Egalitatea rasială – partea a 4-a

Egalitatea rasială – partea a 4-a Mustafa Sibaee   La o aruncatura de privire de Casa Alba din Washington, in umbra statuii frumoase a lui Lincoln, se afla un cartier groaznic, in care traiau 250,000 de negri, adica un sfert din populatia capitalei, asa cum traiau animalele in grajduri! In acest oras, negrilor le era […]

Egalitatea rasială – partea a 4-a

Mustafa Sibaee

 

La o aruncatura de privire de Casa Alba din Washington, in umbra statuii frumoase a lui Lincoln, se afla un cartier groaznic, in care traiau 250,000 de negri, adica un sfert din populatia capitalei, asa cum traiau animalele in grajduri! In acest oras, negrilor le era interzis sa intre in hotelurile, restaurantele, teatrele, scolile si spitalele rezervate albilor, ba chiar si in biserici. Un negru din Republica Panama a intrat intr-o biserica catolica din Washington si in timp ce el era cufundat in Rugaciune a venit la el un preot si i-a dat un biletel pe care i-a scris adresa unei biserici catolice rezervate negrilor. Cand a fost intrebat despre secretul acestei atitudini, preotul i-a raspuns: In oras se afla biserici speciale pentru catolici de culoare, in care negrul poate sta in fata Domnului sau! Astfel se purtau ei care pretindeau ca Isus pacea asupra lui! a venit pentru intreaga omenire.

In aceste conditii de umilinta si dispret si in acest climat dominat de boli, saracie si mizerie, traiau 15 milioane de negri, adica a zecea parte din populatia Statelor Unite, care conduc Organizatia Natiunilor Unite si pretind ca misiunea lor este libertatea popoarelor si pacea intre masele lor!

Consideram potrivit sa citam aici ce a scris Hary Hayood despre adevarul acestei libertati in cartea sa cu titlul “Eliberarea negrilor”.

“Fara indoiala ca apartenenta rasiala nu a fost in nici o alta tara cu exceptia Africii de Sud mijloc pentru inrobirea unui popor, asa cum a fost in aceasta tara. Sclavia ca proprietate asupra robilor a luat sfarsit, insa ea continua sa existe ca sistem de clasa. Prin ea se are in vedere astazi mentinerea populatiei de culoare intr-o poziţie inferioara aceleia de care beneficiaza populatia alba si se actioneaza in scopul consolidarii acestui sistem prin diverse mijloace: uneori prin sentinte de condamnare la moarte sau executii, pe care mase infuriate si nechibzuite le hotarasc fara consimtamantul puterii carmuitoare, alteori prin legi si masuri legislative nedrepte, alteori in virtutea unor obiceiuri si traditii pe care Dumnezeu nu le-a investit cu nici o putere.”

Iar economistul american Victor Berlo afirma: “Este neindoielnic cum ca industriasii din Nord, care au dominat guvernul federal in perioada razboiului civil nu au dorit eliberarea populatiei de culoare cu adevarat, ci s-au straduit doar sa ia locul stapanilor de sclavi din Sud pentru a exploata populatia de culoare cat mai crancen.

Realitatea este ca politica pe care a urmat-o Partidul Republican si armata statelor din Sud a fost incheierea unei aliante cu fostii proprietari de sclavi pentru a supune din nou populatia de culoare.” Si tot el afirma:”Otrava fanatismului rasial s-a raspandit de-a lungul si de-a latul tarii si a patruns in toate canalele vietii americane. Si iata cum se obisnuieste poporul sa inventeze expresii de dispret si desconsiderare cand este vorba de negri si de celelalte minoritati.”

Iar Jaque Leet si Lee Mortimer spuneau: “America este vestita printre popoarele lumii prin faptul ca lozinca ei este libertatea. Aceasta inseamna ca avem datoria de a-i primi pe toti aceia care cauta adapost in tara noastra si pasesc pe pamantul nostru, fie fugind de persecutii, fie pentru a sta departe de nedreptate. Dar se pare ca sensul acestei libertati a disparut cu desavarsire inca din momentul in care statuia a fost asezata pe soclul ei”.

