Tag: musulman

‘Ali ibn Abi Talib – al patrulea calif

 

 

‘Ali ibn Abi Talib (radiy-Allahu ‘anhu): Varul si ginerele Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si primul copil care a imbratisat Islamul.

– Dorinta ta este ca eu sa raman in urma, impreuna cu femeile si copiii ?

– Oare nu ti-ai dori sa fii pentru mine ceea ce Aaron a reprezentat pentru Moise ? Diferenta este ca dupa mine nu va mai veni nici un alt profet.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAcest scurt dialog dintre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si eroul nostru ne ofera imaginea pozitiei privilegiate pe care acesta din urma o avea in ochii Profetului Islamului. El a avut loc chiar inaintea bataliei de la Tabuk, dupa ce eroul nostru a fost desemnat de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) sa administreze viata de zi cu zi a musulmanilor din Medina, timp in care Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) urma sa se deplaseze cu armata sa la Tabuk (in apropierea granitei nord-vestice).

Aceasta a fost prima data cand ‘Ali (radiy-Allahu ‘anhu) a fost insarcinat cu o asemenea responsabilitate, prin urmare lipsind de langa Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) la una dintre importantele batalii. Iar ramanerea sa in Medina in timp ce Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) impreuna cu companionii sai tocmai mergeau la lupta, nu a fost resimtita tocmai usor din moment ce eroul nostru era un luptator de temut. Simtindu-l, Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) l-a consolat comparandu-i pozitia cu cea a lui Aaron atunci cand Moise l-a indrituit sa ramana cu poporul sau in timpul intalnirii stabilite cu Domnul Sau (a se vedea traducerea Coranului, 7 : 142).

‘Ali (radiy-Allahu ‘anhu) a fost primul copil care a imbratisat Islamul si, prin urmare, unul dintre primii care l-au urmat pe Profet. Acest lucru a avut loc pe cand avea numai 10 ani, crescand in sanul familiei Profetului (radiy-Allahu ‘anhu) deoarece tatal sau, Abu Talib era un om cu o conditie precara. Acesta a fost si motivul pentru care atat fratele lui Abu Talib, Hamza (radiy-Allahu ‘anhu), cat si nepotul sau, Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) l-au ingrijit pe rand. Astfel, eroul nostru a fost norocos pentru ca a fost crescut si educat de catre Profetul insusi (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam).

Cand profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) a primit revelatia de la Domnul Sau si a fost indemnat sa raspandeasca mesajul Islamului, asa cum era normal, sotia sa, Khadijah (radiy-Allahu ‘anha) si ‘Ali au fost primii care l-au urmat. Datorita faptului ca eroul nostru a imbratisat Islamul la o varsta atat de frageda, el s-a numarat printre putinii mekkani care niciodata nu s-au inchinat idolilor, motiv suficient ca, adesea cand este mentionat numele sau, sa se rosteasca formula “Karrama-Llahu wajnahu” (aprox. ‘Fie ca Allah sa-i onoreze fata sa’). Chiar se spune despre el ca a fost nascut in interiorul Ka’abei, la 33 de ani dupa nasterea Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam).

Eroul nostru a fost ales de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) sa doarma in locul sau in noaptea Hijrei (emigrarii la Medina) cu scopul de a-i induce in eroare pe tinerii politeisti care asteptau pe prispa casei sa-l ucida pe Profet, creandu-le astfel impresia ca inca se afla in pat. In tot acest timp, insa, profetul Muhammad (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) deja plecase impreuna cu prietenul sau apropiat si companion, Abu Bakr (radiy-Allahu ‘anhu), inspre Medina. De asemenea, ‘Ali (radiy-Allahu ‘anhu) este cel caruia Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) i-a incredintat gestiunea catorva afaceri aflate in derulare in Makkah.

