Dreptul la libertatea de credință

Dreptul la libertatea de credință   Islamul garantează libertatea de credință a oamenilor din alte religii revelate. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Acela care face rău unui nemusulman va fi duşmanul meu în Ziua Judecăţii.” Allah spune în Sfântul Coran:                                 „Voi aveţi religia voastră, iar eu am […]

Dreptul la libertatea de credință

 

Islamul garantează libertatea de credință a oamenilor din alte religii revelate. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Acela care face rău unui nemusulman va fi duşmanul meu în Ziua Judecăţii.” Allah spune în Sfântul Coran:

22 cb056ec5658b11195c199025c58ca386 18 Dreptul la libertatea de credință                                „Voi aveţi religia voastră, iar eu am religia mea!” (Al-Kafirun: 6).

                                  Allah mai spune în Sfântul Coran:

„Nu este silire la credinţă!” (Al-Baqara: 256).

 

Aceste trei texte anterioare implică următoarele:

 

  1. Nu este permis să obligi o persoană să îmbrăţişeze Islamul.

 

  1. Musulmanul este îndemnat să fie bun cu nemusulmanii şi îi este poruncit să nu le facă rău acestora.

 

 

Islamul oferă oamenilor libertate totală în gândire şi acţiune. Înnobilează sufletul omului fără să recurgă la violenţă, şi, de aceea omul poate trăi în linişte. Pentru a fi musulman nu trebuie să parcurgi anumite ritualuri pentru că Islamul nu este numai o religie care se practică pe tot globul dar este şireligia unei armonii perfecte cu natura umană.

 

Musulmanii ar trebui sa fie primii care inteleg ca un drept fundamental al fiecarui om in Islam este „libertatea constiintei”. Acesta este un drept sacru garantat lui de Islam, indiferent ca el ar fi musulman, crestin, evreu, ateu sau de orice alta orientare. De fapt, silirea si constrangerea sunt cele care anuleaza orice forma de credinta. 

Nu este silire la credinta! (Al-Baqarah 2:256)

 

Source Link

Views: 5

Dreptul la libertate

Dreptul la libertate                                     În Islam, fiecare fiinţă umană se naşte liberă şi trebuie să rămână astfel. Nu este Islamul cel care a legiferat sclavia; ea a fost practicată cu mult timp în urmă, înaintea apariţiei Islamului. Sclavia era practicată în Imperiul Roman, existând o lege care permitea luarea în sclavie a unei persoane […]

Dreptul la libertate

 

bird flying in the sunset 54121 1920x1080 Dreptul la libertate                                  În Islam, fiecare fiinţă umană se naşte liberă şi trebuie să rămână astfel. Nu este Islamul cel care a legiferat sclavia; ea a fost practicată cu mult timp în urmă, înaintea apariţiei Islamului. Sclavia era practicată în Imperiul Roman, existând o lege care permitea luarea în sclavie a unei persoane care nu-şi plătea datoria sau a prizonierilor de război. Regina Elisabeta I a Marii Britanii a fost unul dintre cei mai activi comercianţi de sclavi. Toată Europa făcea comerţ cu sclavi aduşi din Africa, chiar până în secolul al optsprezecelea. Albii americani obişnuiau să răpească, să fure africani şi să-i ţină în sclavie pentru a munci în fermele lor.

În Islam nu există niciun verset coranic sau vreo tradiţie profetică care să le poruncească oamenilor să îi ia în sclavie pe alţii. Omar Ben Al Khattab, al doilea calif după profetul Muhammad şi unul dintre companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!), a rostit celebra afirmaţie: „Nu îi poţi ţine în sclavie pe oameni de vreme ce s-au născut liberi.” Sfântul Coran şi tradiţiile profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) îndeamnă musulmanii să elibereze sclavii şi această eliberare este opţională în unele cazuri şi obligatorie în altele:

 

