Contează o persoană?

  Acum câțiva ani, la o ceremonie de absolvire, directorul școlii a vrut să încurajeze elevii absolvenți să considere cu seriozitate ceea ce ei pot da societății prin faptul că avansează în călătoria lor spre educație. „Contează o persoană?” a întrebat el. Și în loc să își continue discursul, a făcut o demonstrație. El le-a […]

 

Acum câțiva ani, la o ceremonie de absolvire, directorul școlii a vrut să încurajeze elevii absolvenți să considere cu seriozitate ceea ce ei pot da societății prin faptul că avansează în călătoria lor spre educație. „Contează o persoană?” a întrebat el. Și în loc să își continue discursul, a făcut o demonstrație. El le-a arătat un pahar mare plin cu apă și o pipetă. Apoi a întrebat, „Câte picături de apă credeți că sunt în acest pahar?”. După câteva încercări de ghicit ale elevilor, el a dezvăluit răspunsul, „2573 de picături! Le-am numărat eu însumi când umpleam paharul.” Ridicând pipeta, el a întrebat „Credeți că încă o picătură poate face vreo diferență în apa din pahar?” Copiii au răspuns plini de încredere, „Nu!”

Exact așa ne simțim noi. Ce poate face o persoană? Ce poate aduce o picătură de apă unui pahar plin cu apă? Efortul meu mic va face o diferență în această uriașă complexă lume?

Spre deosebire de răspunsul la întrebarea apei,răspunzând „nu” la această întrebare personală va rezulta într-o viață leneșă,inactivă, o viață fără energie și realizări. Șeitan folosește această tactică frecvent pentru a descuraja oamenii de la a face fapte bune, în special acele fapte care au un efect mai mare. Șeitan ne provoacă cu întrebări tot timpul: „Ai de gând să reformezi lumea? Cum vei reuși când toți cei dinaintea ta au eșuat? Ce e atât de special la tine? Crezi că această faptă mică va face vreo diferență? Oamenii sunt complet rătăciți ; te crezi un profet ca să îi călăuzești pe toți?”

Acestea și multe alte întrebări similare sunt de ajuns ca să oprească orice persoană de la a face bine, și poate cauza stagnare în reformarea unei societăți, în mod special când miza e mare și provocările sunt atât de extraordinare.

În acest articol, vom elabora mai mult asupra acestui obstacol și vom încerca să înțelegem cauzele. De asemenea vom stabili puterea spirituală necesară pentru a depăși această problemă și a învinge toate trucurile pe care Șeitan le folosește. Vom împărtăși câteva exemple pentru a fi proactivi și făcând cel mai mic efort chiar, rezultatul poate fi unul măreț.Vom ajuta cititorul să răspundă la întrebarea titlului, cu un răsunător, „Da! O persoană contează…foarte mult! ”

Sperăm ca la sfârșitului articolului, să fiți tot atât de entuziasmați ca și elevii de la absolvire cănd directorul le-a dovedit că se înșeală. El a adăugat încă o picatură în pahar, și diferența a fost atât de evidentă încât a stârnit aplauzele celor prezenți. Picatura a schimbat întregul pahar. Bineînțeles ca a facut-o. Era o picătură de colorant albastru!

Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine cerem ajutor. (Al-Fatihah 1:5)

Unul dintre obstacolele majore care hrănesc crezul că noi nu putem face o diferență este subestimarea propriului potențial. Nu spune Allah

Și omul este creat slab. (An-Nisaa 4:28) ?

Oricum, credincioșii găsesc putere în sprijinul lui Allah. Cu el, omul poate face minuni. Nu este o surpriză că trebuie să recităm acest verset de cel puțin 17 ori pe zi în rugăciunea noastră :

Numai pe TineTe adorăm, numai la Tine cerem ajutor. (Al-Fatihah 1:5).