Dupa emigrarea la Medina, eroul nostru a fost ales drept ‘frate’ al Profetului, cand acesta din urma (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) a dispus ca fiecarui musulman rezident in Medina sa-i fie dat in grija un imigrant din Makkah. De asemenea, i-a oferit-o drept sotie pe fiica cea mai iubita, Fatima (radiy-Allahu ‘anha). Pe campul de lupta, eroul nostru adesea a fost onorat dandu-i-se steagul oficial al Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Cum deja am mentionat, eroul nostru nu a lipsit din nici o batalie alaturi de Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), cu exceptia celei de la Tabuk.

Vitejia sa este renumita in istoria Islamului, adaugandu-se altor calitati, precum : stiinta, intelepciunea, evlavia si altele. Toate acestea sunt normale din moment ce a fost crescut de catre Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) insusi. Cei doi au fost foarte apropiati chiar si pe teren, pe parcursul vietii Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), ‘Ali (radiy-Allahu ‘anhu) fiindu-i vecin apropiat si ginere, ceea ce i-a permis sa invete direct de la sursa. In ceea ce priveste, insa, curajul sau, vom vorbi mai tarziu.

Dupa moartea profetului Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), eroul nostru s-a dovedit a fi un sfetnic sincer si sustinator permanent al tuturor celor trei califi drept-calauziti de dinaintea sa, Abu Bakr, Umar si ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhuma), oferindu-le consiliere si sprijinindu-i in eforturile de organizare a statului islamic. El chiar i-a oferit-o drept sotie califului ‘Umar (radiy-Allahu ‘anhu) pe fiica sa, Umm Kulthum (radiy-Allahu ‘anha).

Locul special pe care eroul nostru l-a avut in ochii califului ‘Umar (radiy-Allahu ‘anhu) se poate intrevedea si din alegerea sa dintre sase vechi companioni drept succesor dupa moartea califului.

In timpul califatului lui ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), atunci cand mai multi rebeli au sosit la Medina, eroul nostru a incercat mai intai sa-i opreasca, dupa care si-a trimis pe cei doi fii ai sai mai mari, alaturi de alti prieteni credinciosi si musulmani devotati, sa-l apere pe calif.

Cea mai mare minciuna din istoria Islamului

In conditiile date, este cu adevarat socant pentru orice invatacel sincer al istoriei Islamului sa creada ca poate exista musulmani care sa dea crezare intrigilor tesute de catre evreul ‘Abdullah ibn Saba’ si acolitii sai in legatura cu un presupus conflict pe care ‘Ali (radiy-Allahu ‘anhu) l-ar fi avut cu alti companioni ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), in special cu ceilalti trei califi drept-calauziti, in legatura cu uzurparea dreptului sau la conducerea califatului ! Ceea ce este si mai rau este faptul ca unii asa-numiti musulmani, autodescrisi ca aparatori ai lui ‘Ali (radiy-Allahu ‘anhu), au pretins ca eroul nostru, barbatul curajului extrem, slujitor al spiritului de dreptate, se temea de acesti califi ! Atunci cum se face ca el a dat in casatorie unuia dintre ei (lui ‘Umar – radiy-Allahu ‘anhu) pe fiica sa ? Dupa cum stim cu totii astazi, aceasta mare minciuna fabricata de catre evreul ‘Abdullah ibn Saba’ si impodobita sub actiunea diferitilor factori etnici, in special cei care tin de adoratorii persani ai focului si de cei care au deplans caderea Imperiului Persan sub armatele califului ‘Umar, este responsabila de marea scindare a comunitatii de musulmani.

Multi musulmani, cautatori ai sfaturilor religioase sau ai opiniilor oficiale, fac referire la eroul nostru drept conducator al companionilor Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si aceasta datorita cunoasterii sale profunde a invataturilor Islamului, dar si datorita intelepciunii sale in aplicarea dreptatii. De fapt, ‘Ali (radiy-Allahu ‘anhu) a fost ales de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), in timpul vietii sale, sa-l reprezinte in fata oamenilor din Yemen.

