Tag: munti

Minunile Coranului in Geologie

  Să ne întoarcem acum la Pământ pentru a descoperi câteva din numeroasele enunţuri miraculoase conţinute în reflectările coranice despre propria noastră planetă. Ele se referă nu numai la fenomenele fizice observate aici, pe Pământ, dar şi la detaliile referitoare la organismele vii care îl ocupă. În acestă chestiune, trebuie să ne întrebăm următorul lucru […]

 

Să ne întoarcem acum la Pământ pentru a descoperi câteva din numeroasele enunţuri miraculoase conţinute în reflectările coranice despre propria noastră planetă. Ele se referă nu numai la fenomenele fizice observate aici, pe Pământ, dar şi la detaliile referitoare la organismele vii care îl ocupă.

În acestă chestiune, trebuie să ne întrebăm următorul lucru : Cum a putut un om needucat, în mijlocul deşertului, să abordeze cu acurateţe atât de multe şi atât de variate subiecte într-un timp în care mitologia şi superstiţia domneau suprem? Cum a putut el să evite cu atâta înţelepciune fiecare credinţă care avea să fie dovedită a fi total incorectă multe secole mai târziu.

Circuitul apei

Versetele referitoare la sistemele pământeşti sunt un caz în chestiune. Am citat un număr mare din ele în cartea mea, „Biblia, Coranul şi Ştiinţa şi am acordat atenţie deosebită celor care se refereau la circuitul apei în natură. Acesta este un subiect care este bine ştiut astăzi. Prin urmare, versetele din Coran care se referă la circuitul apei par să exprime idei care sunt acum total evidente. Dar dacă luăm în

considerare ideile predominante de la acea vreme, ele par a fi bazate mai mult pe mit şi speculaţie filosofică decât pe realitate observată, chiar dacă totuşi utila cunoaştere practică a irigării pământului era la curent în acea perioadă.

Să examinăm, de exemplu, următorul verset din capitolul az-Zumar:

Oare tu nu vezi că Allah trimite apă din cer, apoi o îndreaptă ca izvoare în pământ, apoi scoate cu ajutorul ei roade de felurite culori, apoi ele se ofilesc şi le vezi galbene, apoi le face bucăţele. Întru aceasta se află îndemnare pentru cei care au pricepere. (Az-Zumar 39:21)

Asemenea noţiuni ne par destul de obişnuite astăzi, dar nu ar trebui să uităm că, nu de mult, ele nu erau obişnuite, şi au continut să rămână aşa până în secolul al XVI-lea, cu Bernard Palissy, care a ajuns la prima descriere coerentă a circuitului apei. Înainte de aceasta lumea credea că apele oceanelor, sub efectul vânturilor, erau împinse spre interiorul continentelor. Ei atunci s-au întors către oceane prin marele abis, care, din timpul lui Plato era numit „Tartarus”.În secolul al XVII-lea gânditori măreţi, cum ar fi Descartes, credeau încă în acest mit. Chiar şi în secolul al XIX-lea erau încă aceia care credeau în teoria lui Aristotel, că apa era condensată în caverne reci muntoase şi forma lacuri subterane care alimentau izvoare. Astăzi ştim că responsabilă de aceasta este infiltrarea apei de ploaie în pământ. Dacă cineva ar compara noţiunile din hidrologia modernă cu informaţiile găsite în Coran pe această temă, nu ar putea să nu observe remarcabilul consens dintre cele două.

Munţii

În geologie, ştiinţa modernă a descoperit recent fenomenele de încreţire care au format lanţuri muntoase. Crusta pământului este ca o coajă solidă, pe când stratele mai adânci sunt fierbinţi şi fluide, şi foarte neospitaliere pentru orice formă de viaţă. A fost descoperit, de asemena, faptul că, stabilitatea munţilor este legată de fenomenele de încreţire. Procesul de formare al munţilor prin încreţire duce crusta pământului în jos, în strate inferioare şi susţine temelii pentru munţi.

Să comparăm acum ideile moderne cu un verset dintre numeroasele din Coran care se ocupă cu această temă. Este extras din capitolul an-Naba’:

Oare nu am făcut Noi pământul un pat Şi munţii ca ţăruşi? (An-Naba’ 78:6-7)

Ţăruşii (awtad), care sunt conduşi în pământ ca aceia folosiţi la ancorarea unui cort, sunt bazele  încreţirilor geologice.

Aici, ca în toate cazurile din alte teme prezentate, observatorul obiectiv nu poate să nu observe absenţa oricărei contradicţii cu cunoştinţele moderne.