Cu sprijinul lui Allah, slăbiciunea noastră este compensată. Atitudinea credinciosului când se confruntă cu o mare provocare este de a se îndrepta spre Allah și a-I cere ajutorul. Când lui Moise (Pacea fie asupra lui) , sarcina de a-l înfrunta pe Faraon i s-a părut colosală, el imediat i-a cerut ajutor și sprijin lui Allah :

A zis: Doamne, deschide-mi mie pieptul, și ușurează-mi mie lucrul (ce trebuie sa-l împlinesc). Și dezleagă-mi nodul limbii mele pentru ca ei să priceapă vorbele mele. (Ta-Ha 20:25-28)

Căutând sprijinul lui Allah este principala sursă de încredere în propriile abilități și un confort imens contra provocărilor și obstacolelor. Ar trebui ca mereu să ne reamintim,

Noi îi vom ajuta pe trimișii Noștri și pe cei care cred, atât în viața din această lume cât și în Ziua când se vor ridica martorii. (Ghafir 40:51)

Este o parte a credinței noastre că Allah este cel care face lucrurile să se întâmple ; rezultatele sunt în Mâinile Sale. Prin urmare,nu este efortul nostru cel care face ca lucrurile mărețe să se întâmple. Este El și El este capabil de a face orice. Noi doar trebuie sa Îi arătam angajamentul nostru, și minunile se vor întâmpla. Trebuie să ne reamintim mereu că nici Moise (Pacea fie asupra lui) nici toiagul său ar fi putut să împartă marea în doi munți de apă ; dar Allah PreaÎnaltul poate.

„Nu desconsidera nici o faptă bună…” (Muslim)

Așa cum păcatele mici și greșelile se adună pentru ruinarea noastră, faptele mici bune se adună pentru prosperarea noastră.

Alt obstacol este desconsiderarea faptelor mici și a nu vedea efectele acestora. Șeitan folosește această tactică pentru a ne face să ignorăm faptele mici, atât bune cât și rele. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) ne-a avertizat cu privire la păcatele mici și greșeli prin relatarea lui Ahmad ,„Feriți-vă de păcatele pe care le considerați nesemnificative…” De asemenea ne-a îndreptat atenția spre faptele bune mici pe care le considerăm nesemnificative: „Nu desconsiderați nici o faptă bună…”(Muslim)

 

Nu doar o singură persoană contează; chiar și o faptă contează.

Prin urmare, Allah și Trimisul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) ne-au arătat efectul amplu al faptelor mici mai ales în Viața de Apoi. Exemplele sunt numeroase. Allah spune în Coran:

Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb, îl va vedea. (Al-Zalzalah 99:7).

Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Robul lui Allah spune un cuvânt care Îl muțumește pe Allah, și nu îsi dă seama, Allah îi va ridica rangul cu el.” Și în descrierea faptului cum Allah înmulțește micile binefaceri ale robului Său, el (Pacea și binecuvântarealui Allah fie asupra lui) a zis: „…până ce, cea mai mică binefacere devine cât un munte.” (Bukhari)

Așa cum aceste mici binefaceri au mare răsplată în Viața de Apoi, acestea au de asemenea rezultate extraordinare în această viață. Chiar dacă suntem focalizați pe Viața de Apoi, Allah ne poate arăta rezultate extraordinare și în viața aceasta.

Amintiți-vă sfatul bun dat de profesorul Imamului Al Bukhari să adune toate hadisurile autentice ale Profetului într-o carte, ceea ce a rezultat în Cartea autentică a lui Bukhari.

Nu omiteți să investiți în fiul sau fiica voastră așa cum mama Imamului Ahmad a procedat până ce a devenit unul dintre cei mai mari savanți al Islamului.

Nu desconsiderați o sugestie similară cu cea a lui Umar ibn Al-Khattab de a compila Coranul, ceea ce a rezultat în păstrarea Coranului până în Ziua Judecății.

Nu desconsiderați o vorbire frumoasă similară cu cea pe care a avut-o Profetul față de At Tufayl ibn Amr pe când vizita Makkah, ceea ce a rezultat în credința întregului trib Daws.

Prin urmare, nu desconsiderați nici o faptă. Nu doar o persoană contează, chiar și o singură faptă contează.

Cu siguranță Ibrahim (Avraam) a fost o comunitate… (An-Nahl 16:120)

Acest verset îl descrie pe Profetul Ibrahim (Avraam) – pacea fie asupra lui – ca o comunitate (Ummah). Nu doar a pus în evidență cum Ibrahim (pacea fie asupra lui) a arătat diferite aspecte ale moralității și corectitudinii, dar de asemenea transmite sensul că a stabilit o comunitate. Comunitatea pe care Ibrahim a stabilit-o a fost comunitatea monoteismului,careia i-au aparținut toți profeții și mesagerii care au venit după el.