Printre multe alte povestiri care pun in lumina caracterul eroului nostru este si cea care creioneaza disputa dintre el (in calitate de comandant al drept-credinciosilor si sef al statului islamic) si un evreu, cu privire la o armura care ii apartinuse, insa ii fusese luata de catre evreu. Imaginati-va ca insusi califul sa-l cheme pe unul dintre cetateni la resedinta sa pentru a-si disputa un lucru. Si aceasta nu era tot ! Analizand cazul, judecatorul Shuraih a decis in favoarea evreului, deoarece martori din partea eroului nostru nu erau decat copiii sai si slujitorul Rafi’. Si, eroul nostru, ca orice membru cinstit al comunitatii, a acceptat verdictul. Asa cum era normal, aceasta scena l-a impresionat atat de mult pe evreu, incat a anuntat ca doreste sa imbratiseze Islamul, returnand eroului nostru armura pe care si-o insusise in mod incorect. Ali, i-a daruit-o, insa, drept cadou.

Curajul si puterea eroului nostru constituie exemple pentru orice musulman care lupta pe Calea Islamului. Eroul nostru (radiy-Allahu ‘anhu) s-a aflat intotdeauna in fruntea armatei musulmane la fiecare batalie la care a luat parte. Atunci cand la Khaybar (in nordul Medinei) musulmanii au asediat triburile evreiesti tradatoare, fortaretele acestora au opus o rezistenta iesita din comun. Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) le-a spus companionilor : “Maine stindardul va flutura in mainile unui barbat care-i iubeste pe Allah si pe Mesagerul Sau si pe care acestia (Allah si Mesagerul Sau) il iubesc, la randul Lor. Este un barbat dintre voi care niciodata nu a plecat de pe campul de lupta.” Cu totii au sperat ca fiecare sa fie onorat cu purtarea drapelului. Insa, acesta s-a dovedit a fi eroul nostru, Ali (radiy-Allahu ‘anhu), cel care suferea de o boala la ochi. Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) a facut uz de metodele sale de medicina, vindecandu-l. Dupa aceea i-a daruit stindardul cu ajutorul caruia sa conduca ofensiva. Victoria a fost obtinuta, iar fortareata Khaibar – cucerita.

Asemenea tuturor eroilor Islamului, Ali (radiy-Allahu ‘anhu) era recunoscut pentru umilinta sa. Chiar si atunci cand a devenit calif, hainele sale erau foarte simple si ieftine. Cand cineva a vorbit cu el despre acest aspect, raspunsul sau a fost :“Aceasta [atitudine] ma tine cel mai bine departe de infumurare, fiind un exemplu bun de urmat pentru orice musulman.” De asemenea, pe timpul zilei el s-a dovedit a fi un luptator necrutator, iar noaptea – un adorator devotat si cu frica fata de Allah Preainaltul.

Printre multele vorbe intelepte ale eroului nostru, amintim:

“Un barbat niciodata nu trebuie sa astepte altceva de la Domnul sau in afara salvarii si nici nu trebuie sa se teama pentru altceva decat pentru pacatele sale.”

“Cineva care are carente in cunostinte nu trebuie sa se rusineze sa intrebe, iar celui care detine stiinta niciodata nu trebuie sa-i fie prea rusine pentru a-si recunoaste ignoranta, spunand: ‘Si Allah stie cel mai bine.’ “

“Rabdarea si perseverenta sunt pentru credinta asa cum este mintea pentru corp. Acela care nu este perseverent si rabdator nu are credinta.”

Martiriul eroului nostru

Ali ibn Abi Talib (radiy-Allahu ‘anhu) a fost ales calif dupa uciderea perfida a lui ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) de catre cativa adepti gresit-calauziti ai evreului ‘Abdullah ibn Saba’, intr-un climat infectat cu intrigi otravite, rastalmaciri ale spuselor si deciziilor califului si scrisori fabricate. Astfel, unii dintre dusmanii Islamului au masluit diverse depese in numele Aishei (radiy-Allahu ‘anha), a lui ‘Ali, Talhan si a altor companioni de marca ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), pe care le-au expediat in diferite locatii unde traiau musulmani si in care au pretins ca acela care ii conduce este corupt si ca trebuie inlaturat. In acelasi timp, a fost nascocita o alta scrisoare, de aceasta data in numele califului ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), prin care se ordona decapitarea catorva musulmani. Aceasta din urma scrisoare a fost trimisa in mainile rebelilor cu scopul de a le intensifica ura fata de evlaviosul calif si de a le oferi un motiv in plus pentru a-l presa sa abdice si, eventual chiar sa-l ucida, ceea ce au si facut. Am spus mai sus “gresit-calauziti” deoarece, asa cum istoria ni i-a redat, o parte dintre ei au manifestat fanatism, crezand ca tot ceea ce fac este “drept” sau ca dau o mana de ajutor cauzei Islamului. In realitate, ei nu au obtinut altceva decat sa-i deterioreze temelia, provocand cea mai mare ruptura din sanul comunitatii musulmane.

