Tag: libertate

Dreptul la libertate

Dreptul la libertate                                     În Islam, fiecare fiinţă umană se naşte liberă şi trebuie să rămână astfel. Nu este Islamul cel care a legiferat sclavia; ea a fost practicată cu mult timp în urmă, înaintea apariţiei Islamului. Sclavia era practicată în Imperiul Roman, existând o lege care permitea luarea în sclavie a unei persoane […]

Dreptul la libertate

 

bird flying in the sunset 54121 1920x1080 Dreptul la libertate                                  În Islam, fiecare fiinţă umană se naşte liberă şi trebuie să rămână astfel. Nu este Islamul cel care a legiferat sclavia; ea a fost practicată cu mult timp în urmă, înaintea apariţiei Islamului. Sclavia era practicată în Imperiul Roman, existând o lege care permitea luarea în sclavie a unei persoane care nu-şi plătea datoria sau a prizonierilor de război. Regina Elisabeta I a Marii Britanii a fost unul dintre cei mai activi comercianţi de sclavi. Toată Europa făcea comerţ cu sclavi aduşi din Africa, chiar până în secolul al optsprezecelea. Albii americani obişnuiau să răpească, să fure africani şi să-i ţină în sclavie pentru a munci în fermele lor.

În Islam nu există niciun verset coranic sau vreo tradiţie profetică care să le poruncească oamenilor să îi ia în sclavie pe alţii. Omar Ben Al Khattab, al doilea calif după profetul Muhammad şi unul dintre companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!), a rostit celebra afirmaţie: „Nu îi poţi ţine în sclavie pe oameni de vreme ce s-au născut liberi.” Sfântul Coran şi tradiţiile profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) îndeamnă musulmanii să elibereze sclavii şi această eliberare este opţională în unele cazuri şi obligatorie în altele:

 

  1. Dacă un musulman ucide o altă persoană în mod neintenţionat, el trebuie să-şi elibereze sclavul, dacă are unul;
  2. Dacă un musulman nu posteşte în luna Ramadan în mod intenţionat, el trebuie să-şi elibereze sclavul, dacă are unul;
  3. Pentru a se căi pentru pronunţarea neintenţionată a divorţului, musulmanul este îndemnat să elibereze un sclav, dacă are;
  4. Pentru a se căi pentru un jurământ neîndeplinit, musulmanul este îndemnat să elibereze un sclav;
  5. Pentru a se căi pentru pălmuirea sau lovirea unui sclav, musulmanul este îndemnat să-l elibereze;
  6. Pentru a face un act de caritate, musulmanul este îndemnat să elibereze sclavi, dacă sunt sub controlul său sau sub controlul altora;
  7. Islamul spune ca o parte din bugetul alocat daniei să fie cheltuit pentru eliberarea sclavilor.

 

Cu alte cuvinte, Islamul face din eliberarea sclavilor o parte a datoriei omunitatii islamice, precum şi a musulmanilor.

 

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Vizitează-i pe bolnavi, hrăneşte-i pe flămânzi şi eliberează sclavii.” Aceasta este o poruncă clară de a elibera sclavii, nu de a-i lua drept sclavi pe cei liberi, după cum unii contestatari ai Islamului afirmă în mod fals.

 

Allah spune în Sfântul Coran:

„Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam.” (Al-‘Isra’: 70).

În mod evident, a cinsti nu poate implica luarea în sclavie.

Source Link

Views: 5

De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?

  Sevinci Gemaledin   De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?   Jamal Badawi: Unul intre pincipiile fundamentale din democraţie sunt similare Islamului. Libertatea oamenilor de a-şi alege conducătorul pe care îl vor sau în care au cea mai mare încredere, ideea participării, într-o formă sau alta, în procesul decizional (actualmente este numit parlament) […]

 

Sevinci Gemaledin

 

De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?

 

Jamal Badawi:

dev_moavr_clipd1Unul intre pincipiile fundamentale din democraţie sunt similare Islamului. Libertatea oamenilor de a-şi alege conducătorul pe care îl vor sau în care au cea mai mare încredere, ideea participării, într-o formă sau alta, în procesul decizional (actualmente este numit parlament) ar fi unele din aceste similitudini. Noţiunea îndepărtării conducerilor, care eşuează în împlinirea aşteptărilor oamenilor, face parte din aceleaşi similitudini. Despre toate aceste vom discuta ulterior. Găsim că aceste principii sunt compatibile şi similare sistemului islamic.

