Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Munca in Islam – partea 2

Munca in Islam – partea 2

 

Statutul unei persoane în societate nu este o scuză pentru a se sustrage de la muncă. Aşa cum a arătat profetul Muhammad (saws), fiecare musulman are obligativitatea de a-şi aduce contribuţia la societatea în care trăieşte. Aşa se face că mari lideri din istoria islamului nu au abuzat de poziţia lor şi au muncit la fel ca supuşii lor. Sultanul Suleyman (cunoscut în Occident ca Soliman Magnificul – 1520-1566) a urmat exemplul profetului Muhammad (saws). Când el s-a aflat la conducere, Imperiului Otoman a atins maximul expansiunii teritoriale şi era o super-putere mondială. Chiar şi aşa sultanul nu a făcut din poziţia lui de lider al imperiului o meserie. Acesta a fost caligraf şi în timpul vieţii sale a executat o copie a Sfântului Coran. Soliman Magnificul nu este un caz izolat. Se ştie şi despre alţi califi că au fost caligrafi, cum este cazul califului Mustakfi (1301-1339), sau specialişti în tehnică, de exemplu califul Mustanjid (1160-1170) era specializat în executarea astrolabului şi a altor instrumente astronomice.

De asemenea există numeroase hadisuri în care Profetul Muhammad (saws) vorbeşte despre virtuţile muncii şi îi încurajează pe oameni să muncească:

 

„Al-Miqdaam (ra) a relatat că Trimisul lui Allah (saws) a spus: Nimeni nu mănâncă o mâncare mai bună decât cea pe care a dobândit-o cu propriile sale mâini. Profetul David (as) a mâncat ceea ce el a dobândit cu propriile mâini.” { Al-Bukhari (1966)}

 

„Abu Huraira (ra) a relatat că Trimisul lui Allah (saws) a zis: (Profetul) Zakariya (as) era tâmplar.” {Yahya bin Sharaf-ud-Din An-Nawawi, Riyad as-Salihin, Editura Islam, Timişoara, România, 1999, nr.545, p.192.}

 

„Abu Huraira (ra) relatează că Trimisul lui Allah (saws) a zis: „Fiecare profet a îngrijit oi.” El a fost întrebat: „Şi tu?” El a încuviinţat şi a adăugat că a îngrijit oile celor din Mekka pentru câteva monede.” {Yahya bin Sharaf-ud-Din An-Nawawi, Riyad as-Salihin, Editura Islam, Timişoara, România, 1999, nr.603, p.208.}

 

„Al-Zubair ibn al-Awwaam (ra) a relatat că Profetul (saws) a zis: Dacă unul din voi ar lua o funie şi ar aduce lemne de foc pe spinarea sa, iar (apoi) le-ar vinde, păstrându-şi astfel demnitatea, aceasta ar fi mai bine pentru el decât să ceară de la oameni care s-ar putea să-i dea sau să refuze să-i dea.” {Al-Bukhari (1402)}

 

Cerşitul este considerat dezagreabil, şi ca atare este descurajat:

 

„Abu Huraira (ra) a relatat că Trimisul lui Allah (saws) a zis: Cel care cere ca să-şi sporească averea, cerşeşte cărbune aprins. Să cearã, atunci, după voia lui, puţin sau mult.”

{Yahya bin Sharaf-ud-Din An-Nawawi, Riyad as-Salihin, Editura Islam, Timişoara, România, 1999, nr.535, p.190.}

 

„Thauban (ra) a relatat cã Trimisul lui Allah (saws) a zis: Cel care mă asigură că nu va cerşi nimic de la nimeni, pentru acela voi garanta Paradisul. Eu am zis: Eu îţi dau garanţia. De-atunci Thauban n-a mai cerut nimic de la nimeni.” {Yahya bin Sharaf-ud-Din An-Nawawi, Riyad as-Salihin, Editura Islam, Timişoara, România, 1999, nr.538, p.190.}

 

Islamul îi încurajează pe ceilalţi să-i ajute pe cei săraci, dar pe cealaltă parte nu le permite celor săraci să se complacă în sărăcie şi să cerşească, ci îi încurajează să scape de sărăcie prin muncă cinstită. Munca cinstită, oricât de dificilă ar fi, este mai bună decât cerşitul, deoarece prin cerşit un individ este un parazit pentru societate, în timp ce o persoană care munceşte, oricât de neînsemnată ar fi munca sa, îşi aduce contribuţia la evoluţia societăţii sale. Un exemplu în acest sens îl întâlnim în hadisul următor:

