Tag: geofizician

Munții în versetele coranice

  Spune: “Oare sunt egali aceia care ştiu cu aceia care nu ştiu?   (Az-Zumar: 9). „Oamenii se împart în două categorii: ştiutorii şi căutătorii de ştiinţă. fară de aceştia, nu este decât o gloată de sălbatici, spre care Allah nu se îndreaptă.”  (Hadis nobil) „Ştiinţa, dacă este puţină, îndepărtează de Dumnezeu, dar, dacă este multă, […]

 

Spune: “Oare sunt egali aceia care ştiu cu aceia care nu ştiu?   (Az-Zumar: 9).

„Oamenii se împart în două categorii: ştiutorii şi căutătorii de ştiinţă. g_mountain_root (1)fară de aceştia, nu este decât o gloată de sălbatici, spre care Allah nu se îndreaptă.”  (Hadis nobil)

„Ştiinţa, dacă este puţină, îndepărtează de Dumnezeu, dar, dacă este multă, apropie de El.”  (Louis Pasteur)

1. CUM S-AU ÎNĂLŢAT MUNŢII

Şi la munţi, cum sunt ei ridicaţi    (Al-Ghaşiya:19).

Datorită presiunii uriaşe şi altor factori geologici din interiorul şi din exteriorul pământului, s-au format plăcile şi blocurile de pământ, alcătuite din scoarţa pământului şi o parte din învelişul lui, pe care se sprijină astăzi continentele şi oceanele.

Aceste plăci tectonice sunt pentru straturile pământului de sub ele ca nişte scânduri de lemn care plutesc pe suprafaţa apei, îndepărtându-se foarte încet unele de altele. Aşa au apărut şi continentele, mările şi oceanele şi s-a întins şi pământul, continuând şi în prezent aceste fenomene. Alte plăci tectonice se apropie unele de altele, apoi se ciocnesc, iar blocul mai greu se  scufundă treptat sub cel mai uşor, ridicându-l, aşa cum ridică ranga un bloc greu de piatră. În felul acesta s-au ridicat şi s-au înălţat foarte lent şi munţii, în decursul a milioane de ani. Lanţul Munţilor Himalaya s-a ridicat ca urmare a ciocnirii blocului tectonic indian cu blocul asiatic, lanţul munţilor Alpi ca urmare a ciocnirii dintre blocul african şi blocul european, lanţul munţilor Anzi din America de Sud ca urmare a ciocnirii dintre blocul american şi blocul african.

Studiul fosilelor demonstrează existenţa unor resturi de fiinţe în cele mai  multe masive muntoase, ceea ce dovedeşte că, în vremuri de mult apuse, suprafeţele actuale s-au aflat sub suprafaţa apei.

2. CUM S-AU FORMAT MUNŢII

“Şi am aruncat pe el munţi neclintiţi, Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită “

Munţii de bazalt şi de granit s-au format foarte lent, cu peste trei milioane de ani în urmă, datorită “aruncării”, adică datorită lavei aruncate din măruntaiele pământului, care s-a răcit şi s-a acumulat în decursul a milioane  de ani, iar apoi s-a ridicat deasupra suprafeţei mării, datorită ciocnirii şi întrepătrunderii plăcilor tectonice, aşa cum, am explicat în comentariul ştiinţific la versetul sfânt: “Şi la munţi, cum sunt ei ridicaţi” (Al-Ghashiya:19).

Cât despre munţii de gresie sau de calcar, şi ei s-au format tot datorită “aruncării”, adică din materialele calcaroase şi alte resturi de pământ şi roci  purtate de ploi şi de râuri şi aruncate în mări şi oceane, pe lângă materialele calcaroase din recifii de corali. Toţi munţii, fie că este vorba de cei vulcanici, de cei calcaroşi sau de cei alcătuiţi din ambele tipuri de roci, s-au format sub suprafaţa apei, în fundul oceanelor şi al mărilor, datorită “aruncării” de la suprafaţa pământului sau din interiorul lui. Observăm, în  versetele următoare, miracolul ştiinţific conţinut de cuvântul “a arunca”, prin care se sugerează, în mod uimitor, procesul de formare al munţilor, aşa cum l-a descoperit geologia recent:

   Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19)  .

El a aşezat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi.  (An- Nahl: 15).

El a creat cerurile fără stâlpi pe care voi să-i puteţi vedea şi a aruncat [înfigând] în pământ, munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi. (Luqman: 10).

3. ECHILIBRUL PĂMÂNTULUI “Şi munţii ca ţăruşi”

S-a relatat că Trimisul cel generos a zis: “ Când Allah a creat pământul, el a început să se balanseze şi l-a fixat pe el cu munţii.”

