Tag: geologie

Minunile Coranului in Geologie

  Să ne întoarcem acum la Pământ pentru a descoperi câteva din numeroasele enunţuri miraculoase conţinute în reflectările coranice despre propria noastră planetă. Ele se referă nu numai la fenomenele fizice observate aici, pe Pământ, dar şi la detaliile referitoare la organismele vii care îl ocupă. În acestă chestiune, trebuie să ne întrebăm următorul lucru […]

 

Să ne întoarcem acum la Pământ pentru a descoperi câteva din numeroasele enunţuri miraculoase conţinute în reflectările coranice despre propria noastră planetă. Ele se referă nu numai la fenomenele fizice observate aici, pe Pământ, dar şi la detaliile referitoare la organismele vii care îl ocupă.

În acestă chestiune, trebuie să ne întrebăm următorul lucru : Cum a putut un om needucat, în mijlocul deşertului, să abordeze cu acurateţe atât de multe şi atât de variate subiecte într-un timp în care mitologia şi superstiţia domneau suprem? Cum a putut el să evite cu atâta înţelepciune fiecare credinţă care avea să fie dovedită a fi total incorectă multe secole mai târziu.

Circuitul apei

Versetele referitoare la sistemele pământeşti sunt un caz în chestiune. Am citat un număr mare din ele în cartea mea, „Biblia, Coranul şi Ştiinţa şi am acordat atenţie deosebită celor care se refereau la circuitul apei în natură. Acesta este un subiect care este bine ştiut astăzi. Prin urmare, versetele din Coran care se referă la circuitul apei par să exprime idei care sunt acum total evidente. Dar dacă luăm în

considerare ideile predominante de la acea vreme, ele par a fi bazate mai mult pe mit şi speculaţie filosofică decât pe realitate observată, chiar dacă totuşi utila cunoaştere practică a irigării pământului era la curent în acea perioadă.

Să examinăm, de exemplu, următorul verset din capitolul az-Zumar:

Oare tu nu vezi că Allah trimite apă din cer, apoi o îndreaptă ca izvoare în pământ, apoi scoate cu ajutorul ei roade de felurite culori, apoi ele se ofilesc şi le vezi galbene, apoi le face bucăţele. Întru aceasta se află îndemnare pentru cei care au pricepere. (Az-Zumar 39:21)

Asemenea noţiuni ne par destul de obişnuite astăzi, dar nu ar trebui să uităm că, nu de mult, ele nu erau obişnuite, şi au continut să rămână aşa până în secolul al XVI-lea, cu Bernard Palissy, care a ajuns la prima descriere coerentă a circuitului apei. Înainte de aceasta lumea credea că apele oceanelor, sub efectul vânturilor, erau împinse spre interiorul continentelor. Ei atunci s-au întors către oceane prin marele abis, care, din timpul lui Plato era numit „Tartarus”.În secolul al XVII-lea gânditori măreţi, cum ar fi Descartes, credeau încă în acest mit. Chiar şi în secolul al XIX-lea erau încă aceia care credeau în teoria lui Aristotel, că apa era condensată în caverne reci muntoase şi forma lacuri subterane care alimentau izvoare. Astăzi ştim că responsabilă de aceasta este infiltrarea apei de ploaie în pământ. Dacă cineva ar compara noţiunile din hidrologia modernă cu informaţiile găsite în Coran pe această temă, nu ar putea să nu observe remarcabilul consens dintre cele două.

Munţii

În geologie, ştiinţa modernă a descoperit recent fenomenele de încreţire care au format lanţuri muntoase. Crusta pământului este ca o coajă solidă, pe când stratele mai adânci sunt fierbinţi şi fluide, şi foarte neospitaliere pentru orice formă de viaţă. A fost descoperit, de asemena, faptul că, stabilitatea munţilor este legată de fenomenele de încreţire. Procesul de formare al munţilor prin încreţire duce crusta pământului în jos, în strate inferioare şi susţine temelii pentru munţi.

Să comparăm acum ideile moderne cu un verset dintre numeroasele din Coran care se ocupă cu această temă. Este extras din capitolul an-Naba’:

Oare nu am făcut Noi pământul un pat Şi munţii ca ţăruşi? (An-Naba’ 78:6-7)

Ţăruşii (awtad), care sunt conduşi în pământ ca aceia folosiţi la ancorarea unui cort, sunt bazele  încreţirilor geologice.