 

_____

Miracolul Coranului în Geologie, Adnan Aș-Șarif, Editura Islamul Azi, Constanța, 2003

Source Link

Views: 1

Munții în versetele coranice

  Spune: “Oare sunt egali aceia care ştiu cu aceia care nu ştiu?   (Az-Zumar: 9). „Oamenii se împart în două categorii: ştiutorii şi căutătorii de ştiinţă. fară de aceştia, nu este decât o gloată de sălbatici, spre care Allah nu se îndreaptă.”  (Hadis nobil) „Ştiinţa, dacă este puţină, îndepărtează de Dumnezeu, dar, dacă este multă, […]

 

Spune: “Oare sunt egali aceia care ştiu cu aceia care nu ştiu?   (Az-Zumar: 9).

„Oamenii se împart în două categorii: ştiutorii şi căutătorii de ştiinţă. g_mountain_root (1)fară de aceştia, nu este decât o gloată de sălbatici, spre care Allah nu se îndreaptă.”  (Hadis nobil)

„Ştiinţa, dacă este puţină, îndepărtează de Dumnezeu, dar, dacă este multă, apropie de El.”  (Louis Pasteur)

1. CUM S-AU ÎNĂLŢAT MUNŢII

Şi la munţi, cum sunt ei ridicaţi    (Al-Ghaşiya:19).

Datorită presiunii uriaşe şi altor factori geologici din interiorul şi din exteriorul pământului, s-au format plăcile şi blocurile de pământ, alcătuite din scoarţa pământului şi o parte din învelişul lui, pe care se sprijină astăzi continentele şi oceanele.

Aceste plăci tectonice sunt pentru straturile pământului de sub ele ca nişte scânduri de lemn care plutesc pe suprafaţa apei, îndepărtându-se foarte încet unele de altele. Aşa au apărut şi continentele, mările şi oceanele şi s-a întins şi pământul, continuând şi în prezent aceste fenomene. Alte plăci tectonice se apropie unele de altele, apoi se ciocnesc, iar blocul mai greu se  scufundă treptat sub cel mai uşor, ridicându-l, aşa cum ridică ranga un bloc greu de piatră. În felul acesta s-au ridicat şi s-au înălţat foarte lent şi munţii, în decursul a milioane de ani. Lanţul Munţilor Himalaya s-a ridicat ca urmare a ciocnirii blocului tectonic indian cu blocul asiatic, lanţul munţilor Alpi ca urmare a ciocnirii dintre blocul african şi blocul european, lanţul munţilor Anzi din America de Sud ca urmare a ciocnirii dintre blocul american şi blocul african.

Studiul fosilelor demonstrează existenţa unor resturi de fiinţe în cele mai  multe masive muntoase, ceea ce dovedeşte că, în vremuri de mult apuse, suprafeţele actuale s-au aflat sub suprafaţa apei.

2. CUM S-AU FORMAT MUNŢII

“Şi am aruncat pe el munţi neclintiţi, Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită “

Munţii de bazalt şi de granit s-au format foarte lent, cu peste trei milioane de ani în urmă, datorită “aruncării”, adică datorită lavei aruncate din măruntaiele pământului, care s-a răcit şi s-a acumulat în decursul a milioane  de ani, iar apoi s-a ridicat deasupra suprafeţei mării, datorită ciocnirii şi întrepătrunderii plăcilor tectonice, aşa cum, am explicat în comentariul ştiinţific la versetul sfânt: “Şi la munţi, cum sunt ei ridicaţi” (Al-Ghashiya:19).

Cât despre munţii de gresie sau de calcar, şi ei s-au format tot datorită “aruncării”, adică din materialele calcaroase şi alte resturi de pământ şi roci  purtate de ploi şi de râuri şi aruncate în mări şi oceane, pe lângă materialele calcaroase din recifii de corali. Toţi munţii, fie că este vorba de cei vulcanici, de cei calcaroşi sau de cei alcătuiţi din ambele tipuri de roci, s-au format sub suprafaţa apei, în fundul oceanelor şi al mărilor, datorită “aruncării” de la suprafaţa pământului sau din interiorul lui. Observăm, în  versetele următoare, miracolul ştiinţific conţinut de cuvântul “a arunca”, prin care se sugerează, în mod uimitor, procesul de formare al munţilor, aşa cum l-a descoperit geologia recent:

   Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19)  .

El a aşezat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi.  (An- Nahl: 15).

El a creat cerurile fără stâlpi pe care voi să-i puteţi vedea şi a aruncat [înfigând] în pământ, munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi. (Luqman: 10).