Cuvântul rawasi, tradus de cele mai multe ori prin “munţi”, derivat de la verbul rasa “a fixa”, apare în opt versete sfinte. Dacă va reflecta îndelung asupra lor, probabil că orice geolog va cădea cu faţa la pământ, smerit, confirmând adevărul cuvintelor lui Allah. Ştiinţa nu a descoperit decât recent informaţiile conţinute în ele. Iată aceste versete:

1. El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri. (ArRa’d: 3).

2. Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19)  .

3.  El a aşezat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi.  (An- Nahl: 15).

4.  Nu este El Cel care a făcut pământul loc de repaus, a pus în mijlocul lui râuri, i-a făcut munţi neclătinători şi a pus o stavilă între cele două mări ? Este un alt Dumnezeu alături de Allah ? Nu, însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu! (An-Naml: 61).

5.  El a creat cerurile fără stâlpi pe care voi să-i puteţi vedea şi a aruncat [înfigând] în pământ munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi şi a risipit pe el tot felul de vietăţi. Şi am coborât Noi din cer ploaia şi am făcut să crească pe el plante folositoare de tot felul. (Luqman: 10).

6.  Şi El a pus deasupra lui [a pământului] munţi neclintiţi şi l-a binecuvântat şi a orânduit pe el toate cele necesare pentru hrană în patru zile egale, pentru cei care întreabă. (Fussilat: 10).

7.  Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi şi nu v-am dat vouă să beţi apă dulce? (Al-Mursalat: 27).

8.  Şi a întărit munţii lui.   (An-Nazi’at: 32)

 

Comentariu ştiinţific

 

Datorită rotaţiei pământului în jurul axei sale, se produce forţa centrifugă, care aruncă în afară ceea ce se află pe suprafaţa pământului. La rândul său, forţa gravitaţională atrage ceea ce se află pe pământ, spre centrul său.

Datorită faptului că forţa centrifugă este egală cu forţa gravitaţională, pământul nu se înclină şi nu se perturbă, în ciuda rotirii sale. Dar pentru ca forţa centrifugă să fie egală cu forţa gravitaţională, este nevoie ca scoarţa terestră să fie echilibrată în toate componentele sale, iar munţii joacă un rol însemnat în acest echilibru, datorită rădăcinilor lor, care pătrund adânc în straturile pământului. Munţii sunt pentru pământ ceea ce este ancora pentru vapor şi ceea ce sunt ţăruşii pentru cort. Ei sunt asemenea aisbergului care pluteşte pe mare; se afundă şi se ridică pe pământ, fără ca noi să ne dăm seama, asemenea aisbergului care se înalţă şi se cufundă în apele oceanului.

Acest rol, pe care munţii îl au în menţinerea echilibrului pământului, nu a fost descoperit de ştiinţă, decât în secolul XIX, de către savanţii Eurie (1854) şi Duitton (1889).

Îi întrebăm pe aceia care au îndoială în privinţa Coranului cel Sfânt şi a Trimisului cel generos: Cine l-a învăţat pe Profet ştiinţa despre munţi şi în ce lucrare a cercetătorilor din antichitate există informaţii despre munţi, despre felul în care s-au format şi s-au înălţat, despre rolul lor în împiedicarea tulburării sau balansării pământului, în pofida rotirii în jurul axei sale?

Acestea sunt fapte care nu au devenit cunoscute decât în secolele XIX şi XX şi care nu au fost cunoscute cu cincisprezece veacuri în urmă, decât de către Creatorul munţilor – Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul.

În sfârşit , probitatea ştiinţifică ne obligă să menţionăm faptul că Ali ben Abi Talib – Pacea asupra lui! a comentat într-o manieră ştiinţifică uluitoare ceea ce se menţionează în Coranul cel Sfânt şi în Tradiţia Nobilă despre rolul munţilor în asigurarea echilibrului pământului. Astfel, în predica lui citim: “şi a fixat prin stânci legănarea pământului”; în predica 89 citim: “şi a echilibrat cu ajutorul munţilor rocile lui”; în predica 204 citim: “şi i-a făcut pe ei reazem pentru pământ şi i-a sprijinit pe ei cu ţăruşi şi a liniştit mişcarea lui” .