Aici, ca în toate cazurile din alte teme prezentate, observatorul obiectiv nu poate să nu observe absenţa oricărei contradicţii cu cunoştinţele moderne.

 

_____

Miracolul Coranului în Geologie, Adnan Aș-Șarif, Editura Islamul Azi, Constanța, 2003

Source Link

Views: 1

Protejarea Apei

Protejarea  Apei Apa, formeaza baza tuturor fluidelor din corp, inclusiv sangele si  saliva. Reprezinta doua treimi din greutatea omului, regleaza temperatura corpului, iar fara o cantitate potrivita de apa, am muri in cateva zile. Apa este esentiala pentru mentinerea sanatatii, igiena personala si generala. Apa este de aseamenea necesara in agricultura si industrie. In mod […]

Protejarea  Apei

9349109-young-sprout-in-the-human-hand-in-the-water-flow-symbol-of-environmental-protection

Apa, formeaza baza tuturor fluidelor din corp, inclusiv sangele si  saliva. Reprezinta doua treimi din greutatea omului, regleaza temperatura corpului, iar fara o cantitate potrivita de apa, am muri in cateva zile. Apa este esentiala pentru mentinerea sanatatii, igiena personala si generala. Apa este de aseamenea necesara in agricultura si industrie. In mod cert, apa este foarte importanta pentru planeta noastra si pentru noi oamenii. Tocmai de aceasta Islamul considera conservarea apei un subiect foarte important.

Islamul atribuie apei calitati foarte importante, precum datatoare de viata, care o mentine, o resursa purificatoare. In Traducerea Sensurilor din Coran exista multe versete despre apa:

  “El este Cel care i-a creat pe oameni din apa si i-a legat prin obarsie si prin casatorie.” 

 (Al-Furqan 25:54)

 “Oare nu vad cei care nu cred ca cerurile si pamantul au fost impreuna si ca Noi le-am despartit si din apa am facut tot ce este lucru viu?” 

(Al-Anbiyaa’ 21:30)

 Plantele, animalele si oamenii depind de apa pentru existenta lor. Allah a spus:

  “In facerea cerurilor si a pamantului, in schimbarea noptii si zilei, in corabiile care plutesc pe mari cu ceea ce foloseste pamantul, in apa pogorata de Allah din cer, cu care a inviat pamantul, dupa ce a fost mort, si a raspndit pe el vietatile, in schimbarea vanturilor si nourilor supusi dintre cer si pamant sunt cu adevarat semne pentru niste oameni care pricep.”

(Al-Baqarah 2:164)

 “El este Acela care a facut sa coboare apa din cer. Apoi, prin ea, Noi am facut sa incolteasca toate plantele, din care dupa aceea am facut sa iasa verdeata, din care scoatem graunte, unele peste altele, iar din curmali- din mladitele lor- ciorchini desi si gradini de struguri, maslini si rodii, asemanatoare si diferite unele peste altele! Priviti la fructele lor cand rodesc, crescand cand se coc! In aceasta sunt semne pentru oamenii care cred. 

(Al-An’am  6:99)

 “…Tu vezi pamantul fara viata, iar daca Noi pogoram apa asupra lui, el se misca, se umfla si lasa sa rasara [plante] din fiecare soi minunat.” 

(Al-Hajj 22:5)

 “EL este Acela care trimite vantul ca buna vestire inaintea indurarii Sale (Inainte de trimiterea ploii, socotite una dintre cele mai evidente manifestari ale indurarii lui Allah) Si noi trimitem din cer apa curatitoare

 Ca sa invie cu ea un tinut mort si sa dam sa bea din ea celor pe care le-am creat –vite si oameni in numar mare.” 

(Al-Furqan 25:48-49)

 Apa a existat inainte de crearea cerurilor si  pamantului:

“El este cel care a creat cerurile si pamantul in sase zile- in vreme ce Tronul Sau era pe apa (Tronul si apa au fost create inaintea cerurilor si a pamantului)-pentru ca sa va cerce care dintre voi este mai bun in faptuire. Iar daca Tu spui: “Veti fi voi inviati dupa moarte”, cei care nu cred, vor zice: “Aceasta nu este decat vrajitorie vadita” 

(Hud 11:7)

 In Coran exista multe versete care descriu mila Lui Allah Subhanu Wa Ta’ala pentru oameni atunci cand ne-a daruit noua rauri si izvoare de apa:

“EL este Acela care trimite vantul ca buna vestire inaintea indurarii Sale (Inainte de trimiterea  ploii, socotite una dintre cele mai evidente manifestari ale indurarii lui Allah) Si noi trimitem din cer apa curatitoare

 Ca sa invie cu ea un tinut mort si sa dam sa bea din ea celor pe care le-am creat –vite si oameni in numar mare.” 