Dar ce mari fapte a făcut Ibrahim (pacea fie asupra lui)ca să fie numit o comunitate? Multe, dintre care cea mai extraordinară a fost să inițieze comunitatea. Doar fiind musulman și având mesajul Islamului la vremea lui i-a făcut pe toți cei care au venit ulterior să își traseze identitatea până la el și să simtă mândrie că îi aparțin. Allah vorbindu-i Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) spune:

Spune: Într-adevăr, Domnul meu m-a călăuzit pe un drum drept, o religie adevărată,religia lui Avraam… (Al-An`am 6:161)

Când se confruntă cu provocări mari, cei care inițiază binele sunt cei mai onorați. Nu pica în capcana a „ce ar face o persoana?”. Mai degrabă, trăiește în spiritul a „Lasă-mă să fiu eu primul care fac!” Amintiți-vă că cel mai mare dintre martiri este acela care stă în fața unui tiran impunând ce e corect și interzicând ce e greșit.

Fii ca cei șase oameni din Madinah care au îmbrățișat Islamul și l-au adus în orașul lor. Fii ca primul ambasador al Islamului al unui întreg nou oraș așa cum a fost Musab ibn Umar pentru Madinah.

Fii primul care începe, inițiază, stabilește și își dă silința. Dacă faci asta, vei primi răsplată pentru faptele tare și faptele celor care te urmează. Fii dintre cei care zic:

…și fă din noi călăuză pentru cei evlavioși. (Al-Furqan 25:74)

…pentru dezvinovățire la Domnul vostru. (Al-A`raf 7:164)

Un argument foarte des întâlnit pe care îl folosim pentru a ne abține de la a face fapte bune este, „nu este nici o speranță în ceea ce facem. „Același argument a fost folosit de câțiva israeliți când un grup de-al lor impuneau ce este corect și interziceau ce este greșit. Lor li s-a spus,

De ce îndemnați un neam pe care Allah voiește să-l nimicească sau să-l osândească la un chin greu? (Al-A`raf 7:164).

Ei au răspuns elocvent:

Ei au spus: Pentru dezvinovățire la Domnul vostru, și poate că ei vor avea frică! (Al-A`raf 7:164)

Allah ne va întreba despre societatea din jurul nostru. Allah ne va trage la socoteală pentru stricăciunea pe care o vedem în fiecare zi. Noi suntem responsabili pentru corupția din societate chiar dacă noi nu suntem corupți. Trebuie să facem ceva în legătură cu asta chiar daca ne gândim că poate nu va funcționa. Dacă funcționează, sărbătorim rezultatul. Dacă nu,vom avea o scuză să I-o prezentăm lui Allah când ne va întreba despre această responsabilitate: „O Allah, noi ne-am făcut datoria, iartă-ne te rugăm, și nu ne trage la răspundere pentru ceea ce fac alți oameni !”

„…și ei au venit afară (din peșteră) mergând.” (Bukhari)

Intenția curată față de Allah poate mișca pietre, schimba inimi, și reforma societățile.

Un concept important care ne va ajuta să mărim efectul faptelor noastre mici este conceptul intenției. Purificarea intenției față de Allah are un efect imens. Faptele mici, când sunt făcute cu intenție corectă și pură, au un efect extraordinar în viața aceasta înainte de Viața de Apoi.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) ne spune povestea a trei oameni care au rămas blocați într-o peșteră,intrarea fiindu-le blocată de o piatră uriașă. În ciuda efortului lor, ei nu au fost capabili să o miște. După ce și-au extenuat forțele omenești, ei s-au întors spre Allah să îi salveze. Fiecare dintre ei s-a rugat. Toți și-au menționat faptele bune pe care le-au făcut în trecut. Fiecare își încheia povestea spunând, „O Allah, dacă știi că am făcut asta de dragul Tău, te rog scapă-ne din această dificultate.” (Bukhari). Piatra s-a mișcat câte puțin cu fiecare rugă până ce „…ei au ieșit din peșteră mergând.” (Bukhari)

Savanții folosesc această povestire autentică pentru a afirma că intenția pură mărește fapta. Intenția curată față de Allah poate mișca pietre, schimba inimi și reforma societățile. Asad ibn Zorarah i-a spus lui Musab ibn Umair când a fost abordat de marii conducători ai Medinei,

„Aceia sunt conducătorii oamenilor lor. Dacă ei îmbrățișează Islamul, mulți oameni care sunt după ei vor crede. Așa că fii sincer lui Allah când le vorbești.”