In aceste circumstante, destinul eroului nostru a fost acela de a fi ales calif. De acum incolo, musulmanii s-au divizat in doua : o factiune loiala califului nou ales (sau dorind sa lase aceasta impresie) si o alta preocupata de revansa fata de uciderea miseleasca a precedentului calif, ea cuprinzand si unele dintre rudele sale. Cei din urma au insistat ca noul calif Ali sa-i predea lor pe ‘ucigasii’ lui ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) pentru a-i pedepsi. Eroul nostru, un barbat cu un pronuntat spirit de dreptate, asa cum am vazut mai devreme, a dorit ca respectivele persoane mai intai sa fie cercetate si abia apoi, in functie de gradul de vinovatie, sa fie pedepsite. Din pacate, aceasta atitudine a sa a fost gresit inteleasa, in sensul unei asa-presupuse protectii acordata ‘ucigasilor’ lui ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), de aici rezultand trei confruntari armate. Adevarul este ca aceste nedorite lupte nu ar fi avut loc vreodata tinand cont ca liderii celor doua factiuni, atat eroul nostru, cat si guvernatorul Siriei, Mu’awiyah ibn Abi Sufyan, erau renumiti pentru intelepciunea si integritatea lor. Dar dusmanii Islamului, care nu urmareau altceva decat sa raspandeasca zazanie au ucis figuri reprezentative din ambele tabere, reusind, intrun final sa determine escaladarea tensiunii, sanctiunea fiind lupta deschisa.

La fel de adevarat este ca una dintre partile implicate in conflictul armat rezultat a fost condusa de catre ‘Aishah, vaduva Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Pentru a controla cat mai bine desfasurarea evenimentelor si a evita varsarea de sange musulman, ea s-a deplasat in Irak impreuna cu un grup de companioni importanti ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Din nefericire, acest lucru se petrecea prea tarziu, confruntarea dintre tabara condusa de ‘Aishah (radiy-Allahu ‘anha) si cea a eroului nostru ‘Ali (radiy-Allahu ‘anhu) incepand. Lupta, cunoscuta in istorie drept Batalia camilei, a avut loc in anul 36 h., iar eroul nostru este cel care si-a apropiat victoria. In acelasi timp, convins fiind de bunele intentii ale ‘Aishei (radiy-Allahu ‘anha), din respect a dispus toate masurile ca ea sa revina in siguranta la Medina. Se spune ca ‘Aisha (radiy-Allahu ‘anha) a regretat foarte mult implicarea sa intr-o asemenea incurcatura.

Haideti sa revenim la batalia de la Sifin, dintre tabara eroului nostru si cea a lui Mu’awiyah, care a avut loc in anul 37 h. Asa cum am mentionat mai devreme, cautatorii de zazanie au concertat totul astfel incat cele doua grupari sa se lupte una impotriva celeilalte, armata eroului nostru iesind victorioasa. Intr-un final s-a solicitat ca institutia arbitrajului sa intre in functiune, propunere acceptata de catre eroul nostru, conform intelepciunii si deschiderii cu care ne-a obisnuit. Abu Musa Al-Ash’ari (radiy-Allahu ‘anhu) a fost desemnat pentru a-l reprezenta pe eroul nostru, in vreme ce ‘Amr ibn Al-As (radiy-Allahu ‘anhu) – pe Mu’awiyah. Ambii au convenit ca lupta trebuie sa ia sfarsit, partile implicate parasind campul de confruntare.

