Tag: monoteism

Supremația lui Allah

  Supremaţia lui Allah în Islam nu este numai un fenomen supranatural. Ea acoperă şi cuprinde toate aspectele supremaţiei politice şi juridice şi, nimeni altul decât Allah nu poate să o pretindă. Numai lui Allah Îi aparţine autoritatea de a exercita putere pe acest pământ şi asupra acelora pe care El i-a creat. Nici un […]

Supremaţia lui Allah în Islam nu este numai un fenomen supranatural. Ea acoperă şi cuprinde toate aspectele supremaţiei politice şi juridice şi, nimeni altul decât Allah nu poate să o pretindă. Numai lui Allah Îi aparţine autoritatea de a exercita putere pe acest pământ şi asupra acelora pe care El i-a creat. Nici un monarh, nici o familie regală, nici o clasă de elită, nici un conducător al vreunui grup religios, nici o democraţie stabilită pe bazele suveranităţii poporului, nu poate înlocui suveranitatea şi supremaţia lui Allah. Oricine pretinde a avea o astfel de poziţie, este un nesupus, aşa cum sunt aceia care-L părăsesc pe Allah şi se întorc să asculte de alţi oameni. În mod similar, orice instituţie sau individ, care încearcă să-şi asume suveranitatea politică şi juridică şi să restrângă autoritatea lui Allah în sfera legii sau îndatoririlor religioase, este, cu adevărat, un uzurpator şi un răzvrătit. Adevărul este că nimeni nu poate pretinde legi pe pământul lui Allah şi nimeni nu poate reclama autoritatea supremă a lui Allah Preamăritul în nici un domeniu.

Nu-l vezi pe acela care, şi-a luat pofta lui drept divinitate, pentru el? Tu vrei să fii chezaş pentru el? (Al-Furqan: 43).

Ei îi iau pe rabinii lor şi pe călugării lor, precum şi pe Mesia, fiul Mariei, ca domni, în locul lui Allah, în vreme ce li s-a poruncit să nu adore decât un singur Dumnezeu, în afara căruia nu este alt Dumnezeu. Mărire Lui! El este deasupra celor pe care-i asociază Lui! (At-Tawbah 9:31).

Şi pentru orice lucru aţi fi cu neînţelegere, judecata asupra lui se află la Allah. Acesta este Allah Domnul meu, în El mă încred şi la El mă întorc (cu căinţă). (Ash-Shura: 10).

Sau au ei asociaţi (ai lui Allah) care le-au orânduit lor religie pe care Allah nu a îngăduit-o? (Ash-Shura: 21).

Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu este Dumnezeu afară de El, Stăpânul Tronului sublim! Şi cel ce cheamă alături de Allah un alt Dumnezeu, fără să aibă dovadă despre el, acela va da socoteală Domnului său. (Al-Mu’minun: 116-117).

Spune: Eu caut adăpost la Domnul oamenilor, Stăpânul oamenilor, Dumnezeul oamenilor! (An-Nas 114:1-3).

A zis Iosif: “Nu adoraţi afară de El decât nişte nume pe care le-aţi născocit voi şi părinţii voştri şi, cărora Allah, nu le-a pogorât nici o dovadă! Judecata nu este decât la Allah! El v-a poruncit să nu-L adoraţi decât pe El! Aceasta este religia cea dreaptă, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu. (Yusuf 10:40).

Urmaţi ceea ce vi s-a trimis de la Domnul vostru şi nu urmaţi alţi aliaţi în afară de El. (Al-‘Araf 7:3).

Cât despre hoţ şi hoaţă, tăiaţi-le lor mâinile, ca răsplată pentru ceea ce au dobândit (prin furt) şi ca pedeapsă de la Allah, căci Allah este Puternic şi Înţelept (‘Aziz, Hakim). Dar, pe acela care se căieşte în urma fărădelegilor lui şi se îndreaptă, Allah îl va ierta, căci Allah este Iertător şi Îndurător (Ghafur, Rahim).Nu ştii tu că a lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului? El pedepseşte pe cine voieşte şi iartă pe cine voieşte El, căci Allah este cu putere peste toate. (Al-Ma’idah 5:38-40).

Şi Noi am prescris, pentru ei, în ea: suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte şi rănile după legea talionului. Dacă, însă, cineva renunţă la aceasta în semn de milostenie, ea va fi ispăşire pentru el. Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt nelegiuiţi. (Al-Ma’idah 5:45).

O, voi, cei care credeţi, v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare, iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de pedeapsă dureroasă. (Baqarah 2:178).

