Tag: Islamul

Ar-Razi despre bolile ORL

Ar-Razi despre bolile ORL   Rhazes (850-923) a dedicat o carte de medicină tratării bolilor de dinți, ureche, nas și gât, pe lângă numeroase capitole în cartea sa „Al-Hawi”. Ei obișnuia să examineze pacienții în lumina directă a soarelui sau prin folosirea oglinzilor reflectante, folosind o speculă specială pentru ureche și nas și spatule pentru […]

Ar-Razi despre bolile ORL

 

Portrait of Rhazes al Razi AD 865 925 Wellcome L0005053 cropped Ar-Razi despre bolile ORLRhazes (850-923) a dedicat o carte de medicină tratării bolilor de dinți, ureche, nas și gât, pe lângă numeroase capitole în cartea sa „Al-Hawi”. Ei obișnuia să examineze pacienții în lumina directă a soarelui sau prin folosirea oglinzilor reflectante, folosind o speculă specială pentru ureche și nas și spatule pentru gură și gât.

El a descris afecțiunile inflamatoare ale urechii medii și externe și a enumerat complicațiile lor, pe lângă alte afecțiuni ale nasului, gurii, faringelui și laringelui. El a fost primul care a descris rinoreea sezonieră și a oferit cauzele ei, pe lângă studiul diferitelor forme de răceală. El a fost primul care a diferențiat pojarul de variolă și a corectat ideea greșită că erau aceeași boală. El a identificat alcoolul și a fost primul doctor care l-a folosit ca antiseptic.

Ar-Razi despre bolile ORL

În chirurgie el a adăugat noi descoperiri, fiind primul medic care a folosit anestezia generală prin inhalare în forma buretelui anestezic. Un burete înmuiat într-o soluție de opiu, extract din semințe de Hyoscamus niger, mătrăgună și Azalee Alpină era folosit la inhalare înainte de orice operație chirurgicală. El a folosit catgutul[1] în chirurgia practică pentru prima dată și obișnuia să își sterilizeze instrumentele în lichid proaspăt de bilă. De asemenea, a inventat instrumente chirurgicale noi pe care le folosea în practica sa chirurgicală.

Cea mai admirabilă invenție a fost aceea a cablului înnodat folosit pentru îndepărtarea umflăturilor nazale și nazofaringiene. Este un cablu subțire cu multiple noduri, care se trece prin nas până la gură și mișcat înainte și înapoi, având aceeași acțiune ca fierăstrăul Gigli.[2]

 

[1] Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc.

[2]  Faisal Dipsy, “The Ear, Nose and Throat in Rhazes’s Medicine“.

Source Link

Views: 7

Despre Avicenna

Despre Avicenna   Avicenna (980-1036) a fost unul dintre medicii musulmani lideri. El a colectat și sintetizat o mare parte din munca anterioară făcând și multe adăugiri. Cartea lui medicală principală, „Canonul” a devenit una dintre lucrările de bază de referință în vremurile medievale. Această lucrare este o contribuție prețioasă nu doar pentru medicina medievală […]

Despre Avicenna

 

descărcare 5 Despre AvicennaAvicenna (980-1036) a fost unul dintre medicii musulmani lideri. El a colectat și sintetizat o mare parte din munca anterioară făcând și multe adăugiri. Cartea lui medicală principală, „Canonul” a devenit una dintre lucrările de bază de referință în vremurile medievale.

Această lucrare este o contribuție prețioasă nu doar pentru medicina medievală dar și pentru istoria universală a medicinii tuturor timpurilor. A fost preferată lucrărilor medicale anterioare a lui Hipocrate, Galen și Rhazes în predarea la universitățile din Est și Occident.

Studiul său asupra bolilor și controlarea lor a fost împrumutat parțial din antichitate și parțial dezvoltat prin observarea sa empirică și practicile care încă mai sunt folosite în prezent în medicina tradițională în țările din Orientul Îndepărtat.

În enciclopedia sa medicală, „Al-Canon”, el a dedicat capitole întregi anatomiei, fiziologiei și afecțiunilor urechii, nasului și gâtului.[1]

Despre Avicenna

Pentru diagnosticarea bolilor urechii, nasului și gîtului el folosea oglinzi reflectante, specule speciale și palparea cu degetele pentru a face diferența între umflături. Abilitatea sa dezvoltată în palpare i-a permis să diagnostice bolile orale, faringiene și laringiene cu o precizie exactă. El putea face diferența între leziunile benigne și maligne și era capabil să diagnostice paralizia corzilor vocale fără nici o vizualizare.