3. ECHILIBRUL PĂMÂNTULUI “Şi munţii ca ţăruşi”

S-a relatat că Trimisul cel generos a zis: “ Când Allah a creat pământul, el a început să se balanseze şi l-a fixat pe el cu munţii.”

Cuvântul rawasi, tradus de cele mai multe ori prin “munţi”, derivat de la verbul rasa “a fixa”, apare în opt versete sfinte. Dacă va reflecta îndelung asupra lor, probabil că orice geolog va cădea cu faţa la pământ, smerit, confirmând adevărul cuvintelor lui Allah. Ştiinţa nu a descoperit decât recent informaţiile conţinute în ele. Iată aceste versete:

1. El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri. (ArRa’d: 3).

2. Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19)  .

3.  El a aşezat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi.  (An- Nahl: 15).

4.  Nu este El Cel care a făcut pământul loc de repaus, a pus în mijlocul lui râuri, i-a făcut munţi neclătinători şi a pus o stavilă între cele două mări ? Este un alt Dumnezeu alături de Allah ? Nu, însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu! (An-Naml: 61).

5.  El a creat cerurile fără stâlpi pe care voi să-i puteţi vedea şi a aruncat [înfigând] în pământ munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi şi a risipit pe el tot felul de vietăţi. Şi am coborât Noi din cer ploaia şi am făcut să crească pe el plante folositoare de tot felul. (Luqman: 10).

6.  Şi El a pus deasupra lui [a pământului] munţi neclintiţi şi l-a binecuvântat şi a orânduit pe el toate cele necesare pentru hrană în patru zile egale, pentru cei care întreabă. (Fussilat: 10).

7.  Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi şi nu v-am dat vouă să beţi apă dulce? (Al-Mursalat: 27).

8.  Şi a întărit munţii lui.   (An-Nazi’at: 32)

 

Comentariu ştiinţific

 

Datorită rotaţiei pământului în jurul axei sale, se produce forţa centrifugă, care aruncă în afară ceea ce se află pe suprafaţa pământului. La rândul său, forţa gravitaţională atrage ceea ce se află pe pământ, spre centrul său.

Datorită faptului că forţa centrifugă este egală cu forţa gravitaţională, pământul nu se înclină şi nu se perturbă, în ciuda rotirii sale. Dar pentru ca forţa centrifugă să fie egală cu forţa gravitaţională, este nevoie ca scoarţa terestră să fie echilibrată în toate componentele sale, iar munţii joacă un rol însemnat în acest echilibru, datorită rădăcinilor lor, care pătrund adânc în straturile pământului. Munţii sunt pentru pământ ceea ce este ancora pentru vapor şi ceea ce sunt ţăruşii pentru cort. Ei sunt asemenea aisbergului care pluteşte pe mare; se afundă şi se ridică pe pământ, fără ca noi să ne dăm seama, asemenea aisbergului care se înalţă şi se cufundă în apele oceanului.

Acest rol, pe care munţii îl au în menţinerea echilibrului pământului, nu a fost descoperit de ştiinţă, decât în secolul XIX, de către savanţii Eurie (1854) şi Duitton (1889).

Îi întrebăm pe aceia care au îndoială în privinţa Coranului cel Sfânt şi a Trimisului cel generos: Cine l-a învăţat pe Profet ştiinţa despre munţi şi în ce lucrare a cercetătorilor din antichitate există informaţii despre munţi, despre felul în care s-au format şi s-au înălţat, despre rolul lor în împiedicarea tulburării sau balansării pământului, în pofida rotirii în jurul axei sale?

Acestea sunt fapte care nu au devenit cunoscute decât în secolele XIX şi XX şi care nu au fost cunoscute cu cincisprezece veacuri în urmă, decât de către Creatorul munţilor – Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul.

În sfârşit , probitatea ştiinţifică ne obligă să menţionăm faptul că Ali ben Abi Talib – Pacea asupra lui! a comentat într-o manieră ştiinţifică uluitoare ceea ce se menţionează în Coranul cel Sfânt şi în Tradiţia Nobilă despre rolul munţilor în asigurarea echilibrului pământului. Astfel, în predica lui citim: “şi a fixat prin stânci legănarea pământului”; în predica 89 citim: “şi a echilibrat cu ajutorul munţilor rocile lui”; în predica 204 citim: “şi i-a făcut pe ei reazem pentru pământ şi i-a sprijinit pe ei cu ţăruşi şi a liniştit mişcarea lui” .

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

Corabii inaltate pe mare

  Adnan Ash-Shareef     Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. […]

 

Adnan Ash-Shareef

 

 

Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. Însă, El iartă mult. (Ash-Shura: 32-34).