Vi s-a prescris vouă când vine la unul dintre voi moartea şi lasă în urma lui avere, testamentul, în favoarea părinţilor săi şi a rudelor celor mai apropiate, după obiceiul drept, ca, o datorie, pentru cei care sunt cu frică. Însă, acela care-l schimbă după ce l-a auzit, (să ştie că) păcatul este numai al acelora care îl schimbă. Allah este Cel care Aude Totul şi Atoateştiutor (Sami, ‘Alim). Acela (dintre martori) care se teme că un testator s-a îndepărtat de lege sau a săvârşit un păcat şi face împăcare între ei, acela nu va fi împovărat, căci Allah este Iertător şi Îndurător. (Baqarah 2:180-182).

Divorţul (este îngăduit doar) de două ori, după care, (trebuie) sau ţinerea (soţiei) în bună înţelegere, sau slobozirea (ei), cu bunătate. Şi nu vă este îngăduit să luaţi înapoi nimic din ceea ce le-aţi dăruit (soţiilor), doar, dacă se tem amândouă părţile, că nu vor fi în stare să împlinească poruncile lui Allah. Iar, dacă vă temeţi că nu veţi putea împlini poruncile lui Allah, atunci nu este nici un păcat ca ea să se răscumpere cu ceva. Acestea sunt poruncile lui Allah şi nu le încălcaţi! Aceia care încalcă poruncile lui Allah sunt nelegiuiţi! (Baqarah 2:229)

Iar, dacă divorţaţi de femei, şi ele împlinesc timpul lor, nu le împiedicaţi să se întoarcă la soţii lor, dacă s-au învoit după cuviinţă. Aceasta vi se dă ca povaţă acelora dintre voi, care cred în Allah şi în Ziua de Apoi. Acest lucru este mai potrivit şi mai curat pentru voi. Allah ştie, iar voi nu ştiţi. (Baqarah 2:232)

Nu i-ai văzut pe aceia care pretind că ei cred în ceea ce ţi s-a trimis ţie (Muhammed) şi în ceea ce s-a trimis mai înainte de tine? Ei voiesc să-l ia ca judecător pe Taghut, cu toate că li s-a poruncit să nu creadă în el. Dar Şeitan voieşte să-i împingă pe ei în lungă rătăcire. (An-Nisaa: 60).

Apoi te-am aşezat Noi pe calea cea adevărată a religiei. Urmeaz-o, aşadar, şi nu urma poftelor celor care nu ştiu! (Al-Jathiya: 18).

Deci să judece neamul Evangheliei după ceea ce Allah a trimis în ea! Iar, aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt netrebnici… Aşadar, fă judecata între ei după ceea ce ţi-a trimis Allah şi nu urma poftele lor şi fi cu bagăre de seamă, să nu te ispitească pentru a te îndepărta de ceva din ceea ce ţi-a trimis Allah! Iar, dacă ei întorc spatele, (refuzând hotărârea revelată), atunci să ştii că Allah voieşte că-i pedepsească pentru o parte din păcatele lor. Şi mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi! (Al-Ma’idah 5:47, 49).

Şi nu spuneţi, luându-vă după limbile voastre care rostesc minciuni: “Acesta este îngăduit şi acesta este oprit”, pentru a născoci minciună împotriva lui Allah! Aceia care născocesc minciuni împotriva lui Allah, nu vor izbândi. (An-Nahl: 116).

Pe aceia care defăimează muieri cinstite şi, apoi, nu aduc patru martori, biciuiţi-i cu optzeci de lovituri şi nu mai primiţi mărturie de la ei niciodată, căci ei sunt nelegiuiţi! (An-Nur: 4)

Spune: “O, voi oameni ai Cărţii, veniţi la un cuvânt comun între noi şi voi: să nu credem decât în Allah, să nu punem nimic în rând cu El şi să nu ne luăm unii de alţii drept Dumnezei, în afară de Allah. Apoi, dacă ei vor întoarce spatele, spuneţi-(le): Mărturisiţi, (cel puţin), că noi suntem supuşi (musulmani). (Aal Imran: 64)

_______________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID

UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID   Universul este o formă de organizare a materiei într-un ansamblu de obiecte (corpuri cereşti, stele, nove şi super nove, planete) şi fiinţe (orice formă de viaţă posibilă: bacterii, plante, animale, oameni, inclusiv fiinţele extraterestre), manifestate sub diverse forme, care alcătuiesc un sistem unitar, infinit în timp şi spaţiu. Aceasta […]

UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID

 

Universul este o formă de organizare a materiei într-un ansamblu de obiecte (corpuri cereşti, stele, nove şi super nove, planete) şi fiinţe (orice formă de viaţă posibilă: bacterii, plante, animale, oameni, inclusiv fiinţele extraterestre), manifestate sub diverse forme, care alcătuiesc un sistem unitar, infinit în timp şi spaţiu.

Aceasta este doar definiţia actuală pentru ceea ce numim „univers”, pentru că aceasta este doar ceea ce ne-a fost lăsat să cunoaştem şi să percepem cu simţurile noastre. Dar dincolo de acest Univers al nostru, cel alcătuit din materie, oare mai există ceva?  Ar mai putea exista şi altceva decât ceea ce percepe ochiul, urechea sau mintea noastră?