Unii mai fanatici, din partea eroului nostru, numiti ulterior “kharigiti” (in traducere libera “cei care au alta parere decat a majoritatii”, in acest caz una nociva), s-au opus cu vehementa ideii de arbitraj. Ei au mers pana acolo incat i-au numit pe cei care erau au sustinut arbitrajul, inclusiv pe califul drept-credincios – necredinciosi (kuffar), motiv suficient de puternic ca ei sa fie ucisi ! Au luptat impotriva eroului nostru si a sustinatorilor sai la Nahrawan, unde au si suferit o drastica infrangere.

In anul 40 h, acesti gresit-calauziti kharigiti s-au reunit si au pus la cale o conspiratie care sa duca la eliminarea califului, a lui Mu’awiyah si a lui ‘Amr ibn Al-As (Allah sa fie multumit de ei toti !). Sub vesmantul noptii, in data de 17 Ramadan 40 h., unul dintre cei trei care au complotat, pe numele sau Abdur-Rahman ibn Muljim, l-a asteptat pe eroul nostru pe drumul sau spre moscheea unde obisnuia sa-si faca rugaciunea de dimineata (Fajr), injunghiindu-l cu o sabie. La doar cateva zile de la acest atac miselesc, marele calif  Ali, varul si ginerele profetului Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) a parasit aceasta lume pentru fericirea eterna a Paradisului, fiind unul dintre cei zece care au primit de la Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) vestea ca vor locui in Paradis.

Astfel a luat sfarsit viata marelui erou al Islamului dupa mai putin de 5 ani de lupta impotriva dezordinii si agitatiei provocate de diversi conspiratori. In valtoarea acestor evenimente nefericite au murit mai multi companioni de marca ai Profetului (salla-Llaahu alayhi wa-sallam).

Odata cu moartea eroului nostru a luat sfarsit perioada de aur a celor patru califi drept-calauziti. Fie ca Allah Preainaltul sa-i rasplateasca pe ei toti pentru marile servicii pe care le-au facut Islamului si musulmanilor.

 

Sursa: Mahmoud Esma’il Sieny – “Heroes of Islam”, Editura Darussalam

Traducere: AbdurRahmanSource Link

Views: 1

Yusuf Estes – partea a 4-a

 

Soţia mea îşi anunţă convertirea la  Islam!

Am urcat să meditez puţin la cele întâmplate şi am vrut să vorbesc cu soţia mea despre acest subiect. Mi-a spus că vrea să se convertească la Islam, fiind convinsă că este adevărul. Am rămas şocat. Am coborât şi l-am trezit pe  Mohamed să vină cu mine afară pentru a discuta. Ne-am plimbat şi am vorbit toată noaptea.

Adevărul a ieşit la iveală !

Când a venit vremea ca el să se roage Fajr  (rugăciunea de dimineaţă a musulmanilor), am ştiut că  adevărul a ieşit la iveală în cele din urmă, iar acum era  rândul meu . M-am dus în spatele casei tatălui meu, unde am  găsit o bucată de placaj veche într-o consolă. Acolo mi-am pus capul jos, pe pământ, îndreptându-mi privirea în direcţia în care musulmanii se roage de cinci ori pe zi.

Călăuzeşte-mă, Doamne! Călăuzeşte-mă !

Acum în acea poziţie, cu corpul sprijinit pe placă şi capul pe pământ, am implorat : “O, Doamne dacă eşti acolo! Călăuzeşte-mă! Călăuzeşte-mă!”

Apoi, după un timp am ridicat capul observând ceva.

Nu, nu am văzut păsări sau îngeri care vin dinspre cer, nici nu am auzit voci sau muzică, şi nici nu am văzut lumini strălucitoare şi bliţuri. Am observat însă o schimbare în mine. Am realizat mai mult ca oricând înainte, că era timpul să opresc  orice minciună şi orice lucru meschin. Era momentul să devin un om cinstit şi drept. Ştiam acum ce aveam de făcut.