Și Musab a fost sincer și ei au crezut si la fel au făcut toți oamenii lor.

O lecție subtilă din această povestire extraordinară este importanța muncii colective. Piatra s-a mișcat complet când ei toți au contribuit la îndepărtarea ei prin faptele lor bune. Da, se poate ca o persoană să nu conteze, și se poate să nu obțină foarte mult de una singură. Dar un grup de persoane a căror intenție față de Allah este curată, poate face minuni.Allah spune,

Întrajutorați-vă în împlinirea faptelor bune și în evlavie… (Al-Ma’idah 5:2)

…îți aduc din Saba o veste sigură. (An-Naml 27:22)

Nu doar o persoană contează; ci chiar și o pasăre mică.

Pupăza este o pasăre frumoasă dar nu este singura care este frumoasă. Zboară lin și cu stil dar așa fac multe păsări. Nu este menționată în Coran datorită acestor lucruri. A fost datorită faptei ei mici referitoare la oamenii care venerau Soarele. A fost atitudinea proactivă a pupezei față de adevăr care a făcut ca numele ei să fie pomenit de miliarde de musulmani în cea mai autentică și onorabilă Carte. Este efortul ei mic care a îndrumat o regină și întregul ei regat să creadă în Allah cu Profetul Său ,Sulayman (pacea fie asupra lui). (An-Naml 27:20-44). Nu doar o singură persoană contează; chiar și o pasăre micuță contează.

 

______________________

Sursa: onislam.net   /   islamulazi.ro

Source Link

Views: 1

Capitolul Al-Asr explicat de Nouman Ali Khan

Valentina Sadi   În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător Jur pe timp! Că omul va fi în pierdere, afară de aceia care cred și împlinesc fapte bune și se îndeamnă unul pe altul către Adevăr și se îndeamnă unul pe altul la răbdare. (Coranul cel Nobil, Al-Asr)  

Valentina Sadi

 

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Jur pe timp! Că omul va fi în pierdere, afară de aceia care cred și împlinesc fapte bune și se îndeamnă unul pe altul către Adevăr și se îndeamnă unul pe altul la răbdare.

(Coranul cel Nobil, Al-Asr)

 

Source Link

Views: 1

Este precum Allah voieşte; nu există putere decât la Allah!

Este precum Allah voieşte; nu există putere decât la Allah!   Adevăratul deţinător al tuturor binecuvântărilor la care o persoană este martoră în viaţa din această lume este Allah. Cu toate acestea sunt unii care greşesc, considerând că sunt adevăraţii posesori ai binecuvântărilor pe care Allah le-a oferit. Binecuvântările fiind revărsate asupra lor, ei uită […]

Este precum Allah voieşte; nu există putere decât la Allah!

 

Adevăratul deţinător al tuturor binecuvântărilor la care o persoană este martoră în viaţa din această lume este Allah. Cu toate acestea sunt unii care greşesc, considerând că sunt adevăraţii posesori ai binecuvântărilor pe care Allah le-a oferit. Binecuvântările fiind revărsate asupra lor, ei uită de lipsa lor de putere în faţa lui Allah şi devin aroganţi, deşi Allah deţine puterea de a lua înapoi tot ceea ce El a oferit, dacă voieşte. Astfel este necesar să recunoaştem cu toţii că fiecare binecuvântare este un cadou de la Allah şi să Îi mulţumim Domnului nostru pentru cele cu care ne-a înzestrat. Pentru ca oamenii să înţeleagă această chestiune, Allah ne oferă următoarele exemple în Coran:

Spune-le lor pilda a doi bărbaţi. I-am dat Noi unuia dintre ei două grădini cu viţă de vie, pe care le-am împrejmuit cu palmieri de curmale, iar între ele am făcut ogoare verzi. Amândouă grădinile au dat roadele lor şi nu i-a lipsit lui nimic. Şi am făcut Noi să curgă prin mijlocul lor un pârâu. Şi a avut el şi alte roade şi i-a zis semenului său, când stătea de vorbă cu el: «Eu am mai multă avere decât tine şi sunt mai puternic, [căci am] mai mulţi sprijinitori!» A intrat în grădina lui, păcătuind faţă de sine însuşi [prin necredinţa sa] şi a zis: «Nu cred că aceasta va pieri vreodată şi nu cred că Ceasul va veni. Iar de voi fi adus la Domnul meu, voi găsi [loc] şi mai bun decât ea, în schimb!» (Al-Kahf 18:32-36).

