodologia Coranului a fost pusă în practică de către profetul Muhammed pentru ca noi să îi urmăm exemplul și să fim așa cum vrea Allah Preînaltul. Doar așa vom putea ajunge să câștigăm inimile celor din jur, să îl mulțumim pe Allah subhahanu wa taala prin comportamentul, vorbele și faptele noastre. Comportamentul face parte din responsabilitățile noastre. Când profetul a fost întrebat când va sosi Ziua de Apoi, el a răspuns că Ziua de Apoi va veni atunci când (amanah) responsabilitatea se va pierde, iar când a fost întrebat ce înseamnă acest lucru a spus că responsabilitatea se va pierde atunci când vor fi aleși drept conducători oamenii care nu merită. Oare nu trăim destule tragedii în zilele noastre, oare nu ne apropiem de sosirea Zilei de Apoi, oare nu suntem vinovați noi musulmanii, deoarece ne-am întors într-un fel sau altul către ”coada caravanei” în loc să fim dintre cei care merg cu tot avântul către Allah Preaînaltul?

Pierderea responsabilității este un lucru foarte de grav, iar valoarea ei în fața lui Allah Preaînaltul este atât de prețioasă, încât avem poruncă să ”o ținem în picioare”.

Profetul Muhammed (ﷺ) a spus să ne ținem strâns de frânghia responsabilității și să nu fim haini cu cei care au încredere în noi și adeseori se ruga la Allah Preaînaltul să apere comunitatea de iresponsabilitate.

Mulți dintre noi nu înțelegem sensul profund al amanah (responsabilității) și credem că înseamnă doar a primi un lucru și a-l înapoia atunci când sosește timpul.

Bukhari și Muslim relatează că profetul Muhammed (ﷺ)  a spus că un om a cumpărat de la altă persoană o bucată de pământ în care a găsit un vas plin cu aur.  Acesta a luat vasul plin cu aur și a mers să îl înapoieze vânzătorului, însă fostul proprietar i-a răspuns: Eu ți-am vândut pământul cu tot ceea ce este pe el și în el, așadar aurul ți se cuvine. Cumpărătorul a spus că  a cumpărat doar pământul, nu și aurul din el. Într-un final au hotărât să meargă la Judecător pentru a se face dreptate între ei. Judecătorul i-a întrebat dacă au copii. Unul a spus că are un băiat, iar celălalt a spus că are o fată. Atunci judecătorul i-a sfătuit să le propună copiilor să se căsătorească, dacă și ei vor, astfel banii vor reveni familiei lor.

Allah Preînaltul să ne dea puterea de a înțelege islamul, înțelepciunea de a pune în practică etica profetului Muhammed (ﷺ) și a Coranului cel Sfânt, să absorbim în inimile noastre această credință și amanah (responsabilitatea), iar ultima noastră faptă să fie una dintre cele îndrăgite de Allah subhanahu wa taala. Amin!

Transcrierea predicii de vineri  – Moscheea Al-Quds

Predicator – imam Adnan Oun

Traducere simultană din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director la Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

Versetul fratiei

Versetul fratiei   Dreptcredincioşii sunt fraţi. Deci împăcaţi-i pe cei doi fraţi ai voştri şi fiţi cu frică de Allah! Poate că veţi afla îndurare! (Al-Hujurat 49:10) În limba arabă إِنَّمَا este folosit pentru a preciza cu exactitate calitatea sau cantitatea unui lucru sau condițiile ce trebuie a fi întrunite pentru a întregi acel lucru, […]

Versetul fratiei

Dreptcredincioşii sunt fraţi. Deci împăcaţi-i pe cei doi fraţi ai voştri şi fiţi cu frică de Allah! Poate că veţi afla îndurare! (Al-Hujurat 49:10)

În limba arabă إِنَّمَا este folosit pentru a preciza cu exactitate calitatea sau cantitatea unui lucru sau condițiile ce trebuie a fi întrunite pentru a întregi acel lucru, iar إِنَّ – care înseamnă  cu siguranță,  are rolul de a întări acțiunea ce-i urmează: إِنَّمَا ٱلْمُؤْمِنُونَ إِخْوَةٌ – Cu siguranță,  Dreptcredincioşii sunt fraţi.

Așadar,  Allah subhanahu wa ta’ala ne transmite prin intermediul acestui verset că nu poate să existe vreo altă calitate sau legătură de rudenie între dreptcredincioșii musulmani, decât aceea de fraternitate.

