Tag: fundamentalism islamic

CALEA DE MIJLOC ŞI MODERAŢIA

Profetul Muhammad (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a caracterizat Islamul drept o lege divină tolerantă. În Coranul cel Sfânt se spune:  Nu v-a impus în religie nicio greutate (Al-Hajj 22:78);  Allah vă voieşte uşurarea şi nu vă voieşte împovărarea (Al-Baqarah 2:178); Şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost […]

islam moderatProfetul Muhammad (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a caracterizat Islamul drept o lege divină tolerantă. În Coranul cel Sfânt se spune:

 Nu v-a impus în religie nicio greutate (Al-Hajj 22:78);

 Allah vă voieşte uşurarea şi nu vă voieşte împovărarea (Al-Baqarah 2:178);

Şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor (Al-A’raf 7:157);

 (Şi dacă ar vrea Allah), ar putea să vă copleşească cu greutăţile (Al-Baqarah 2:220);

 …Îi sunt grele necazurile ce vă lovesc (At-Tawbah 9:128).

Toleranţa Islamului şi uşurinţa lui sunt asociate cu viziunea islamică generală, centrată pe calea de mijloc şi moderaţie, îndepărtarea de exagerare, extremism, asprime şi de întrecerea măsurii.

De aceea, nu este ciudat faptul că în Coran se repetă elogiul adus căii de mijloc şi moderaţiei şi se blamează exagerarea şi fanatismul, nedreptatea şi agresiunea, care decurg din acestea. În peste optzeci de versete se fac referiri la întrecerea măsurii, la nerespectarea căii de mijloc şi a moderaţiei în cuvinte precum: exagerarea, tirania, nedreptatea şi agresiunea.

Allah Preaînaltul a grăit:

 Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi (Al-Baqarah 2:143).

At-Tabari a spus: „I-a calificat a fi de mijloc, deoarece ei nu au exagerat şi nici nu au fost neglijenţi cu ea, ci oameni de mijloc, moderaţi. Şi Allah i-a numit pe ei astfel, întrucât cele mai bune lucruri sunt cele de mijloc“.

La acest lucru se referă şi versetele sfinte:

 Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire / Daţi greutatea după dreptate şi nu scădeţi la balanţă! (Ar-Rahman 55:8-9).

Echitatea, moderaţia şi calea de mijloc în comportamentul omului şi în relaţiile sale cu ceilalţi reprezintă trăsături generale în Islam. Calea de mijloc şi moderaţia omului – în modul în care se percepe pe sine şi în care judecă – guvernează în majoritatea cazurilor şi viziunea sa asupra celorlalţi şi modul în care îi judecă.

În legătură cu sensul căii de mijloc şi cu moderaţia, Allah a grăit descriindu-i pe cei evlavioşi în ruga lor:

 Doamne, fă-ne nouă parte bună în această lume şi în Lumea de Apoi şi apără-ne pe noi de chinurile Focului (Al-Baqarah 2:201).

 Şi caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veşnică. Şi nu uita partea ta din această viaţă! Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune (Al-Qasas 28:77)

 Aceia care, când cheltuiesc, nu sunt nici risipitori, nici zgârciţi, ci fac aceasta cu măsură (Al-Furqan: 67)

Şi nu ţine mâna înlănţuită în jurul gâtului tău, dar nici nu o întinde de tot, ca să rămâi ocărât şi întristat (Al-Israa’: 29)

O, fii ai lui Adam! Puneţi-vă veşmintele voastre la toate locurile de Rugăciune! Mâncaţi şi beţi însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura! / Spune: «Cine a oprit podoaba orânduită de Allah, pe care El a făcut-o pentru robii Săi şi bunătăţile cele trebuincioase pentru vieţuire?». Spune: «Ele sunt pentru aceia care cred în viaţa lumească şi numai pentru ei în Ziua Învierii»  (Al-A’raf 7:31-32).