Am urcat şi mi-am făcut un duş cu ideea clară că spălam persoana păcătoasă ce am devenit de-a lungul anilor si ca am păşit acum într-o viaţă nouă, proaspătă. O viaţă bazată pe adevăr şi dovadă.

În jurul orei 11:00 în acea dimineaţă, în faţa a doi martori, un fost preot, cunoscut anterior ca Tatăl Petru Iacov, şi Mohamed Abdel Rahman am facut “shahadah” (mărturia deschisă a Unicitatăţii lui Dumnezeu şi profeţia lui Muhammad, pacea fie asupra lui).

“Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah şi că Muhammad este mesagerul şi robul Său.”

Câteva minute mai târziu, soţia mea ni s-a alăturat şi a mărturisit acelaşi lucru. Doar că ea a făcut-o în faţa a 3 martori. (eu am fost al treilea martor). Tatăl meu a fost puţin rezervat în acest subiect, aşteptând câteva luni până a spus shahadah. Însă, într-un final tatăl meu s-a convertit la Islam şi a început să se roage alături de mine si de alţi musulmani la moschea locală.

Am retras  copiii de la şcoala creştină şi i-am înscris la şcoli islamice. Iar acum după 9 ani, ei au memorat o mare parte din Coran şi din învăţăturile Islamului.

Soţia tatălui meu a conştientizat într-un final că Isus nu poate fi fiul lui Dumnezeu, ci un Profet al lui Dumnezeu şi nu Dumnezeu însuşi. A murit la câteva luni de la această declaraţie la vârsta de 86 de ani. Fie ca Allah să îi accepte declaraţia de credinţă, amin.

yusuf_skylineAcum, opreşte-te şi gândeste. O întreagă casă de oameni din medii şi grupuri etnice diferite s-au alăturat întru-adevăr să înveţe cum să-L cunoască şi să se închine Creatorului şi Susţinătorului Universului. Gândeşte-te. Un  preot catolic, un pastor de muzică şi predicator al Evangheliei; un pastor hirotonisit şi fondator de şcoli creştine,  şi copiii, chiar şi străbunica -toţi trec la Islam!

Numai prin Mila Lui am fost cu toţii calauziti pentru a  vedea adevărul despre Islam, prin înlăturarea dopurilor din urechile noastre şi ochelarilor de cal de pe ochii noştri, fără sigilii peste inimile noastre – El ne  indrumase…

 

Sursa: Preoti care au imbratisat IslamulSource Link

Views: 0

Yusuf Estes – partea a 3-a

 

Şocanta descoperire- Musulmanii cred în Biblie?

Într-o zi, în primăvara anului 1991, am aflat că musulmanii cred în Biblie. Am fost şocat. Cum e posibil aşa  ceva? Dar asta nu e tot, am aflat si ca ei cred în Isus ca:

* Un mesager adevărat al lui Dumnezeu;

* Profet al lui Dumnezeu;

* plamadire si naştere miraculoasă, fără intervenţie umană;

* El a fost “Hristos” sau Mesia cum a prezis în Biblie;

* El este cu Dumnezeu acum ;

* El se va mai întoarce în Zilele de Apoi pentru a indruma  credincioşii împotriva ” Anticristului.”

După “cucerirea sufletelor întru Domnul pentru  Iisus” de zi cu zi, aceasta ar fi fost o mare realizare pentru  mine, să prind un musulman şi să-l convertesc la creştinism.

L-am întrebat dacă îi place ceaiul şi mi-a răspuns că  da. Aşa că am plecat spre o cafenea în mall să ne aşezăm şi  să vorbim despre subiectul meu favorit: Credinţa. Am petrecut ore în şir în acea cafenea vorbind (eu am vorbit cel mai mult) ajungând la concluzia că omul era de treabă, liniştit şi chiar un pic timid. A ascultat cu atenţie fiecare cuvânt pe care i l-am spus şi nu m-a întrerupt nici măcar o dată. Mi-a plăcut acest bărbat şi am considerat că are potenţial mare pentru a deveni un bun creştin.- Nu puteam sti  de cursul evenimentelor ce aveau să se desfăşoare în  faţa ochilor mei.