  1. Dacă un musulman ucide o altă persoană în mod neintenţionat, el trebuie să-şi elibereze sclavul, dacă are unul;
  2. Dacă un musulman nu posteşte în luna Ramadan în mod intenţionat, el trebuie să-şi elibereze sclavul, dacă are unul;
  3. Pentru a se căi pentru pronunţarea neintenţionată a divorţului, musulmanul este îndemnat să elibereze un sclav, dacă are;
  4. Pentru a se căi pentru un jurământ neîndeplinit, musulmanul este îndemnat să elibereze un sclav;
  5. Pentru a se căi pentru pălmuirea sau lovirea unui sclav, musulmanul este îndemnat să-l elibereze;
  6. Pentru a face un act de caritate, musulmanul este îndemnat să elibereze sclavi, dacă sunt sub controlul său sau sub controlul altora;
  7. Islamul spune ca o parte din bugetul alocat daniei să fie cheltuit pentru eliberarea sclavilor.

 

Cu alte cuvinte, Islamul face din eliberarea sclavilor o parte a datoriei omunitatii islamice, precum şi a musulmanilor.

 

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Vizitează-i pe bolnavi, hrăneşte-i pe flămânzi şi eliberează sclavii.” Aceasta este o poruncă clară de a elibera sclavii, nu de a-i lua drept sclavi pe cei liberi, după cum unii contestatari ai Islamului afirmă în mod fals.

 

Allah spune în Sfântul Coran:

„Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam.” (Al-‘Isra’: 70).

În mod evident, a cinsti nu poate implica luarea în sclavie.

Source Link

Views: 7

De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?

  Sevinci Gemaledin   De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?   Jamal Badawi: Unul intre pincipiile fundamentale din democraţie sunt similare Islamului. Libertatea oamenilor de a-şi alege conducătorul pe care îl vor sau în care au cea mai mare încredere, ideea participării, într-o formă sau alta, în procesul decizional (actualmente este numit parlament) […]

 

Sevinci Gemaledin

 

De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?

 

Jamal Badawi:

dev_moavr_clipd1Unul intre pincipiile fundamentale din democraţie sunt similare Islamului. Libertatea oamenilor de a-şi alege conducătorul pe care îl vor sau în care au cea mai mare încredere, ideea participării, într-o formă sau alta, în procesul decizional (actualmente este numit parlament) ar fi unele din aceste similitudini. Noţiunea îndepărtării conducerilor, care eşuează în împlinirea aşteptărilor oamenilor, face parte din aceleaşi similitudini. Despre toate aceste vom discuta ulterior. Găsim că aceste principii sunt compatibile şi similare sistemului islamic.

Totuşi, după cum am spus mai devreme, asta nu înseamnă că ele sunt sinonime. În primul rând, într-o democraţie autoritatea ultimă este a poporului, o conducere a oamenilor pentru oameni. Autoritatea ultimă cosntă în înşişi oamenii. Totuşi în Islam autoritatea ultimă nu aparţine oamenilor, ci doar lui Dumnezeu. Aceasta reprezintă una dintre principalele diferenţe. Aceasta înseamnă că, atât conducătorii cât şi oamenii, sunt subiect al unui criteriu mai înalt în procesul lor de decizionare, acesta este călăuzirea divină.

Ne putem întreba ce presupune călăuzirea divină şi de cine este determinată. Bineînţeles că în acest caz cineva poate răspunde prin a spune că oamenii sunt cei care au ultimul cuvânt. Însă dacă sunt cu adevărat credincioşi ultimul lor cuvânt va fi din interpretarea voinţei divine şi legilor islamice.

Cu alte cuvinte, dacă ei ar fi cu adevărat credincioşi, ei vor ţine seamă de Dumnezeu şi de călăuzirea divină pe care El le-a dat-o. Presupunând că majoritatea oamenilor ar refuza să accepte călăizirea divină, ar avea ei supremaţie? În acest caz nu am putea numi acel sistem ca fiind islamic. Pentru a fi islamic, ar presupune că oamenii cred în Islam şi acceptă de bună voie şi din convingere pe Dumnezeu ca pe judecătorul ultim. Poate că unii se gândesc că această distincţie este doar una teoretică, însă ea de fapt presupune diferenţe serioase. 

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 4