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

Plăcile tectonice ale Pământului

Adnan Ash-Sharif   În anul 1912, savantul german Alfred Wegener a lansat în lucrarea sa intitulată “Originea continentelor şi a oceanelor”, teoria pământului crăpat, iar în anul 1969, geofizicianul american Morgan a lansat teoria plăcilor sau bucăţilor de pământ, conform căreia pământul nu este fix şi solid, aşa cum socotesc numeroşi geologi, ci este un […]

Adnan Ash-Sharif

 

În anul 1912, savantul german Alfred Wegener a lansat în lucrarea sa intitulată “Originea continentelor şi a oceanelor”, teoria pământului crăpat, iar în anul 1969, geofizicianul american Morgan a lansat teoria plăcilor sau bucăţilor de pământ, conform căreia pământul nu este fix şi solid, aşa cum socotesc numeroşi geologi, ci este un ansamblu de bucăţi şi plăci uriaşe, fiecare dintre ele cu grosimea de circa 100 kilometri. Aceste bucăţi sau plăci sunt alcătuite din scoarţa terestră subţire şi dintr-o parte solidă situată dedesubtul scoarţei terestre – litosfera şi se sprijină pe un strat elastic de roci – astenosfera.

O dată cu descoperirea dovezilor ştiinţifice ale existenţei unor crăpături sau fisuri în toate straturile pământului şi nu doar în scoarţa sa exterioară, teoria crăpăturilor sau fisurilor pământului a devenit o constantă ştiinţifică de bază acceptată astăzi de majoritatea geologilor. Uscatul  globului terestru a reprezentat, cu aproximativ 250 de milioane de ani în urmă, un singur bloc, numit continentul gigantic, înconjurat de un singur ocean, dar datorită presiunii uriaşe din interiorul său şi a altor factori geologici s-a scindat cu circa 200 de milioane de ani în urmă, în trei bucăţi: una alcătuită din America de Nord, Europa şi Asia, numită Eurasia, o a doua alcătuită din America de Sud, Africa şi India, numită zona de mijloc, şi o a treia alcătuită din Australia şi continentul îngheţat din sud, numită Gondwana. În urmă cu aproximativ şaizeci şi cinci milioane de ani, America de Sud s-a separat de Africa, America de Nord s-a separat de Europa, India s-a îndreptat către Asia şi s-a lipit de ea, iar Australia s-a separat de continentul îngheţat din sud şi astfel continentele au căpătat forma cu care le cunoaştem astăzi. Studiile geologilor au demonstrat că scoarţa pământului şi o parte din învelişul său sunt străbătute de falii, care au fost împărţite în şase secţiuni principale numite plăci tectonice: placa americană, placa africană, placa asiatică, placa europeană, placa australiano-indiană şi placa arabă. Pe ele se sprijină continentele, oceanele şi mările. placi-tectonice

Pământul prezintă, astfel, crăpături în toate straturile sale. La adâncimea de 60-65 kilometri, se află discontinuitatea Moho, descoperită în anul 1909 de savantul iugoslav Mohorovici; la adâncimea de 700 de kilometri, se află discontinuitatea Repiti; la adâncimea de 2900 de kilometri se află discontinuitatea Gutenberg, numită astfel după savantul care a descoperit-o în anul 1913; iar la adâncimea de 5100 kilometri, se află discontinuitatea Lehman. În apropierea faliilor principale, se produc, în fiecare zi, noi falii parţiale, iar în jurul acestora se conturează si se distribuie cutremurele şi vulcanii. Este suficient să menţionăm că seismologia şi vulcanologia se bazează pe studiul geografiei faliilor tectonice şi al distribuţiei lor pe straturile pământului.

Teoria lui Vipner a dat răspuns următoarelor întrebări pe care savanţii şi leau pus de mai multe secole:

– De ce liniile litoralului continentelor au crestături asemănătoare, încât dacă s-ar apropia unele de altele, malurile lor s-ar îmbina şi-ar forma un singur ansamblu?

Răspunsul lor este că ele sunt părţi ale unui singur continent uriaş.

– De ce aceleaşi specii de plante şi animale se află în diferite zone ale continentelor?

Răspunsul este că ele s-au dispersat o dată cu îndepărtarea continentelor unul de altul.

– De ce găsim fosile specifice zonelor ecuatoriale în regiuni cu climat foarte rece?

Răspunsul este că ele au fost transportate o dată cu continentele, atunci când acestea s-au deplasat dintr-o zonă climatică în alta. Astfel, continentul America s-a deplasat din sudul ecuatorului la Nord de el.

În plus, teoria a dat răspuns şi la întrebările referitoare la procesul de formare al uriaşelor lanţuri muntoase, precum Himalaya şi Anzii.