Mai întâi am hotărât cu tatăl meu că trebuie să facem afaceri cu acest bărbat şi chiar am încurajat ideea de a-l lua cu mine în călătoriile mele de afaceri în nordul Texasului. Vom călători împreună în fiecare zi şi vom  discuta probleme legate de credinţele diferite pe care le au oamenii. Iar în timpul lungului drum, aş putea, desigur, să  intervin cu unele dintre programele mele preferate de cult si  adorare de la radio pentru a transmite mai usor mesajul  acestui individ neajutorat. Am vorbit despre conceptul de Dumnezeu, despre sensul vieţii, scopul creaţiei; despre profeţi şi misiunea acestora şi modul în care Dumnezeu îşi descoperă voia Lui omenirii. Am împărtăşit, de asemenea, o  mulţime de experienţe şi idei personale.

Într-o zi am aflat că prietenul meu Mohamed (asa  il cheama) avea  de gând să se mute din casa din care a locuit cu un prieten  comun şi să locuiască la moschee un timp. M-am dus la tata  şi l-am întrebat dacă l-am putea invita pe Mohamed să  locuiască cu noi în casa noastră mare de la ţară. Ma gandeam ca la urma urmei, am putea împărţi o parte din muncă şi unele cheltuieli  iar el ar fi mereu gata pentru a-l lua cu mine în călătorii..

Tatăl meu a fost de acord şi Mohamed s-a mutat.

Desigur, imi propusesem ca încă sa imi fac timp pentru a-mi vizita colegii mei predicatori şi evanghelişti în jurul statului Texas. Unul dintre ei locuia în Texas – la frontiera cu  Mexicul iar celălalt trăia în apropierea frontierei cu Oklahoma. Unuia dintre  predicatori îi plăcea mult o cruce de lemn imensă , care era mai mare decât o maşină. El purta această cruce peste umăr trăgând partea de jos pe drum sau  autostradă cele două bucati de lemn  în formă de cruce. Oamenii  isi opreau maşinile  si veneau  să-l întrebe ce se întâmplă iar el le dadea  broşuri şi pliante privind creştinismul.

Într-o zi prietenul cu crucea a avut un atac de cord şi a trebuit să meargă la Spitalul Veteranilor, unde a rămas  pentru o perioadă destul de lungă. Obişnuiam să-l vizitez la spital de mai multe ori pe săptamână. L-am luat cu mine şi  pe Mohamed cu speranţa că am putea discuta cu toţii subiecte legate de religii. Prietenul meu nu a fost foarte impresionat şi a fost evident că el nu vroia să ştie nimic despre Islam. Apoi intr-o zi, un bărbat cu care împărţea  camera prietenul meu a venit deplasându-se într-un scaun cu rotile. M-am dus la el şi l-am întrebat cum îl cheamă iar el  mi-a spus că nu contează. Când l-am întrebat de unde este, mi-a spus că e de pe planeta Jupiter. M-am gândit la ce mi-a răspuns el şi am început să mă întreb dacă eram în secţia de  cardiologie sau într-un ospiciu.

Ştiam că omul era singur si deprimat şi avea nevoie  de cineva în viaţa lui. De aceea, am început să-i vorbesc  despre Domnul. I-am citit din cartea lui Iona din Vechiul Testament. Ideea era că nu putem fugi de problemele noastre, deoarece noi ştim întotdeauna ce am făcut. Mai  mult, Dumnezeu, ştie întotdeauna de asemenea, ceea ce noi  am făcut.

Preotul catolic

După ce i-am împărtăşit povestea acestui om, s-a  uitat la mine şi şi-a cerut scuze. Mi-a spus că regretă comportamentul său nepoliticos şi că a întâmpinat câteva  probleme serioase recent. Apoi, el a dorit să mi se confeseze.

I-am spus că nu sunt preot catolic şi nu mă ocup de confesiuni. El mi-a răspuns că ştia asta. De fapt, el a spus: “Sunt preot catolic.”