In anul 1946, un negru împreuna cu mama lui s-au dus la un atelier pentru a repara un aparat de radio, in orasul Columbia. Dupa ce au achitat suma ceruta, au constat ca aparatul nu fusese reparat, ci se afla in aceeasi stare. Atunci mama a incercat sa protesteze: Am achitat treisprezece dolari si aparatul de radio continua sa fie mut! Stapanul atelierului a poruncit sa fie alungati si unul dintre angajati a lovit-o cu piciorul, incat femeia a cazut cu fata la pamant. Tanarul negru a reactionat atunci, lovindu-l si doborandu-l la pamant pe cel care o lovise pe mama lui, insa vecinul sau a strigat catre lume: Ucideti-l pe fiul de tarfa! Lumea s-a adunat gramada si a inceput sa urle: Sa ne razbunam pe ei! Iar la americani, razbunarea pe negri inseamna despartirea capetelor lor de trupuri pe loc, fara nici un fel de judecata sau hotarare!

albNumai cu greu au scapat de linsare si au fost condusi la inchisoare, dar albii n-au fost multumiti de acest lucru, ci s-au indreptat in graba spre cartierul negrilor pentru a se razbuna pe negresa si pe fiul ei. Politia a asediat cartierul mizer, iar negrii nefericiti au fost urmariti pana in casele si magazinele lor, care au fost jefuite si incendiate si a deschis focul impotriva acestor sarmani, provocand moartea si ranirea multora dintre ei.

Toate acestea s-au intamplat din cauza ca negresa s-a plans stapanului atelierului ca a achitat suma ceruta pentru repararea aparatului de radio fara ca acesta sa fi fost reparat. Acesta este un exemplu pentru ceea ce inseamna civilizatia lor!

In anul 100 h., adica in urma cu treisprezece secole, o sclava neagra cu numele de Fartuna i s-a plans emirului credinciosilor, Omar ben Abd al-Aziz, ca are un gard scund peste care sare cineva si-i fura gainile. Omar a trimis de indata pe cineva sa o instiiteze ca el i-a cerut guvernatorului Egiptului sa-i repare gardul si sa-i consolideze casa si in acelasi timp i-a scris guvernatorului egiptean Ayyub ben Sarhabil: Fartuna, roaba lui Zi Asbah, mi-a scris ca gardul ei este scund si ca cineva sare peste el si-i fura gainile si a cerut sa-i fie reparat. De indata ce primesti aceasta epistola, incaleca tu in persoana si du-te si repara-l.

Cand a ajuns scrisoarea la el, a incalecat numaidecat si s-a dus in AlJiza, a intrebat de Fartuna si cand a dat de ea, a gasit o biata negresa. I-a spus ce i-a scris emirul credinciosilor si i-a reparat gardul si casa.

Acest lucru a fost implinit cu treisprezece veacuri in urma si el este un exemplu pentru ceea ce inseamna civilizatia islamica.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 0

Orientarea umanista a civilizatiei islamice -2

Orientarea umanista a civilizatiei islamice -2     Islamul continua astfel sa proclame unitatea lumii in privinta naturii sale, ca si cum ar fi frati de la acelasi tata si aceeasi mama si unitatea in cadrul societatii, ca si cum ar fi un pom ale carui crengi se clatina cu toate, atunci cand le atinge […]

Orientarea umanista a civilizatiei islamice -2

 

 

Islamul continua astfel sa proclame unitatea lumii in privinta naturii sale, ca si cum ar fi frati de la acelasi tata si aceeasi mama si unitatea in cadrul societatii, ca si cum ar fi un pom ale carui crengi se clatina cu toate, atunci cand le atinge vantul, fara nici o deosebire intre cele de sus si cele de jos. Este de remarcat faptul ca discursul Coranului se adreseaza oamenilor foarte mult cu expresii care ii fac sa simta unitatea originii lor, asa cum sunt: “O, voi cei care credeti!” sau “O, credinciosilor!”, fara sa situeze o natiune mai presus decat alta sau un grup mai presus decat altul.

In ceea ce priveste orientarea umanista in legislatia musulmana, ea este evidenta in toate capitolele acesteia. In timpul Rugaciunii, toti oamenii stau dinaintea lui Allah, fara sa se stabileasca un anumit loc pentru rege, pentru un demnitar sau pentru un invatat. In timpul Postului, toti oamenii se abtin de la mancare in acelasi mod, fara sa se distinga dintre ei un emir, un bogatas sau un nobil. In timpul Pelerinajului, toti oamenii imbraca acelasi strai, stau in aceeasi pozitie si implinesc acelasi ritual, fara nici o deosebire intre cel de departe si cel de aproape, intre cel puternic si cel slab, intre nobili si oamenii de rand.