„Un Musulman îi este frate Musulmanului. El nu-i face rău și nici nu-l părăsește (la nevoie), nu-l minte și nu-l disprețuiește.”

(Muslim)

„Cei supuși sunt precum un trup întreg, dacă există o infecție undeva, întreg trupul va avea temperatură și va suferi.”  (Bukhari)

Sensul frăției în vremea Profetului Muhammed (ﷺ)

Profetul Muhammed ﷺ a stabilit această إِخْوَ (frăție) între musulmanii din Medina – „ajutoare” (Al-Ansar) și emigranți (Al-Muhajirun), după ce a construit moscheea din Medina, iar acest fapt  a fost într-adevăr  unic în istoria omenirii.

Astfel, cei din Medina au devenit frați cu cei din Meka, cei bogați au devenit frați cu cei săraci, daruindu-le acestora din urmă din averile sau proprietățile pe care la aveau în posesie.

Versetul fratiei

Moscheea nu era doar un loc unde se făceau rugăciuni, ci, mai mult, o ligă islamică unde musulmanii erau instruiți în spiritul islamului și al doctrinelor sale. Aceasta servea ca loc de adunare, unde se mediau curentele conflictuale preislamice, era sediul de unde se administrau toate afacerile musulmanilor și  se țineau consilii consultative și administrative.

“Frăția în credință”, așa cum spunea Muhammed Al-Ghazali, “subordona orice diferență de rasă și rudenie și  sprijinea preceptul islamic, conform căruia nici unul nu este superior celuilalt, decât în baza credinței și a fricii de Dumnezeu.”

Abu Huraira a relatat:

„Ansarii (ajutoarele)  l-au abordat odată pe Profet (ﷺ) întrebându-l dacă livezile lor de palmieri ar trebui împărțite în mod egal între musulmanii din Medina și frații lor din Meka. Profetul (ﷺ) s-a abținut să pună această grea povară pe umerii lor. S-a hotărât totuși ca emigranții să lucreze livezile împreună cu „ajutoarele” și recolta să fie împărțită în mod egal între ei.”

Asemenea exemple indică foarte clar spiritul de sacrificu, altruismul și cordialitatea din partea „ajutoarelor” și, de asemenea, sentimentul de apreciere, recunoștință și respect de sine pe care îl nutreau emigranții. Ei primeau doar atât cât le era necesar pentru a duce un trai rezonabil. Pe scurt, această politică de fraternitate și înțelegere reciprocă a fost atât de înțeleaptă și  oportună, încât multe probleme îndârjite erau rezolvate într-un mod minunat și  înțelept.

Versetul fratiei

Să reflectăm asupra acestor aspecte și să ne întrebăm: Mai există această frăție, precum în vremea Profetului Muhammed, (ﷺ) și acest spirit de sacrificiu în zilele noastre?

„…fiţi cu frică de Allah! , are la bază taqwa – teama, frica  de Allah, însă,  taqwa poate avea și sens de speranță. Uneori, oamenii se supăra când le spui: „Fii cu frică de Allah!”, însă acest lucru ar trebui să îi bucure, deoarece această expresie este, de fapt, o dua, o rugă, un îndemn către bine: „O, Allah, fă-ne pe noi dintre cei care să fim cu taqwa (evlavie, teamă, speranță)!”

Taqwa înseamnă și speranță: există o frică fără de nicio speranță și o teamă plină de speranță. Această teamă plină de speranță o putem asemui cu teama unui copil mic față de părinți, atunci când greșește și este mustrat,  însă această teamă este plină de iubire – când părintele îl ceartă pe copil, acesta nu încearcă să îl sperie, ci doar să corecteze un comportament greșit.

Prin urmare,  Allah subhanahu wa ta’ala nu trimite încercări asupra omului pentru a-l chinui sau pedepsi, ci pentru a-l testa și a-l determina să realizeze că este pe un drum greșit și trebuie să treacă „testul” prin corectarea comportamentului și revenirea pe un drum corect, iar aceste încercări pot fi individuale sau colective.

De aceea, taqwa nu trebuie să fie o frică exagerată și lipsită de orice speranță. Finalul acestui verset ne spune: Dacă veți fi dintre cei care au taqwa, Poate că veţi afla îndurare!,  prin urmare,  Allah subhanahu wa ta’ala lasă poarta speranței deschisă  pentru toți dreptcredincioșii.

_______________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi”, „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin. Acesta este un fragment din redactarea si editarea facute de doamna Camelia Hejou. 

Source Link

Views: 0