Profetul Muhammad (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a caracterizat Islamul drept o lege divină tolerantă. În Coranul cel Sfânt se spune:
Nu v-a impus în religie nicio greutate (Al-Hajj 22:78);
Allah vă voieşte uşurarea şi nu vă voieşte împovărarea (Al-Baqarah 2:178);
Şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor (Al-A’raf 7:157);
(Şi dacă ar vrea Allah), ar putea să vă copleşească cu greutăţile (Al-Baqarah 2:220);
…Îi sunt grele necazurile ce vă lovesc (At-Tawbah 9:128).
Toleranţa Islamului şi uşurinţa lui sunt asociate cu viziunea islamică generală, centrată pe calea de mijloc şi moderaţie, îndepărtarea de exagerare, extremism, asprime şi de întrecerea măsurii.
De aceea, nu este ciudat faptul că în Coran se repetă elogiul adus căii de mijloc şi moderaţiei şi se blamează exagerarea şi fanatismul, nedreptatea şi agresiunea, care decurg din acestea. În peste optzeci de versete se fac referiri la întrecerea măsurii, la nerespectarea căii de mijloc şi a moderaţiei în cuvinte precum: exagerarea, tirania, nedreptatea şi agresiunea.
Allah Preaînaltul a grăit:
Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi (Al-Baqarah 2:143).
At-Tabari a spus: „I-a calificat a fi de mijloc, deoarece ei nu au exagerat şi nici nu au fost neglijenţi cu ea, ci oameni de mijloc, moderaţi. Şi Allah i-a numit pe ei astfel, întrucât cele mai bune lucruri sunt cele de mijloc“.
La acest lucru se referă şi versetele sfinte:
Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire / Daţi greutatea după dreptate şi nu scădeţi la balanţă! (Ar-Rahman 55:8-9).
Echitatea, moderaţia şi calea de mijloc în comportamentul omului şi în relaţiile sale cu ceilalţi reprezintă trăsături generale în Islam. Calea de mijloc şi moderaţia omului – în modul în care se percepe pe sine şi în care judecă – guvernează în majoritatea cazurilor şi viziunea sa asupra celorlalţi şi modul în care îi judecă.
În legătură cu sensul căii de mijloc şi cu moderaţia, Allah a grăit descriindu-i pe cei evlavioşi în ruga lor:
Doamne, fă-ne nouă parte bună în această lume şi în Lumea de Apoi şi apără-ne pe noi de chinurile Focului (Al-Baqarah 2:201).
Şi caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veşnică. Şi nu uita partea ta din această viaţă! Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune (Al-Qasas 28:77)
Aceia care, când cheltuiesc, nu sunt nici risipitori, nici zgârciţi, ci fac aceasta cu măsură (Al-Furqan: 67)
Şi nu ţine mâna înlănţuită în jurul gâtului tău, dar nici nu o întinde de tot, ca să rămâi ocărât şi întristat (Al-Israa’: 29)
O, fii ai lui Adam! Puneţi-vă veşmintele voastre la toate locurile de Rugăciune! Mâncaţi şi beţi însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura! / Spune: «Cine a oprit podoaba orânduită de Allah, pe care El a făcut-o pentru robii Săi şi bunătăţile cele trebuincioase pentru vieţuire?». Spune: «Ele sunt pentru aceia care cred în viaţa lumească şi numai pentru ei în Ziua Învierii» (Al-A’raf 7:31-32).
Source Link
Views: 3