Pământul se află într-o stare de crăpare permanentă. Savanţii apreciază că peste 50 de milioane de ani el ar putea avea următoarea formă: Oceanul Atlantic se va extinde pe seama Oceanului Indian, iar continentul Australia se va deplasa spre Nord , însă, va evita o ciocnire violentă cu Asia. De-a lungul litoralului estic al Africii, o mare zonă se va desprinde de Africa. Cele două Americi se vor separa complet una de cealaltă şi nu va mai fi nevoie de canalul Panama. În mod asemănător, Asia se va separa de Africa şi nu va mai fi nevoie de canalul Suez, iar Marea Roşie va deveni un nou ocean.

Dar unde se vor sfârşi toate acestea ? Nimeni nu ştie acest lucru, în afară de Allah Preaînaltul, căci El este cu putere peste toate – Slavă Lui !

Comentariu:

Geologii nu au constatat că pământul prezintă falii decât în a doua jumătate a secolului XX, în vreme ce Coranul cel Sfânt a afirmat această constantă ştiinţifică principală din domeniul geologiei cu cincisprezece secole în urmă.

Oare este suficient, la sfârşitul secolului XX ca vorbele lui Allah PreaÎnaltul

“[Jur] pe pământul cu crăpături ”(At-Tariq:12),

să fie explicate prin crăpărea  pământului pentru a lăsa plantele să răsară, aşa cum continuăm să citim în cele mai multe comentarii? Şi oare această explicaţie se mai potriveşte cu  măreţia acestui verset de jurământ, după ce ştiinţa şi-a plecat capul în semn de supunere în faţa conţinuturilor sale?

Cuvintele lui Allah PreaÎnaltul “[Jur] pe pământul cu crăpături ” (AtTariq:12)” reprezintă un miracol ştiinţific coranic pe care avem datoria să-l facem cunoscut, să-l publicăm, să-l introducem în lucrările de istorie a ştiinţelor după care predăm copiilor noştri, astfel încât să înţeleagă măreţia Coranului cel Sfânt şi faptul că el este din punct de vedere strict ştiinţific Cuvântul lui Allah. Oare nu este păcat să le predăm studenţilor noştri istoria descoperirii din domeniul ştiinţelor naturale şi ei să se întreacă în memorarea numelor lui Copernic, Galilei, Keppler, Mendel, Wegener, Freud, Einstein, Hubbel, Gamow şi ale multor altora, uitând să le arătăm lor şi să arătăm lumii cum Coranul cel Sfânt şi Tradiţia nobilă i-au precedat, prin referirile lor la aceste constante ştiinţifice care sunt astăzi reguli şi legi în numeroase domenii ale ştiinţelor materiale? Această lucrare reprezintă o încercare modestă de a îndrepta o eroare intenţionată sau neintenţionată dar, Allah Preaînaltul ştie ce se află ascuns în suflete.

 

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 7

Deplasarea continentelor

Adnan Ash-Sharif   Şase versete se referă la întinderea pământului, atrăgând atenţia cercetătorului asupra importanţei acestui adevăr ştiinţific din domeniul geologiei pe care omul nu l-a cunoscut decât cu un sfert de secol în urmă :  El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi si râuri. Şi din toate rodurile […]

Adnan Ash-Sharif

 

Şase versete se referă la întinderea pământului, atrăgând atenţia cercetătorului asupra importanţei acestui adevăr ştiinţific din domeniul geologiei pe care omul nu l-a cunoscut decât cu un sfert de secol în urmă :

 El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi si râuri. Şi din toate rodurile a făcut pe el câte o pereche, El lasă ca noaptea să acopere şi să ascundă ziua. În acestea sunt semne pentru cei care cugetă (Ar-Ra’d : 3).

Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită (Al-Hijr: 19).

 Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească pe el din fiecare soi minunat. (Qaf: 7).

 Şi pământul, după aceea, l-a întins (An-Nazi’at: 30).

 Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins ( Aş-sams: 6).

 Şi la pământ, cum este el întins ? (Al-Ghaşiya: 20).