Desigur! Există ceea ce Allah Preaînaltul ne-a relevat prin profeţii Săi, există cele pe care noi, oamenii, nu le-am atins, nu le-am văzut, acele universuri „paralele” despre care mulţi învăţaţi ne vorbesc, acele „fenomene inexplicabile” care mai apar din când în când, acolo unde Allah Preaînaltul voieşte, cu rostul pe care numai El îl ştie, iar noi le analizăm şi le clasificăm după cunoaşterea noastră cea limitată.

Putem încadra aici lumea (universul) jinnilor, îngerilor, Raiul, Iadul, locul unde Allah Preaînaltul are „tronul” său, însă noi nu ştim cu adevărat structura lor, pentru că aceasta încă nu ni s-a desluşit şi aceasta tot din voia Celui Atotputernic şi Creatorul acestor lumi ascunse nouă.

Aşadar, nici una dintre aceste forme de existenţă (materială sau de orice altă natură) nu poate avea sub autoritatea sa pe o alta.

Mulţi, din cauza ignoranţei, au confundat interdependenţa elementelor care compun universul cu autoritatea şi dispoziţia, ca elemente ale divinităţii, spunând, spre exemplu: «Soarele este Dumnezeu, pentru că fără lumina lui, orice este viu ar muri.», fără să ţină cont că pentru susţinerea vieţii terestre mai sunt necesare şi apa, şi oxigenul şi hrana.

Alţii au mai spus, «elefantul este un dumnezeu, căci este mult mai puternic decât omul, este mai răbdător, are memorie bună, ba încă, datorită pieii lui groase, îl făceau greu de ucis, iar furia lui era de-a dreptul fatală. Oamenii, în ignoranţa lor, contemplând aceste calităţi cu care a fost dăruit de Creator, au ajuns la concluzia, eronată, că elefantul este „o fiinţă superioară”.

Astfel, elefantul a ajuns să reprezinte în filosofia budistă „perfecţiunea, desăvârşirea”. Apoi au venit alţii, au luat toate aceste concepţii şi le-au recompus, le-au răstălmăcit, le-au amestecat, până când au ajuns la concluzia că acestea sunt «forme de manifestare a divinităţii», avataruri, alter-ego-uri ale lui Allah Preaînaltul.

Am dat aceste exemple pentru a observa că numai necunoaşterea completă a elementelor Universului şi a legilor care îl guvernează îl fac pe om să catalogheze lucrurile şi fenomenele în mod greşit şi limitat la ceea ce creierul lui este capabil să perceapă şi să înţeleagă.

Aşa s-au născut idolatria, politeismul, credinţa în doi sau trei dumnezei de aceeaşi esenţă cu Unul şi Atotputernicul Allah Preaînaltul.

Având în vedere atributele lui Allah Preaînaltul, ceea ce înseamnă Universul şi structura lui şi ţinând cont de cunoaşterea corectă, raţională şi logică a realității putem să pricepem sensul exact al expresiei „nu există altă divinitate” – La ilaha illaAllah.

Aşadar, „nu există altă divinitate” – La ilaha illaAllah, înseamnă că nu există nici un obiect sau fiinţă din univers care să posede atributele divine ale puterii şi autorităţii şi căruia se cuvine închinare şi adorare.

Divinitatea este atributul doar al Celui care a creat aceste lumi, al acelei Entităţi Supreme Care are autoritate deplină asupra tuturor şi Care nu este asemenea cu nimeni şi nimic, a Cărui Voinţă este Legea care guvernează totul, Cel care este Atotputernic, Omniprezent, Omniscient, Infinit, Veşnic, fără formă sau trup, Cel pe care nu-l cuprinde nici oboseala şi nici slăbiciunea, Cel care nu se transformă şi nici nu se modifică, Cel Unic şi Indivizibil, Stăpânul şi Domnul tuturor, al cărui nume este Allah Preaînaltul.

Ţinând cont de toate aspectele enunţate mai sus vom înţelege motivele pentru care prima parte a şahadah – Nu există altă divinitate (alt dumnezeu) decât (în afară de) Allah – La ilaha illAllah Preaînaltul – este construită astfel.

Cu alte cuvinte, prin prima parte a şahaādaɤ spunem că: în tot universul (cel vizibil şi cunoscut nouă, dar şi în cel pe care noi nu l-am văzul şi nici nu-l cunoaştem, dar a cărei existenţă ne-a fost semnalată) nu există alt dumnezeu, decât Unul Singur, Allah Preaînaltul, Cel care numai El Unul siSingurul posedă atributele divinităţii şi pe care nu le împarte cu nimeni şi cu nimic.