1. Titanicul

visitez-lepave-titanic-live-sur-web-L-1La 10 aprilie 1912, a pornit din portul englezesc Southampton într-o croazieră mândria industriei navale – vaporul Titanic sau vasul invincibil, având la bord elita comunităţii internaţionale şi financiare, aşa cum se caracterizaseră călătorii înşişi. Mândria şi vanitatea constructorilor vasului iau împins să considere acest vapor de neînvins. Unul dintre membrii echipajului a fost auzit spunând, fălindu-se în faţa unui grup de călători: „Nici chiar Dumnezeu nu este în stare să scufunde acest vapor!” Dar în cea de a treia zi de mers, prin zona nordică a Oceanului Atlantic, s-a ciocnit de un iceberg plutitor, care i-a provocat o breşă cu lungimea de 90 de metri şi, după numai două ceasuri şi un sfert, vasul invincibil şi muntele plutitor din fier şi oţel s-a oprit pe fundul oceanului, cu 1504 călători la bord. Vasul avea  o încărcătură de 46 mii de tone şi o lungime de 246 de metri. Responsabilii au fost avertizaţi, în prealabil, despre existenţa unui iceberg pe itinerarul său, dar vanitatea omului şi încrederea oarbă în forţa sa l-au împiedicat să ia măsurile de precauţie, unii călători cerând cu ironie bucăţi din iceberg, în caz că se va ciocni cu vasul lor, pentru a le pune în paharele cu băutură, convinşi fiind că vasul lor nu va lua foc şi nici nu se va scufunda, aşa după cum li se spusese. Poetul egiptean Ahmad Şawqi a rezumat scufundarea Titanicului în următoarele cuvinte:

„A fost izbit, a trosnit şi a cerut ajutor,

Dar, i-a venit sorocul, rămânând doar o poveste”

Icebergul care a învins vaporul invincibil şi a sfărâmat vanitatea omului avea o lungime de doar 25 de metri şi o lăţime de numai 25 de metri, dar aceste dimensiuni i-au permis să lovească şi să scufunde un vas în greutate de 200000 de tone. În anul 1987, o misiune franco-americană a descoperit epava acestui vapor în Oceanul Atlantic, la adâncimea de 4200 de metri, la distanţă de 500 kilometri de litoralul norvegian, şi a constatat că el fusese rupt în două bucăţi. S-au transmis ştiri care dovedesc că omul nu a învăţat nimic din lecţia Titanicului, lumea aleasă întrecându-se să achiziţioneze piese din el, după trecerea a şaptezeci şi cinci de ani de la scufundare, la preţuri exorbitante: două sute de mii de dolari în schimbul unei statuete de bronz, două mii de lire sterline în schimbul unei farfurii de porţelan, cinci mii de dolari în schimbul unei cărţi poştale care s-a păstrat până astăzi, uitând că, zilnic, mor în lume patruzeci de mii de copii din cauza foametei. Vai omului! „El este nedrept şi neştiutor!”

2. „Şi v-a supus vouă corabia pentru a pluti pe mare din porunca lui”

Corabia a fost supusă pentru a pluti pe mare din porunca lui Allah şi nu după dorinţele sufletului care îndeamnă la rău şi după lăcomia indivizilor şi a statelor care au folosit flotele din cele mai vechi timpuri şi până astăzi pentru a învinge popoarele sărace şi slabe şi a le jefui resursele. În fundul mărilor şi al oceanelor, s-au scufundat şi se scufundă, în fiecare zi, zeci de corăbii care încalcă voinţa lui Allah, în privinţa făpturilor sale. Enciclopedia Cousteau apreciază că în fiecare an ajung pe fundul mărilor şi al oceanelor vase cu un tonaj de un milion de tone. Printre ele se află corăbii spaniole din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, care transportau aurul, argintul şi comorile furate din ţările Americii Latine şi ale Africii, flote de război vechi şi moderne care sau războit pe nedrept în oceanele lumii pentru a pune mâna pe resursele popoarelor slabe şi pentru a-şi impune dominaţia asupra lor şi tancuri petroliere gigantice, cu o încărcătură de cinci sute de mii de tone. Toate acestea au intrat sub incidenţa următorului verset: „Pe fiecare l-am pedepsit Noi după păcatul lui: printre ei, se află acela asupra căruia am trimis vijelie cu pietre; printre ei, se află acela pe care l-a lovit strigătul; printre ei, se află acela pe care Noi am făcut să-l înghită pământul; printre ei, se află acela pe care Noi l-am înecat. Şi nu Allah a fost nedrept cu ei, ci, ei au fost nedrepţi  faţă de ei înşişi” (Al-‘Ankabut).

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2