Totuşi, după cum am spus mai devreme, asta nu înseamnă că ele sunt sinonime. În primul rând, într-o democraţie autoritatea ultimă este a poporului, o conducere a oamenilor pentru oameni. Autoritatea ultimă cosntă în înşişi oamenii. Totuşi în Islam autoritatea ultimă nu aparţine oamenilor, ci doar lui Dumnezeu. Aceasta reprezintă una dintre principalele diferenţe. Aceasta înseamnă că, atât conducătorii cât şi oamenii, sunt subiect al unui criteriu mai înalt în procesul lor de decizionare, acesta este călăuzirea divină.

Ne putem întreba ce presupune călăuzirea divină şi de cine este determinată. Bineînţeles că în acest caz cineva poate răspunde prin a spune că oamenii sunt cei care au ultimul cuvânt. Însă dacă sunt cu adevărat credincioşi ultimul lor cuvânt va fi din interpretarea voinţei divine şi legilor islamice.

Cu alte cuvinte, dacă ei ar fi cu adevărat credincioşi, ei vor ţine seamă de Dumnezeu şi de călăuzirea divină pe care El le-a dat-o. Presupunând că majoritatea oamenilor ar refuza să accepte călăizirea divină, ar avea ei supremaţie? În acest caz nu am putea numi acel sistem ca fiind islamic. Pentru a fi islamic, ar presupune că oamenii cred în Islam şi acceptă de bună voie şi din convingere pe Dumnezeu ca pe judecătorul ultim. Poate că unii se gândesc că această distincţie este doar una teoretică, însă ea de fapt presupune diferenţe serioase. 

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 1

 Dreptul la liberă exprimare

 Dreptul la liberă exprimare   Islamul îi asigură fiecărei persoane dreptul de a-şi exprima opinia în mod liber. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Acela care vede un rău trebuie să-l schimbe cu mâna lui. Dacă nu poate, cu vorba lui. Dacă nu poate, cu inima lui.” Această tradiţie […]

 Dreptul la liberă exprimare

 

Islamul îi asigură fiecărei persoane dreptul de a-şi exprima opinia în mod liber. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Acela care vede un rău trebuie să-l schimbe cu mâna lui. Dacă nu poate, cu vorba lui. Dacă nu poate, cu inima lui.”

muzzled e1474474283406  Dreptul la liberă exprimare

Această tradiţie profetică ne arată nu doar că este dreptul musulmanului să lupte împotriva răului şi să-l facă să dispară, ci este şi datoria lui. Dacă un musulman nu poate realiza asta, trebuie să protesteze verbal, cel puţin. Altfel, trebuie să continuie să păstreze o atitudine de protest în inima sa.

 

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Cel care păstrează tăcerea asupra adevărului este un diavol mut.” Aşadar Islamul lasă în sarcina fiecărui individ să pună lucrurile în ordine, conform standardelor Islamului. Aceasta este o altă caracteristică majoră a Islamului.

 

Într-un verset se spune:

O, voi cei care credeţi! Fiţi făptuitori neclintiţi ai dreptăţii, martori înaintea lui Allah, chiar împotriva voastră, împotriva părinţilor şi rudelor voastre − fie avuţi sau săraci – căci Allah cunoaşte cel mai bine ce este spre binele lor! Nu urmaţi pofte, ca să nu vă abateţi [de la dreptate]! Iar dacă voi faceţi o mărturie mincinoasă sau vă sustrageţi, [să ştiţi că] Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi! (An-Nisaa’ 4:135).

 

Allah spune în Coran:

O, voi cei care credeţi! Fiţi statornici [în îndatoririle voastre] faţă de Allah şi [fiţi] martori drepţi! Să nu vă împingă ura împotriva unui neam să nu fiţi drepţi! Fiţi drepţi, căci aceasta este mai aproape de evlavie! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi! (Al-Ma’idah 5:8)

 

Allah explică în acest verset:

Şi nu va purta niciun [suflet] păcătos povara altuia. Apoi la Domnul vostru este întoarcerea voastră şi El vă dă veşti despre ceea ce faceţi, căci El ştie ceea ce se află înlăuntrul piepturilor. (Az-Zumar 39:7)

Source Link

Views: 1