 

Anas ibn Malik a relatat: Un bărbat dintre Ansari a venit la Profet (saws) şi a cerşit de la el. El (Profetul) a întrebat: „Nu ai nimic acasă?”. El a răspuns: „Da, o carpetă, serveşte drept cuvertură şi saltea, şi un pahar de lemn pentru băut apă.”. El (Profetul) a spus: „Adu-mi acestea mie!”. Atunci el i-a adus aceste lucruri, iar el (Profetul) le-a luat în mâinile sale şi a întrebat: „Cine va cumpăra aceste (lucruri)?”. Un om a spus: „Eu le voi cumpăra pentru un dirham”. El (Profetul) a spus de două sau de trei ori: „Cine dă mai mult de un dirham?”. Un om a spus: „Eu le voi cumpăra pentru doi dirhami”. El (Profetul) i-a dat acele (lucruri) şi a luat cei doi dirhami, iar apoi i-a dat aceştia (dirhamii) Ansarului şi a spus: „Cumpără mâncare cu unul din aceştia şi dă-o familiei tale şi cumpără un topor (cu celălalt dirham) şi adu-mi acesta mie. El i l-a adus. Trimisul lui Allah (saws) i-a pus un mâner (toporului) cu propriile sale mâini şi a spus: Du-te şi adună lemne de foc şi vinde-le, şi să nu te mai văd două săptămâni. Omul a mers să adune lemne de foc şi să le vândă. Când a câştigat zece dirhami, omul a venit la el (Profet) şi cumpărase o haină cu o parte din aceştia şi mâncare de ceilalţi. Trimisul lui Allah (saws)a spus atunci: „Acest lucru este mai bun pentru tine decât să vii în Ziua Învierii cu un semn negru pe chipul tău (pentru cerşit). Cerşitul se cuvine doar pentru trei (categorii de) oameni: cel care se află în sărăcie lucie, cel care este afundat în datorii, sau cel care are responsabilitatea de a da o despăgubire şi are greutăţi cu făcutul plăţii.” {Abu Dawud, Sunan AbuDawud, Kitab al Zakat (9), 1637.}

 

Munca in IslamO persoană care-şi câştigă existenţa cu munca propriilor mâini este o persoană independentă. Însă, o persoană care depinde de o alta nu va fi independentă, iar dacă cel care îi furnizează mijloacele de trai este o persoană imorală şi îi cere celui pe care îl întreţine să săvârşească o imoralitate, acesta din urmă va fi nevoit să facă acel lucru imoral deoarece în caz contrar nu va mai fi întreţinut. În acest mod se poate răspândi imoralitatea, iar islamul închide orice poartă către ceea ce este rău. Deci, independenţa unui om depinde de munca lui. Un exemplu în acest sens este imamul Abu Hanifa, unul dintre cei mai mari savanţi musulmani. El a refuzat postul de judecător suprem la curtea califului Al-Mansur. Abu Hanifa nu a vrut să plătit de acesta, deoarece ştia că Al-Mansur făcea abuz de funcţia de calif şi intervenea în verdictele judecătorilor pentru a-şi atinge propriile interese. Abu Hanifa a fost vânzător de stofe şi a câştigat mult de pe urma comerţului său, el fiind un om bogat.

Islamul este împotriva unei clase de oameni care parazitează societatea. Tocmai acesta este şi motivul pentru care în islam nu există cler. În islam imamii trebuie muncească deoarece în acest fel ei îşi aduc contribuţia la evoluţia comunităţii lor şi îşi menţin independenţa şi integritatea.

 

Sursa: economie-islamica.blogspot.roSource Link

Views: 1

Toleranta religioasa – part 4

Toleranta religioasa – part 4

A. Hussain

 

Allah Preainalul a grait:

“In ziua aceasta am desavarsit religia voastra si am implinit harul meu asupra voastra si am incuviintat Islamul ca religie pentru voi!”

Si a mai grait Allah Preainaltul:

“ Spune: “ O, oameni! Eu sunt pentru voi toti Trimisul lui Allah caruia ii apartine imparatia cerului si a pamantului. Nu este Dumnezeu in afara de el! El da viata si el da moarte . Deci credeti in Allah si in Trimisul Sau, profetul cel neinvatat, care crede in Allah si in cuvintele Sale! Si urmati-l! Poate ca veti fi bine calauziti!”