Daca trecem la normele dreptului civil, constatam ca legea revelata (shari’ah) prevaleaza in relatiile dintre oameni, ca justitia este scopul urmarit prin legislatie, ca indepartarea nedreptatii este stindardul pe care-l poarta legea, pentru ca la umbra lui sa gaseasca aparare toti cei oprimati si nedreptatiti. Daca de la acesta trecem la dreptul penal, constatam ca pedeapsa este aceeasi pentru toti cei care savarsesc o crima sau o infractiune: cel care ucide este ucis, cel care fura este pedepsit, cel care ataca este sanctionat, indiferent daca ucigasul este un invatat sau un ignorant, iar cel ucis este un emir sau un om de rand, indiferent daca agresorul este emirul credinciosilor sau un tesator, iar cel agesat este strain sau arab, oriental sau occidental. Toti sunt egali in fata legii: “Slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere.” Legislatia se ridica chiar mai presus, atunci cand afirma demnitatea oamenilor, indiferent de religia lor, de etnia si de culoarea lor: “Noi i-am cinstit pe fiii lui Allah.” aceasta demnitate este cea care le garanteaza tuturor oamenilor dreptul la viata, la credinta, la stiinta si la mijloacele de trai. Ea este a tuturor oamenilor si este de datoria statului sa o garanteze in mod egal, fara nici o exceptie. Legislatia se inalta peste aceasta la o culme inalta a superioritatii omului atunci cand baza rasplatei si pedepsei lui nu se stabileste pornindu-se de la faptele lui aparante, ci de la intentiile lui: “Allah nu se uita la chipurile voastre.” intentia este baza dezaprobarii sau rasplatei:”Faptele sunt dupa intentii si fiecare om va avea ceea ce a intentionat.” Iar intentia acceptata de Allah este intentia binelui, folosului pentru oameni, cautarii multumirii lui Allah, fara nici un scop material sau castig comercial: “Si adorati-L pe Domnul vostru si faceti bine! Poate ca voi veti izbandi!” Nu se cuvine sa ceri o rasplata in schimbul binelui pe care il impliniti cautand multumirea lui Allah:“Si il hranesc cu mancare din iubire pentru El pe sarman, pe orfan si pe prizonier, / Ci va daruim mancare, cautand multumirea lui Allah si nu voim de la voi rasplata si nici multumiri.” Legislatia atinge cea mai inalta culme a orientarii umaniste atunci cand stabileste unitatea tuturor lumilor om, animale plante, minerale, pamant, astir in privinta supuneii fata de Allah si fata de randuielile firii. Cat de minunata este cererea pe care Coranul le-o adreseaza musulmanilor de a-L pomeni in timpul fiecarei rak’a a Rugaciunii lor: “Lauda lui Allah, al lumilor Stapanilor, / Cel Milostiv, civilizatia islamiceIndurator!” este o datorie ca musulmanul sa-si aminteasca de fiecare data ca el este o parte a universului, o creatie a unui Singur Dumnezeu care se caracterizeaza printr-o indurare deosebita atotcuprinzatoare.

Musulmanul trebuie sa fie in aceasta lume in care traieste si de care are nevoie, un model pentru indurarea in care se caracterizeaza Allah, care nu are nevoie de aceste lumi.

Acestea au fost cateva aspecte ale orientarii umaniste a civilizatiei islamice si a legislatiei sale atunci cand ele au fost proclamate.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

Dreptul la libertatea de credință

Dreptul la libertatea de credință   Islamul garantează libertatea de credință a oamenilor din alte religii revelate. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Acela care face rău unui nemusulman va fi duşmanul meu în Ziua Judecăţii.” Allah spune în Sfântul Coran:                                 „Voi aveţi religia voastră, iar eu am […]

Dreptul la libertatea de credință

 

Islamul garantează libertatea de credință a oamenilor din alte religii revelate. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Acela care face rău unui nemusulman va fi duşmanul meu în Ziua Judecăţii.” Allah spune în Sfântul Coran:

22 cb056ec5658b11195c199025c58ca386 18 Dreptul la libertatea de credință                                Voi aveţi religia voastră, iar eu am religia mea!” (Al-Kafirun: 6).

                                  Allah mai spune în Sfântul Coran:

Nu este silire la credinţă!” (Al-Baqara: 256).

 

Aceste trei texte anterioare implică următoarele:

 

  1. Nu este permis să obligi o persoană să îmbrăţişeze Islamul.

 

  1. Musulmanul este îndemnat să fie bun cu nemusulmanii şi îi este poruncit să nu le facă rău acestora.

 

 

Islamul oferă oamenilor libertate totală în gândire şi acţiune. Înnobilează sufletul omului fără să recurgă la violenţă, şi, de aceea omul poate trăi în linişte. Pentru a fi musulman nu trebuie să parcurgi anumite ritualuri pentru că Islamul nu este numai o religie care se practică pe tot globul dar este şireligia unei armonii perfecte cu natura umană.

 

Musulmanii ar trebui sa fie primii care inteleg ca un drept fundamental al fiecarui om in Islam este „libertatea constiintei”. Acesta este un drept sacru garantat lui de Islam, indiferent ca el ar fi musulman, crestin, evreu, ateu sau de orice alta orientare. De fapt, silirea si constrangerea sunt cele care anuleaza orice forma de credinta. 

Nu este silire la credinta! (Al-Baqarah 2:256)

 

Source Link

Views: 1