(Al-Furqan 25:48-49)

 “Vedeti voi apa pe care o beti (apa dulce, potabila)?

Voi ati facut-o sa coboare din nouri sau Noi suntem Cel care o facem sa coboare?

Daca am voi, am face Noi sa fie ea sarata (si sa nu mai fie buna nici pentru baut, nici pentru udarea plantelor) 

(Al-Waqʿiah 56: 68-70)

 Allah Subhanu Wa Ta’ala ne cere sa apreciem valoarea acestei surse de viata:

“Vedeti voi apa pe care o beti (apa dulce, potabila)?

Voi ati facut-o sa coboare din nouri sau Noi suntem Cel care o facem sa coboare?

Daca am voi, am face Noi sa fie ea sarata (si sa nu mai fie buna nici pentru baut, nici pentru udarea plantelor)

(Al-Waqʿiah 56: 68-70)

 “Spune: “Ce credeti? De se va strecura apa voastra in adanc, cine va va aduce apa de izvor?” 

 (Al-Mulk 67:30)

 Orasele islamice, de obicei dezvoltate in jurul moscheilor, aveau bazine pentru ablutiune (spalatul dinaintea rugaciunii), fantani publice cu apa, si locuri de adapat pentru animale. Aceasta arata cat de importanta este apa pentru musulmani

 “Nu este El Cel care a creat cerurile si pamantul si v-a pogorat voua apa din cer? Si cu ea Noi am facut sa rasara gradini minunate![Altfel] nu v-ar fi fost voua dat sa faceti sa rasara pomii lor! Oare exista alta divinitate alaturi de Allah? Insa ei sunt un neam care se abat!” 

 (An-Naml 27:60)

 In afara de aceasta functie vitala, apa mai are si un rol socio-religios, si anume purificarea corpului si a hainelor de murdarie, impuritati. In Traducerea Sensurilor din Coran scrie:

“O, voi ce credeti! Atunci cand va gatiti pentru Rugaciune [A-salat], spalati-va fetele si mainile voatre, pana la coate, treceti-va mainile voastre ude peste capetele voastre si [spalati-va] picioarele voastre pana la glezne! Daca sunteti spurcati (junub), atunci curatati-va [printr-o imbaiere]!Daca sunteti bolnavi, sau in calatorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde si-a facut nevoiele, sau ati atins muierile si nu gasiti apa, atunci luati voi tarana marunta si curata si stergeti-va fetele si mainile voastre cu ea! Allah nu voieste sa va faca voua greutati, ci doreste sa va curateasca si sa va desavarseasca binefacerea Sa. Poate ca voi veti fi multumitori!” 

(Al-Ma’idah 5:6)

 “[Aduceti-va aminte] cand El v-a invaluit pe voi cu un somn, ca o pavaza din partea Sa, si a pogorat asupra voastra din cer apa, ca sa va curateasca pe voi cu ea si sa indeparteze de la voi murdaria lui Seitan, si sa va intareasca inimile si sa va statorniceasca picioarele cu ea.” 

 (Al-Anfal 8:11)

 Lacurile, raurile, marile si oceanele mai au inca un rol si anume reprezinta habitatul multor creaturi, care joaca un rol foarte important in perpetuarea vietii pe acest pamant. In Traducerea Sensurilor din Coran scrie:

 El este Cel care a supus marea, pentru ca voi sa mancati din ea carne proaspata si sa scoateti din ea podoaba pe care sa o purtati. Si vezi corabiile care o brazdeaza ca sa cautati harul Sau! Si poate voi veti fi multumitori!  

(An-Nahl 16:14)

 Vanatul pe mare (pescuitul) va este ingaduit, iar mancarea lui este pentru voi, ca si pentru calatori, merinda…

 (Al-Ma’idah 5:96)

 Apa este intr-adevar o binecuvantare de la Allah si noi suntem obligati sa o folosim cu intelepciune si sa incercam sa nu o poluam. Apa in forma ei pura este curata, fara culoare, fara miros. Dar in ultimele secole, apa a devenit contaminata, fiind poluata, iar din ce in ce mai multi oameni nu au acces la o sursa de apa potabila.