Si tot Allah Preainaltul a grait:

“Singura religie acceptata de Allah este Islamul”.

48c75b23a55e510d893ba21517d10e05Allah Preainaltul si Preaslavitul ne vesteste in Coranul cel sfant ca acela care cauta o credinta, o filozofie, o  metoda, o religie si o comportare, diferite de metoda si de religia Islamului, trebuie sa stie ca ele nu-I vor fi acceptate si ca in cele din urma se va afla in Lumea de Apoi printre perdanti, printre cei pe care Allah va fi maniat, printre cei rataciti si pierduti : « Acela care doreste o alta religie decat Islamul, nu-i va fi acceptata si el se va afla in Lumea de Apoi  printre cei pierduti ».

In legatura cu infaptuirea egalitatii intre toti oamenii, intre toate rasele, neamurile, nationalitatile, natiunile si popoarele, Profetul bunei calauziri,indurarii, pacii, izbavitorul omenirii de politeism, de idolatrie si de ratacire, salvatorul natiunilor, popoarelor si omenirii de nedreptate,  tiranie si intuneric, Profetul Muhammad a spus :

«Oamenii sunt egali, la fel dintii unui pieptene ; un alb nu are nici un merit in plus fata de un negru, nici un arab asupra unui nearab, decat prin evlavie ».

Si a mai spus Profetul Muhammad:

«Acela care nedreptateste pe cineva care a facut legamant sau il desconsidera sau ii impune mai mult decat poate suporta sau ii ia ceva fara voia lui, ii va fi in Ziua Invierii Judecator ».

Trimisul lui Allah a recomandat in legatura cu coptii din Egipt :«Cat despre coptii din Egipt, voi veti izbandi asupra lor si va vor fi de ajutor pe calea lui Allah ».

Trimisul Muhammad , trimisul adevarului si tolerantei, le-a acordat adapost crestinilor din Najran in moscheea sa de la Medina cea luminoasa si le-a oferit cinstea de a sta de vorba cu ei vreme de trei zile si trei nopti.

Si a zis Profetul :

«Acela care va ucide pe cineva care a facut legamant nu  va simti mirosul Paradisului »

Si tot el a zis :

« Aceluia care provoaca un rau unui nemusulman [din tara sa] (zimmi) ii voi fi dusman in Ziua Invierii ».

Si a mai zis Profetul :

« Eu sunt cel mai apropiat de Iisus, fiul Mariei. Profetii  sunt frati. Mamele lor sunt diferite, insa religia lor este una singura. Intre mine si Iisus nu este nici un alt Profet ».

 

sursa: Islamul AziSource Link

Views: 9

Toleranța religioasă – part 2

Toleranța religioasă – part 2

A. Hussain

 

Exista numeroase tablouri si marturii, dovezi, intamplari si documente care confirma adevarul spiritului de toleranta al Islamului in relatiile cu lumea, cu oamenii si cu natiunile, in decursul intregii istorii, si cu deosebire in relatiile cu adeptii crestinismului si iudaismului.

Toleranta in Islam este un principiu adevarat, religios si de drept al dogmei Islamului, al musulmanilor si al gandirii coranice, el fiind mentionat in Cartea sacra (Coranul cel Sfant), in traditia despre Profet (As-Sunna an-nabawiyya) si fiind consacrat de modul de viata al primilor musulmani.

Allah Preainaltul a grait :

Spune : ‘O, voi oameni ai Cartii, veniti la un cuvant comun intre noi si voi : sa nu credem decat in Allah, sa nu punem nimic in rand cu El si sa nu luam unii pe altii drept divinitati, in afara de Allah. Apoi, daca ei vor intoarce spatele, spuneti-[le] : Mrturisiti [cel putin] ca noi suntem supusi  divinitatii unice’ ».

Tot Allah Preinaltul a grait :

‘Si de-ar fi voit Domnul tau, toti cei de pe pamant ar fi crezut laolalta ! Si oare tu ii silesti pe oameni sa fie credinciosi ?

Si a mai grait Allah Preainaltul :

‘Nu este cu putinta silirea la credinta ! Razvedita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire.

Si Allah Preainaltul a mai grait :

‘Si [adu-ti aminte] cand Iisus, fiul Mariei, a zis : ‘O fii ai lui Israel ! Eu sunt Trimisul lui Allah la voi, intarind Tora de dinainte de mine si vestind un trimis ce va veni dupa mine si al carui nume este Ahmad !’