 

Source Link

Views: 3

Întreaga omenire trebuie onorată prin respectarea promisiunilor

Sheikh Muhammad Al-Ghazali   Promisiunea trebuie respectată indiferent cui îi este făcută, chiar dacă celălalt partener este musulman sau necredincios, deoarece moralitatea, măreţia şi virtutea nu pot fi tăiate în bucăţele, astfel încât unii oameni să fie trataţi în mod meschin, iar ceilalţi cu decenţă. Împlinirea promisiunii şi a legământului are la bază respectarea adevărului […]

Sheikh Muhammad Al-Ghazali

 

Promisiunea trebuie respectată indiferent cui îi este făcută, chiar dacă celălalt partener este musulman sau necredincios, deoarece moralitatea, măreţia şi virtutea nu pot fi tăiate în bucăţele, astfel încât unii oameni să fie trataţi în mod meschin, iar ceilalţi cu decenţă.
Împlinirea promisiunii şi a legământului are la bază respectarea adevărului şi o relaţie cinstită. Atâta vreme cât se bazează pe virtute, promisiunea trebuie împlinită faţă de fiecare om, oricând.
Referitor la convenţiile încheiate cu cei ce nu sunt musulmani se relatează că profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că, dacă pe vremea Islamului era invitat să încheie un asemenea contract, el accepta bucuros oferta.
A’mar bin Al-Hamaq a zis că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: „Dacă un om i-a oferit altuia adăpost pe viaţă şi apoi l-a ucis, atunci nu am nimic de-a face cu ucigaşul, chiar dacă cel ucis este un necredincios.” (Ibn Habban).
Această declaraţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne arată cum îi tratează Islamul chiar şi pe cei care nu au îmbrăţişat această religie. Pe de altă parte, este demn de luat în seamă comportamentul evreilor. Lor nu le place să-şi împlinească promisiunile faţă de alţii şi nu consideră un lucru bun să-i trateze pe ceilalţi cu dreptate şi decenţă. Poporul evreu se auto-consideră „fiul lui Allah şi alesul Său”. Credinţa lor este că Allah a păstrat binecuvântarea şi ocrotirea Sa doar pentru rasa iudaică. În opoziţie cu aceasta să analizăm succint învăţăturile islamice. Acestea se preocupă cu multă seriozitate de protejarea tuturor celor faţă de care şi-au asumat responsabilitatea şi cu care au încheiat un legământ. Coranul se adresează musulmanilor şi vorbeşte despre necredincioşi astfel:

Vă sunt oprite mortăciunea, sângele [scurs], carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah [la junghierea lor], ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele [de altă vită], ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat [aceste vietăţi înainte de a muri] – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolilor] şi cele pe care le împărţiţi prin tragere la sorţi cu săgeţi. Acestea sunt pentru voi păcat. Aceia care nu cred sunt astăzi deznădăjduiţi [că ar mai putea] să vă îndepărteze de la religia voastră. Deci nu vă mai temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi! Şi dacă cineva este silit de foame [să mănânce din cele oprite], fără pornire spre păcat, [să ştie că] Allah este Iertător, Îndurător. (Al-Ma’idah 5:3).

Este remarcabil cât de minunat au fost exprimate credinţele şi punctul de vedere al celor ce nu sunt credincioşi. Deşi sunt idolatri, au fost totuşi menţionaţi ca cei care caută binecuvântările şi plăcerea lui Allah şi musulmanii, oricât de puternici ar fi, au fost rugaţi să coopereze unul cu altul în faptele virtuoase şi cucernice şi să nu se susţină unul pe altul în păcat şi ranchiună.
Într-un alt loc am făcut o trecere în revistă a convenţiilor dintre musulmani şi cei ce nu sunt musulmani şi, legat de acestea, a învăţăturilor relevate de Allah (referire la o carte scrisă de autor, în limba arabă).

 

__________

Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Source Link

Views: 4