Acum mai mult de 1400 de ani, Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a avertizat oamenii cat de periculoasa este apa contaminata, fie pentru baut, fie pentru uz extern. El a interzis oamenilor sa isi faca nevoile in sau langa o sursa de apa sau in locurile unde oamenii se odihnesc, colecteaza apa sau se curata (Abu Dawood, Ibn Majah, Muslim). Aceasta interzicere poate fi extinsa la orice poluanti, cum ar fi deseurile industriale, sau orice altceva ar putea dauna mediului inconjurator.  Allah Subhanu Wa Ta’ala ne avertizeaza in Coran sa avem grija de planeta noastra:

 …Si nu faceti stricaciune pe pamant, dupa buna lui intocmire! Aceasta este mai bine pentru voi, daca sunteti credinciosi! 

(Al-‘A’raf 7:85)

 Si de indata ce pleaca, strabate pamantul, cautand sa semene stricaciune si sa nimiceasca semanaturile si dobitoacele. Allah insa nu iubeste stricaciunea!

(Al-Baqarah 2:205)

 Avem dovezi si din sunnah Profetului Muhammed (sallalahu aleihi wa salam). EL (sallalahu aleihi wa salam) a spus: “Nici unul dintre voi, care se trezeste din somn, sa nu atinga nici o ustensila, pana cand nu s-a spalat de trei ori, deoarece nu stie ce a atins mana lui in somn.” (Muslim). De asemena ne-a avertizat sa nu lasam mancarea si apa neacoperita pe timpul noptii.

 Apa este o resursa foarte pretioasa, iar legile Islamului vorbesc in detaliu despre folosirea  si distribuirea ei in mod echitabil. Allah Subhanu Wa Ta’ala ne-a spus in Coran ca toate vietatile au dreptul sa foloseasca apa, fara abuz, fara a o irosi si fara a monopoliza:

Si Noi am pogorat apa din cer cu masura. Apoi Noi am facut-o sa stea in pamant, cu toate ca avem puterea sa o facem sa dispara. 

(Al-Mu’minun 23:18)

  In Traducerea Sensurilor din Coran scrie legat de neamul Thamud si camila lor:

 Si vesteste-le ca apa va fi impartita intre ei [si camila]! Fiecare va bea cand va veni randul sau. 

(Al-Qamar 54:28)

 Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a spus: “Musulmanii trebuie sa imparta aceste trei lucruri: apa, pasunile si focul.” (Abu-Dawud, Ibn Majah si al-Khallal)

Risipa in folosirea apei este interzisa, aceasta aplincandu-se si uzului privat si cel public, indiferent daca apa este putina sau multa.

Profetul Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) a trecut pe langa companionul Sa’d (radhi allahu anhu), care se spala pentru rugaciune si i-a spus: “O Sa’d, ce este cu aceasta risipa?” Sa’d a intrebat “Exista irosinta chiar si in apa pentru rugaciune?” El a spus, “Da, chiar daca esti langa un rau curgator!” (Ibn Majah)

Islamul recunoaste ca oamenii sunt tutori asupra pamantului si asupra a tot ceea ce este pe el, inclusiv vegetatie, animale, oceane, rauri, pamant fertil sau destert. Allah, prin mila Lui, ne aprovizioneaza cu lucrurile de care avem nevoie pentru a supravietui, dar suntem obligati sa avem grija de de aceste resurse si sa le pastram si pentru generatiile ce urmeaza. Apa este o resursa care devine din ce in ce mai greu de protejat. Versete din Coran si hadituri din sunnah Profetului Muhammed (sallalahu aleihi wa salam) ne spun despre resposabilitatea noastra de a pastra apa o resursa valabila pentru intreaga umanitate.

Fara indoiala conservarea acestui element vital este foarte important pentru prezervarea si continuarea vietii in formele ei diferite: plante, animale si oameni. Este obligatoriu sa luam toate masurile in acest sens.