Si a grait Allah Preainaltul, adresandu-se ‘oamenilor Cartii’ (Ahl al- Kitab), spunandu-le lor sa nu exagereze in privinta religiei sau a fanatismului sau in urmarea acelora care au fost mai inainte rataciti de la calea cea dreapta, calea adevarului, dreptatii, credintei in Allah si egalitatii :

« Spune : ‘O, voi oameni ai Cartii ! Nu treceti in credinta voastra peste adevar si nu urmati poftelor unor oameni care sunt rataciti, de mai inainte, si care i-au adus intru ratacirepe multi si s-au abatut de la calea dreapta ! ‘ »

Iar referindu-se la necesitatea respectarii tuturor  profetilor si trimisilor, fara nici o discriminare intre ei, la necesitatea ca musulmanul si credinciosul in Allah sa-i recunoasca pe toti profetii si trimisii si sa recunoasca unicitatea lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, El a grait astfel :

« Aceia care nu cred in Allah si in trimisii Sai, si vor sa-L separe pe Allah de trimisii Sai, zicand » ‘Noi credem in unii dintre ei, dar nu credem in altii » si voiesc sa gaseasca un drum de mijloc,/aceia sunt intradevar necredinciosi si pentru cei necredinciosi am pregatit Noi pedeapsa rusinoasa./ Acelora care cred in Allah si in trimisii Sai si nu fac deosebire intre ei [ intre trimisi ], acelora le vom darui rasplata cuvenita lor, caci Allah este Iertator si Indurator ».

Si tot Allah Preainaltul a grait :

« Pentru aceia care il urmeaza pe Trimis, profetul neinvatat, despre care se afla scris la ei in Tora si in Evanghelie. »

si a mai grait Allah Preainaltul :

« Sunteti cea mai buna comunitate care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciti ceea ce este drept si opriti ceea ce este nedrept si credeti in Allah ».

Si tot Allah Preainaltul a grait :

Allah nu va opreste sa faceti bine acelora care nu au luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si nu v-au alungat din caminele voastre si nici sa fiti nedrepti cu ei caci Allah ii iubeste pe cei drepti./Insa va opreste sa-i luati ca aliati pe aceia care au luptat impotriva voastra, din pricina religiei,si v-au alungat din caminele si au ajutat la alungarea voastra. Iar aceia care si-i iau ca aliati sunt nelegiuiti ».

Si tot Allah Preainaltul a grait:

« Astfel noi am fi facut din voi o comunitate cumpatata, pentru ca sa fiti martori in legatura cu oamenii si pentru ca Profetul sa fie martor in legatura cu voi ».

Si tot Allah Preainaltul a grait :

« Avraam nu a fost nici un iudeu, nici un crestin.El a fost credincios adevarat si intrutotul supus [ lui Allah si nu a fost dintre cei care fac semeni ».

si tot Allah Preainaltul a grait :

« O, oameni ai Cartii ! A venit la voi Trimisul Nostru ca sa va arate multe lucruri din cele pe care voi le-ati ascuns din Scriptura, trecand peste multe altele. V-au venit voua o lumina si o Carte limpede de la Allah ».

Si tot Allah Preainaltul a grait :

« Si spune celor carora li s-a dat Scriptura, precum si celor in nestiinta : « Voi ati imbratisat Islamul ? » Si daca primesc Islamul, sunt bine calauziti, iar daca nu voiesc, datoria ta este transmiterea [ mesajului ] si Allah este cel Care ii Vede Bine pe robii Sai ».

Si a mai grait Allah Preainaltul :

« Iar aceia de dupa ei, carora le-a fost daruita Carte aspre mostenire, sunt in mare indoiala in privinta ei./ De aceea cheama-i tu [ pe oameni ] si mergi pe calea cea dreapta – asa cum ti s-a poruncit – si nu urma poftelor lor ! si spune : « Cred in toate scripturile pe care ;e-a trimis Allah ! Mi s-a poruncit mie sa judec cu dreptate intre voi. Allah este Domnul nostru si Domnul vostru. Faptele noastre sunt ale noastre si faptele voastre sunt ale voastre. Nu este cearta intre noi, Allah ne va aduna pe noi, caci la El este intoarcerea ! » 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAziSource Link

Views: 2