El a oferit informații detaliate despre simptomele surzeniei, acufeniei[2], amețelii, rinoreei, răgușelii, disfagiei[3] și stridorului. El a enumerat cauzele cunoscute ale surzeniei și acufeniei și a numit cel puțin cinci tipuri de acufenie, și a făcut referire pentru prima dată la surzenia și acufenia toxică.[4]

El a inventat instrumente și unelte pentru examinarea și diagnosticarea bolilor și a descris o nouă cale de evaluare a nivelului de auz printr-un test simplu de voce. El a recomandat pentru prima dată un tub curbat făcut din argint sau aur, care să fie introdus în laringe pentru a salva pacienții care se sufocă. Însă, unii istorici au atribuit eronat performanța printei intubări endotraheale lui MacEwan și Einsenmenger în 1847.[5]

 

 

 

[1] Avicenna A.H.A., “Al-Canon in Medicine“, Vol. 1, 2 & 3, Dar Sader Press, Beirut, Lebanon, 1980, pp. 55, 148, 161, 1988.

[2] Senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un stimul extern.

[3] Dificultate în înghițirea alimentelor.

[4] Stephens S.D.G., Tratamentul acufeniei o perspectivă istorică , Jurnalul de laringologie și otologie, Octombrie 1984, Vol. 98, pag. 963.

[5] Sercer A., “Traheostomia de-a lungul a 2000 de ani de istorie”, Ciba Symposium Journal, Vol. 10, No. 2, 1965, pag. 78.

Source Link

Views: 4

Ammar Ibn Ali Al-Mosuli

  Ammar Ibn Ali Al-Mosuli Ammar, din Mosul (Irak) a prosperat în jurul anului 1010 e.n. El a scris o carte numită „Kitab al-Muntakhab fi ’ilaj al-’ayn” (Cartea Alegerilor în Tratamentul Afecțiunilor Ochiului) și a practicat mai mult în Egipt. Cartea lui tratează subiecte ca anatomia, patologia și descrie șase cazuri istorice pentru operația de […]

 

Ammar Ibn Ali Al-Mosuli

Ammar, din Mosul (Irak) a prosperat în jurul anului 1010 e.n. El a scris o carte numită „Kitab al-Muntakhab fi ’ilaj al-’ayn” (Cartea Alegerilor în Tratamentul Afecțiunilor Ochiului) și a practicat mai mult în Egipt. Cartea lui tratează subiecte ca anatomia, patologia și descrie șase cazuri istorice pentru operația de cataractă și un caz de nevrită optică. Hirschber scrie că Ammar a fost „cel mai deștept chirurg oftalmolog din întreaga literatură arabă.”

Ammar a discutat 48 de afecțiuni oftalmologice într-o scurtă lucrare de aproximativ 1500 de cuvinte (una dintre cele mai scurte lucrări de acest gen). Acest manuscris poate fi găsit în Biblioteca din Escorial de lângă

Madrid, Spania. Deși este mai scurtă decât cartea lui Ali Ibn Isa, conține mult mai multe remarci originale și observații. Până în secolul XX, opera lui Ammar era disponibilă în limba arabă și o traducere în ebraică a fost realizată de Nathan Evreul în secolul XIII.

Această operă a fost tradusă în limba germană de profesorul Julius Hirschberg în 1905. Ammar a fost cel care a inventat operația de cataractă prin aspirație, folosind un ac fin scobit introdus prin limbul[1] ochiului (unde corneea se unește cu conjunctiva[2]). Aceasta a fost operația cea mai bine efectuată a acelui timp. Acest tip de operație de cataractă este încă practicat în prezent.

Ammar Ibn Ali Al-Mosuli

ammar mawsilli Ammar Ibn Ali Al-MosuliAmmar, de-a lungul activității lui de chirurg și cercetător, niciodată nu a uitat că în primul rând era musulman și apoi om de știință. Acest lucru este observat prin atitudinea sa plină de compasiune față de pacienți. În călătoriile sale, el și-a îndeplinit obligațiile religioase, vizitând Medina și împlinind Pelerinajul la Mekka.

 

[1] Creastă marginală a unei formații anatomice circulare.

[2]  Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ocular.

Source Link

Views: 9