 

sursa: Lumea Islamica

Source Link

Views: 3

Munții în versetele coranice

  Spune: “Oare sunt egali aceia care ştiu cu aceia care nu ştiu?   (Az-Zumar: 9). „Oamenii se împart în două categorii: ştiutorii şi căutătorii de ştiinţă. fară de aceştia, nu este decât o gloată de sălbatici, spre care Allah nu se îndreaptă.”  (Hadis nobil) „Ştiinţa, dacă este puţină, îndepărtează de Dumnezeu, dar, dacă este multă, […]

 

Spune: “Oare sunt egali aceia care ştiu cu aceia care nu ştiu?   (Az-Zumar: 9).

„Oamenii se împart în două categorii: ştiutorii şi căutătorii de ştiinţă. g_mountain_root (1)fară de aceştia, nu este decât o gloată de sălbatici, spre care Allah nu se îndreaptă.”  (Hadis nobil)

„Ştiinţa, dacă este puţină, îndepărtează de Dumnezeu, dar, dacă este multă, apropie de El.”  (Louis Pasteur)

1. CUM S-AU ÎNĂLŢAT MUNŢII

Şi la munţi, cum sunt ei ridicaţi    (Al-Ghaşiya:19).

Datorită presiunii uriaşe şi altor factori geologici din interiorul şi din exteriorul pământului, s-au format plăcile şi blocurile de pământ, alcătuite din scoarţa pământului şi o parte din învelişul lui, pe care se sprijină astăzi continentele şi oceanele.

Aceste plăci tectonice sunt pentru straturile pământului de sub ele ca nişte scânduri de lemn care plutesc pe suprafaţa apei, îndepărtându-se foarte încet unele de altele. Aşa au apărut şi continentele, mările şi oceanele şi s-a întins şi pământul, continuând şi în prezent aceste fenomene. Alte plăci tectonice se apropie unele de altele, apoi se ciocnesc, iar blocul mai greu se  scufundă treptat sub cel mai uşor, ridicându-l, aşa cum ridică ranga un bloc greu de piatră. În felul acesta s-au ridicat şi s-au înălţat foarte lent şi munţii, în decursul a milioane de ani. Lanţul Munţilor Himalaya s-a ridicat ca urmare a ciocnirii blocului tectonic indian cu blocul asiatic, lanţul munţilor Alpi ca urmare a ciocnirii dintre blocul african şi blocul european, lanţul munţilor Anzi din America de Sud ca urmare a ciocnirii dintre blocul american şi blocul african.

Studiul fosilelor demonstrează existenţa unor resturi de fiinţe în cele mai  multe masive muntoase, ceea ce dovedeşte că, în vremuri de mult apuse, suprafeţele actuale s-au aflat sub suprafaţa apei.

2. CUM S-AU FORMAT MUNŢII

“Şi am aruncat pe el munţi neclintiţi, Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită “

Munţii de bazalt şi de granit s-au format foarte lent, cu peste trei milioane de ani în urmă, datorită “aruncării”, adică datorită lavei aruncate din măruntaiele pământului, care s-a răcit şi s-a acumulat în decursul a milioane  de ani, iar apoi s-a ridicat deasupra suprafeţei mării, datorită ciocnirii şi întrepătrunderii plăcilor tectonice, aşa cum, am explicat în comentariul ştiinţific la versetul sfânt: “Şi la munţi, cum sunt ei ridicaţi” (Al-Ghashiya:19).

Cât despre munţii de gresie sau de calcar, şi ei s-au format tot datorită “aruncării”, adică din materialele calcaroase şi alte resturi de pământ şi roci  purtate de ploi şi de râuri şi aruncate în mări şi oceane, pe lângă materialele calcaroase din recifii de corali. Toţi munţii, fie că este vorba de cei vulcanici, de cei calcaroşi sau de cei alcătuiţi din ambele tipuri de roci, s-au format sub suprafaţa apei, în fundul oceanelor şi al mărilor, datorită “aruncării” de la suprafaţa pământului sau din interiorul lui. Observăm, în  versetele următoare, miracolul ştiinţific conţinut de cuvântul “a arunca”, prin care se sugerează, în mod uimitor, procesul de formare al munţilor, aşa cum l-a descoperit geologia recent:

   Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19)  .

El a aşezat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi.  (An- Nahl: 15).

El a creat cerurile fără stâlpi pe care voi să-i puteţi vedea şi a aruncat [înfigând] în pământ, munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi. (Luqman: 10).