Am fost şocat. I-am predicat creştinismul unui preot  catolic.Ce se întâmplă aici?

Preot în America Latină

Preotul a început să-mi spună povestea sa. Fusese  misionar pentru biserică timp de 12 ani in sudul si centrul  Americii şi in Mexic, ba chiar şi in “bucătăria iadului” din New York. La externarea din spital a avut nevoie de un loc  unde să se recupereze. În loc să-l las sa meargă la o familie catolică, i-am spus tatălui meu că ar trebui să îl invităm să locuiască cu familiile noastre şi Mohamed. Cu totii au fost de acord iar preotul s-a mutat imediat la noi.

Preoţii trebuie sa studieze Islamul? – DA !

În timpul drumului spre casa, i-am vorbit preotului  despre câteva concepte ale credintei islamice şi, spre surprinderea mea, el mi-a dat dreptate, ba chiar a şi împărtăşit  mai multe cu mine. Am rămas şocat când mi-a spus că preoţii catolici studiază Islamul, iar unii chiar deţin diplome pe acest subiect. Aceast lucru m-a luminat. Dar multe aveau să se mai petreacă.

Versiuni diferite ale Bibliei

scauneDupă instalare, am început sa ne adunăm în fiecare seara după cină, la masa din bucătărie pentru a discuta despre religie. Tatăl meu a adus versiunea King James a Bibliei, eu am adus Ediţia standard revizuită a Bibliei, iar sotia mea avea o alta versiune a bibliei. Preotul desigur, avea Biblia catolică, care deţine 7 cărţi în plus faţă de Biblia protestantă. Asa că, am început să petrecem mai mult timp discutând care Biblie este cea corectă sau mai corectă, în loc să încercăm să îl convingem pe Mohamed să devină creştin.

Coranul are doar o singură versiune-în limba arabă-

La un moment dat l-am intrebat câte versiuni ale Coranului au existat în cei 1400 de ani. El mi-a spus că dintotdeauna a fost un singur Coran. Iar acesta niciodată nu a  fost schimbat. Mi-a dat de înţeles că sute de mii de oameni au memorat Coranul în intregime si au fost apoi împrăştiaţi în mai multe ţări. Secole de la revelarea Coranului, milioane de oameni l-au memorat în întregime şi i-au învăţat şi pe  alţii, care l-au memorat şi ei la rândul lor, pagină cu pagină, literă cu literă, fără greşeli. Astăzi există peste 9 milioane de  musulmani care au memorat întregul Coran. Nu mi s-a părut posibil. Până la urma, limbile originale ale Bibliei erau toate limbi moarte de secole iar documentele originale au fost pierdute de sute şi mii de ani. Așadar, cum să fi fost atât de  usor să păstrezi şi să reciţi o carte cap coadă ?

În fine, într-o zi preotul i-a cerut lui Mohamed  permisiunea să îl însoţească la moschee pentru a vedea cum este acolo. S-au întors discutând despre această experienţă şi  am ars de nerăbdare să-l întreb cum a fost şi ce fel de ceremonii au avut loc. El mi-a spus că nu s-a făcut mai nimic.Doar au mers, s-au rugat şi au plecat. Am întrebat: au plecat ? Fara nici un fel de discurs sau cântare? Mi-a confirmat că aşa s-a întîmplat.

 

Preotul intră în Islam!

După cîteva zile preotul catolic l-a întrebat pe Mohamed dacă îl poate insoti din nou la moschea unde au mai fost. Dar de data aceasta a fost diferit. S-au întors după  mult timp. Se intunecase şi începusem să ne facem griji că s-a întamplat ceva cu ei. Într-un sfîrşit ei s-au intors iar când au păşit pe uşă l-am recunoscut imediat pe Mohamed, dar cine era lânga el? Cineva îmbrăcat cu un halat alb si o chipie albă pe cap. Stai puţin. Era preotul. I-am spus: Pete?- ai  devenit musulman? Mi-a spus că s-a convertit la Islam în acea zi. Preotul  devenise musulman!

 

 

sursa: Preoti care au imbratisat IslamulSource Link

Views: 4