De acea, atunci când un om este pe deplin conştient de această realitate şi o acceptă ca un fapt incontestabil, va avea deplină cunoaştere a ceea ce înseamnă Allah Preaînaltul. Cel care este conştient şi pe deplin convins că Allah Preaînaltul este Stăpânul absolut al tot ceea ce există, indiferent dacă le poate percepe sau nu, şi, în consecință, inclusiv a sa, ca şi una dintre creaţiile ce se află în Univers, va înţelege de ce toată adorarea, lauda şi preamărirea i se cuvin Lui, Cel Unic şi Indivizibil, Celui care îi este Domn şi Stăpân.

____

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2

Prima religie a omului de la facerea sa – 3

    Aşadar Avraam, în anii 3100 (luăm cea mai recentă atestare) propaga o credinţă (nu o numesc intenţionat Islam) care avea ca principale idei credinţa în Dumnezeu cel Unic, indivizibil, fără formă, care nu poate fi văzut de nici o fiinţă umană, Atotputernic, Atotştiutor, şi a supunerii totale în îndeplinirea poruncilor sale. (El însuşi […]

 

 

Aşadar Avraam, în anii 3100 (luăm cea mai recentă atestare) propaga o credinţă (nu o numesc intenţionat Islam) care avea ca principale idei credinţa în Dumnezeu cel Unic, indivizibil, fără formă, care nu poate fi văzut de nici o fiinţă umană, Atotputernic, Atotştiutor, şi a supunerii totale în îndeplinirea poruncilor sale. (El însuşi a demonstrat această supunere prin inrtenţia clară de a-şi sacrifica propriul fiu spre a îndeplini porunca lui Dumnezeu).
Analizând aceste fapte, dar şi perceptele propovăduite de Avraam se poate observa cu uşurinţă că ele sunt esenţa Islamului.
Islamul este denumirea arabă a religiei fundamentate pe Credinţa în Dumenezeu Unic şi a supunerii totale faţă de El, aceeaşi pe care o propovăduia şi o practica Avraam.
Este recunoscut de toţi istorici şi de toţi savanţii sau învăţaţii că Islamul este religie avraamică monoteistă, deci vine prin Avraam. (Am făcut aceste precizări pentru a elimina orice dubiu asupra ceea ce înseamnă Islam.)
Aşadar, pe cale de consecinţă, dacă Islamul vine de la Avraam, înseamnă că el este religia pe care o promova Avraam şi despre care spunea că este religia strămoşilor lui.
Revenind la Iudaism, acesta a luat naştere, spun învăţaţii evrei, odată cu Legământul lui Avraam cu Dumnezeu, bazat pe legile lui Moise, în vremea lui Yehuda, sau Iuda, al patrulea fiu al lui Iacob care a fost fiul lui Isaac care a fost fiul lui Avraam, deci la a treia generaţie de la Avraam, între anii 1700-1600 î.Ch. sau după alte surse 700-600 î.Ch (acea marjă de eroare de 1000 de ani despre care am scris mai sus).

Cu ce se deosebeşte Iudaismul de religia lui Avraam?

Avraam propaga Cuvântul Alllah, o religie deschisă pentru toată lumea, de la cel mai neştiutor până la cel mai mare învăţat, el chema pe toată lume a la adorare şi închiare şi pe când iudeii, au făcut din aceste învăţături monopol de ştiinţă numai pentru rabini (învăţaţi). Ei au făcut în aşa fel încât să apară preoţii, care să facă din adorarea pentru Alllah o ştiinţă greu de accesat pentru cei neinstruiţi, sau pentru cei care nu făceau parte din clanul leviţilor. Pâna la iudei, nici unul dintre profeţii nu le-a transmis mesajul formării unei caste preoţeşti. Ei între ei se certau pentru acest fapt. Este cunoscută disputa dintre evreii ortodocşi şi Rabinismul iudaic. Nu intru în amănunte (nu fac obiectul postării), însă este vorba despre monopolizarea învăţăturilor religioase prin codificarea lor şi alte asemenea acuze de intromisiune în textul religios iniţial.
Iată deci, că Iudaismul este un derivat al Islamului, şi nu invers!

6. 1600 î.Ch. – civilizaţia chineză. Religia chinezilor, până la apariţia budismului, era bazată pe pluralism, nu era imperativă şi nu necesita aderenţi, fiecare familie adorând un anumit zeu local, liber ales, spe exemplu: Mazu – zeiţa mărilor, ori Caishen – zeul prosperităţii şi al bogăţiei. Din acest motiv budismul a avut cea mai mare popularitate. Budismul s-a format pe doctrina şi învăţăturile unui aşa-numit iluminat pe nume Siddhartha Gautama. El a trăit între anii 563 – 483 î.Ch. Hiduismul îl consideră zeu.

Source Link

Views: 3