3. ECHILIBRUL PĂMÂNTULUI “Şi munţii ca ţăruşi”

S-a relatat că Trimisul cel generos a zis: “ Când Allah a creat pământul, el a început să se balanseze şi l-a fixat pe el cu munţii.”

Cuvântul rawasi, tradus de cele mai multe ori prin “munţi”, derivat de la verbul rasa “a fixa”, apare în opt versete sfinte. Dacă va reflecta îndelung asupra lor, probabil că orice geolog va cădea cu faţa la pământ, smerit, confirmând adevărul cuvintelor lui Allah. Ştiinţa nu a descoperit decât recent informaţiile conţinute în ele. Iată aceste versete:

1. El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri. (ArRa’d: 3).

2. Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19)  .

3.  El a aşezat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi.  (An- Nahl: 15).

4.  Nu este El Cel care a făcut pământul loc de repaus, a pus în mijlocul lui râuri, i-a făcut munţi neclătinători şi a pus o stavilă între cele două mări ? Este un alt Dumnezeu alături de Allah ? Nu, însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu! (An-Naml: 61).

5.  El a creat cerurile fără stâlpi pe care voi să-i puteţi vedea şi a aruncat [înfigând] în pământ munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi şi a risipit pe el tot felul de vietăţi. Şi am coborât Noi din cer ploaia şi am făcut să crească pe el plante folositoare de tot felul. (Luqman: 10).

6.  Şi El a pus deasupra lui [a pământului] munţi neclintiţi şi l-a binecuvântat şi a orânduit pe el toate cele necesare pentru hrană în patru zile egale, pentru cei care întreabă. (Fussilat: 10).

7.  Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi şi nu v-am dat vouă să beţi apă dulce? (Al-Mursalat: 27).

8.  Şi a întărit munţii lui.   (An-Nazi’at: 32)

 

Comentariu ştiinţific

 

Datorită rotaţiei pământului în jurul axei sale, se produce forţa centrifugă, care aruncă în afară ceea ce se află pe suprafaţa pământului. La rândul său, forţa gravitaţională atrage ceea ce se află pe pământ, spre centrul său.

Datorită faptului că forţa centrifugă este egală cu forţa gravitaţională, pământul nu se înclină şi nu se perturbă, în ciuda rotirii sale. Dar pentru ca forţa centrifugă să fie egală cu forţa gravitaţională, este nevoie ca scoarţa terestră să fie echilibrată în toate componentele sale, iar munţii joacă un rol însemnat în acest echilibru, datorită rădăcinilor lor, care pătrund adânc în straturile pământului. Munţii sunt pentru pământ ceea ce este ancora pentru vapor şi ceea ce sunt ţăruşii pentru cort. Ei sunt asemenea aisbergului care pluteşte pe mare; se afundă şi se ridică pe pământ, fără ca noi să ne dăm seama, asemenea aisbergului care se înalţă şi se cufundă în apele oceanului.

Acest rol, pe care munţii îl au în menţinerea echilibrului pământului, nu a fost descoperit de ştiinţă, decât în secolul XIX, de către savanţii Eurie (1854) şi Duitton (1889).

Îi întrebăm pe aceia care au îndoială în privinţa Coranului cel Sfânt şi a Trimisului cel generos: Cine l-a învăţat pe Profet ştiinţa despre munţi şi în ce lucrare a cercetătorilor din antichitate există informaţii despre munţi, despre felul în care s-au format şi s-au înălţat, despre rolul lor în împiedicarea tulburării sau balansării pământului, în pofida rotirii în jurul axei sale?

Acestea sunt fapte care nu au devenit cunoscute decât în secolele XIX şi XX şi care nu au fost cunoscute cu cincisprezece veacuri în urmă, decât de către Creatorul munţilor – Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul.

În sfârşit , probitatea ştiinţifică ne obligă să menţionăm faptul că Ali ben Abi Talib – Pacea asupra lui! a comentat într-o manieră ştiinţifică uluitoare ceea ce se menţionează în Coranul cel Sfânt şi în Tradiţia Nobilă despre rolul munţilor în asigurarea echilibrului pământului. Astfel, în predica lui citim: “şi a fixat prin stânci legănarea pământului”; în predica 89 citim: “şi a echilibrat cu ajutorul munţilor rocile lui”; în predica 204 citim: “şi i-a făcut pe ei reazem pentru pământ şi i-a sprijinit pe ei cu ţăruşi şi a liniştit mişcarea lui” .

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3