Unul dintre cei doi bărbaţi la care se face referire în Coran, cel care deţinea putere mai mare şi bunăstare a uitat că Allah este Cel care i-a oferit bogăţiile şi proprietăţile; în mod neadevărat, a ajuns să creadă că erau ale lui şi a devenit îngâmfat. El credea că pământul din care creştea recolta sa a fost făcut fertil de către Allah şi niciodată nu va fi distrus, nici nu va suferi vreo stricăciune. Într-un fel, se poate considera că grădina lui bine păzită şi străbătută de un râu, devenind astfel din plin roditoare, era o frumuseţe şi oferea o încântare care niciodată nu ar fi putut fi distrusă. Dar trebuie amintit că toate lucrurile sunt supuse lui Allah. Precum orice altceva din univers, această grădină era sub controlul lui Allah; fiecare sămânţă creştea prin permisiunea lui Allah, fiecare ramură răsărea numai prin porunca lui Allah. Râul uda rădăcinile palmierilor prin voia lui Allah. Grădina a rămas roditoare prin porunca lui Allah; totul putea fi distrus doar dacă Allah spunea: „Fii!”. În Coran ni se spune că omului care a uitat că Allah este Cel care îi binecuvânta averea i s-a amintit să mărească şi preamărească gloria şi puterea lui Allah atunci când intra în grădină şi să spună:

Ce voieşte Allah se împlineşte. Nu este putere decât numai la Allah.;

Şi i-a zis semenul său, stând de vorbă cu el: «Oare nu crezi tu în Acela care te-a creat pe tine din ţărână, apoi dintr-o picătură şi la urmă ţi-a dat ţie chip de bărbat? În ce mă priveşte, Allah este Domnul meu şi nu-I fac Domnului meu pe nimeni asociat. Când ai intrat în grădina ta spunând: ‛Ce voieşte Allah [se împlineşte]! Nu este putere decât numai la Allah!’ Iar dacă mă vezi pe mine cu mai puţină avere şi cu mai puţini copii decât tine, s-ar putea întâmpla ca Domnul meu să-mi dea ceva mai bun decât grădina ta şi să trimită asupra ei nenorocire din cer, încât să devină un pământ lunecos, ori apa ei să se ducă aşa de adânc, încât n-o s-o mai poţi scoate.»

Şi roadele lui au fost înconjurate [de mânia lui Allah], iar el a rămas frângându-şi mâinile pentru ceea ce cheltuise pentru ea şi [via] era distrusă cu totul pe proptelele ei. Şi atunci a zis el: «Ce bine ar fi fost dacă eu nu-I făceam Domnului meu niciun asociat!» Şi n-a avut el nicio ceată care să-l ajute împotriva [pedepsei] lui Allah şi nici el însuşi nu şi-a putut fi de niciun ajutor. Acolo ocrotirea vine numai de la Allah, [Ocrotitorul] Adevărat. El dă cea mai bună răsplată şi urmarea cea mai bună. (Al-Kahf 18:37-44).

După cum se înţelege din aceste versete, Allah a distrus printr-un dezastru natural atât grădina, cât şi recoltele acestui om care era atât de mândru de ceea ce el deţinea pentru a-i aminti că nu există putere decât la El. Posesorul grădinii a văzut cum tot ceea ce a avut a fost distrus în final şi a înţeles că nu avea niciun prieten şi niciun ajutor decât la Allah; el a căutat refugiu la Allah, spunând:

Ce bine ar fi fost dacă eu nu-I făceam Domnului meu niciun asociat! (Al-Kahf 18:43).

Una dintre lecţiile care trebuie învăţate din această povestire din Coran este că oamenii nu trebuie niciodată să creadă că ceea ce posedă le aparţine şi că trebuie să vorbească într-o asemenea manieră încât să Îl preamărească pe Allah:

„Ce voieşte Allah se împlineşte. Nu este putere decât numai la Allah”.

 

Source Link

Views: 2