Din teoria faliilor tectonice elaborată de savanţii Placet (1658), Taylor (1910) şi îndeosebi Wegener (1918), adoptată de majoritatea geologilor în a doua jumătate a secolului XX ca un adevăr ştiinţific ferm, a derivat ideea deplasării continentelor şi a plăcilor tectonice mişcătoare, după care continentele globului pământesc, cu uscatul şi oceanele lor, se urcă pe nişte plăci mari din scoarţa terestră aflate în mişcare permanentă, îndepărtânduse şi ciocnindu-se, astfel încât pământul se extinde în unele zone ale sale sau se întrepătrunde în alte zone, acolo unde se scufundă unele cu altele. Acest lucru se produce de sute de milioane de ani şi până astăzi foarte lent.conts_onmove

Ca urmare a crăpării pământului, întinderii lui, s-a separat blocul african de blocul sud-american şi între ele a apărut Oceanul Atlantic, care continuă să se extindă în fiecare an cu aproximativ 1-5 centimetri, iar după îndepărtarea blocului african de blocul arab a rezultat Marea Roşie, care continuă să se lărgească şi astăzi; astfel Peninsula Arabă se îndepărtează de Africa şi se apropie de Iran, în fiecare an, cu aproximativ 1-5 centimetri. De zeci de ani, privirile geologilor sunt aţintite asupra zonei Djibuti din Africa – ţară arabă situată între Somalia şi Etiopia, la ieşirea din Marea Roşie, întrucât savanţii se aşteaptă să ia naştere un nou ocean, care va avea lăţimea Oceanului Atlantic în următoarele două sute de milioane de ani. Aceasta din cauza faliei care se întinde de la Golful Tojora, care are ieşire la Golful Aden, până în centrul podişurilor stâncoase şi al deşerturilor nisipoase din interiorul continentului Africa, numite “Jubbat al-Kharab”.

Motivul acestei evoluţii constă în curentele uriaşe de lichide şi de gaze cu temperatură şi presiuni ridicate, care urcă vertical din centrul pământului spre suprafaţa lui, crăpându-l, apoi se răcesc şi revin în interiorul lui, pentru a-şi relua din nou mişcarea în sus şi aşa mai departe. Savanţii compară Pământul cu un vas plin de apă pe un foc permanent şi aşa cum apa fiartă din straturile de jos se ridică la suprafaţă pentru a se răci şi apoi se lasă din nou la fund, tot la fel şi straturile din interiorul pământului se află într-o mişcare permanentă. De asemenea, geologii compară blocurile pământului cu nişte scânduri de lemn care plutesc pe faţa mării, îndepărtându-se sau apropiindu-se unele de altele şi chiar suprapunându-se unele peste altele şi au denumit această mişcare “tangoul pământului”.

Comentariu:

Crăparea pământului şi întinderea lui sunt astăzi constante ştiinţifice fundamentale acceptate în explicarea originii continentelor, mărilor, munţilor, valurilor şi cutremurelor, în formarea lor şi în răspândirea vieţuitoarelor. Expansiunea Universului este şi ea o constantă ştiinţifică fundamentală, acceptată în explicarea originii planetelor, stelelor şi galaxiilor. Dar Coranul cel Sfânt s-a referit la aceste constante ştiinţifice, căci Allah Preaînaltul a grăit :

Iar cerul l-am înălţat cu puterea Noastră şi Noi îl lărgim. (Adh-Dhariyat: 47);

Şi pe pământul cu crăpături. (At-Tariq: 12).

Cu toate acestea, unii cercetători entuziaşti ai Islamului ne oferă, din când în când, articole şi titluri dăunătoare, fără intenţie de bună seamă, aşa cum sunt: “Conceptele coranice nu sunt ştiinţe, iar Coranul cel Sfânt nu e o lucrare de ştiinţă“, “Avertizăm asupra amestecului Coranului în ştiinţele naturale, precum fizica, astronomia şi altele”, „Coranul este doar o carte de religie şi călăuzire”. Dar ce înseamnă pentru ei ştiinţa? Probabil vor să spună că Sfântul Coran nu este o lucrare de ştiinţă detaliată, după care să se poată preda aşa cum se predă după lucrările de geologie sau despre Univers, dar aceasta nu trebuie să ne împiedice să-i explicăm musulmanului obişnuit conţinuturile ştiinţifice ale versetelor sfinte ale lui Allah.

Pe de altă parte, datoria şi probitatea ştiinţifică impun ca lucrările despre ştiinţele naturale care consacră în paginile lor paragrafe speciale istoriei descoperirilor ştiinţifice să menţioneze faptul că Sfântul Coran a fost primul care a vorbit despre expansiunea Universului şi crăpăturile pământului. Iar dacă cele mai multe surse ştiinţifice au omis să facă astfel de precizări până în momentul  de faţă, acest lucru este din cauza noastră, fiindcă nu am comunicat comunităţilor ştiinţifice şi nu le-am informat despre aceste constante ştiinţifice coranice miraculoase din domeniile ştiinţelor materiale. Aceasta reprezintă o neglijenţă din partea celor care se ocupă de propovăduirea Islamului şi-i rugăm să fie atenţi la aceste aspecte.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3