PELERINAJUL ȘI TRADIȚIA LĂSATĂ DE PROFETUL AVRAAM

      Pelerinajul (Al-Hajj) reprezintă unul dintre cei cinci piloni ai Islamului, astfel, împlinirea lui o dată în viață devenind obligatorie pentru fiecare musulman care are această posibilitate. Musulmanii împlinesc pelerinajul la Mecca, orașul sfânt aflat în Peninsula Arabică. În acest oraș Profetul Muhammad s-a născut și a crescut, în acest oraș se află […]

Pelerinajul (Al-Hajj) reprezintă unul dintre cei cinci piloni ai Islamului, astfel, împlinirea lui o dată în viață devenind obligatorie pentru fiecare musulman care are această posibilitate.

Musulmanii împlinesc pelerinajul la Mecca, orașul sfânt aflat în Peninsula Arabică. În acest oraș Profetul Muhammad s-a născut și a crescut, în acest oraș se află sfântul sanctuar Ka’ba. Însă acest oraș are o semnificație multiplă pentru musulmani, iar ritualurile pelerinajului amintesc mai mult de urmarea exemplului profetului Avraam și a familiei sale alese. Musulmanii o urmează pe Agar, soția profetului Ibrahim (Avraam) și mama profetului Ismail, când împlinesc Sa’i – ritualul ce presupune mersul în pas grăbit pe porțiunea cuprinsă între colinele Safa și Marwa.

Istorisirea ei ne spune că ea și Ismail au fost primii locuitori ai acelei zone. Ei au fost lăsați acolo de Ibrahim la porunca lui Allah, fiind singuri în acea regiune deșertică lipsită de orice urmă de vegetație, de orice sursă de hrană sau apă. Ismail, micuț fiind și cuprins de sete cumplită în arșița soarelui, plângea neîncetat. Mama lui, Hajar (Agar), a alergat între cele două coline Safa și Marwa în speranța că va găsi apă sau ceva de mâncare. Atunci Allah a făcut ca dedesubtul piciorușelor lui Ismail să izvorască apă. Cuprinsă de uimire, dar și de bucurie extremă, mama lui a încercat să împiedice acea apă să se scurgă prin nisip și a tot spus „zummi-zummi”, ceea ce în limba ei însemna „adună-te, adună-te!”. Se relatează că de atunci, acea apă poartă denumirea de Zam-Zam și ea reprezintă un izvor de apă binecuvântat din care beau toți pelerinii veniți la Casa lui Allah. Această apă și ruga pe care a făcut-o Avraam atunci când i-a lăsat în acel pustiu au făcut ca acel loc să devină din ce în ce mai mult populat și unul dintre mai marile orașe ale deșertului, cu o importanță deosebită.

Ritualul aruncării cu pietre la cei trei stâlpi aflați pe platoul de la Mina face parte tot dintre ritualurile ce ne amintesc de profetul Avraam. Se relatează că acestuia Dumnezeu i-a poruncit să-și sacrifice unicul fiu de atunci, Ismail, pentru a-i încerca credința. Satana a încercat să îl determine pe profet să ducă la îndeplinire porunca lui Allah și i s-a arătat de trei ori pe drumul către locul în care avea să îl sacrifice. Conștientizând viclenia lui Șeytan, Avraam a aruncat cu pietricele în el. Musulmanii urmează modelul acestui profet, iar la Mina, în acele locuri în care profetul Avraam a aruncat cu pietricele, pelerinii aruncă și ei, pietruindu-l pe Satana într-un mod simbolic.

Ritualul sacrificării unuia dintre animalele poruncite de Allah face parte tot din tradiția rămasă nouă de la profetul Ibrahim. El a fost supus unei încercări foarte mari, Allah poruncindu-i să-și sacrifice unicul fiu de atunci. Ismail, un copil deosebit, viitor profet al lui Dumnezeu, l-a încurajat pe tatăl său să asculte porunca lui Allah, însă îngeri trimiși de EL i-au adus un animal pentru a fi sacrificat în locul băiatului. În prima zi a Sărbătorii Sacrificiului, musulmanii urmează acest ritual amintind mereu și mereu de istorisirea acestor doi profeți și de semnificația sacrificiului. Astăzi pelerinii se pot bucura de serviciile puse în acest scop de organizatorii Hajj-ului și nu sacrifică personal acele animale, ci ele sunt sacrificate în condiții excelente, conform ritualurilor islamice, în spații special amenajate, carnea lor fiind împărțită săracilor din lume.

Pelerinajul este un stâlp al Islamului, iar împlinirea lui este obligatorie pentru cei care au această posibilitate. Însă musulmanii privesc dincolo de aceste ritualuri și meditează la semnificația profundă pe care o au ele, la înțelepciunea din spatele acestui mare eveniment din viața cuiva și la credința profundă în unicitatea lui Dumnezeu a profeților Avraam, Muhammad și a tuturor trimișilor Lui. Mesajul de pace și unitate pe care îl transmite fiecare dintre aceste ritualuri, egalitatea între oameni indiferent de originea lor rasială, etnică, de gen și de orice altă natură, apropierea extraordinară de Allah, Atotcreatorul, duce la un sentiment de împlinire și desăvârșire a personalității islamice a fiecărui musulman aflat în pelerinaj în acele locuri sfinte.

Source Link

Views: 0

LUNA PELERINAJULUI ȘI VIRTUȚILE EI

    Anul acesta, prima zi a lunii Dhu-l Hijjah a coincis cu ziua de miercuri, 23 august 2017. Luna Dhu-l Hijjah, ultima luna a calendarului islamic, este luna dedicata Pelerinajului si luna ce gazduieste a doua mare sarbatoare islamica a anului, Eid Al Adha, Sarbatoarea Sacrificiului (Eid Al-Adha/Kurban Bayram). Binecuvantarile obtinute de cel care […]

Anul acesta, prima zi a lunii Dhu-l Hijjah a coincis cu ziua de miercuri, 23 august 2017. Luna Dhu-l Hijjah, ultima luna a calendarului islamic, este luna dedicata Pelerinajului si luna ce gazduieste a doua mare sarbatoare islamica a anului, Eid Al Adha, Sarbatoarea Sacrificiului (Eid Al-Adha/Kurban Bayram). Binecuvantarile obtinute de cel care pleaca in Pelerinaj in acest an sunt bine cunoscute, dar si cei care nu au aceasta posibilitate, pot castiga enorma rasplata a lui Allah. Intr-o relatare, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Nu exista alte zile in care faptele bune sa fie atat de rasplatite decat in aceste zece zile”. (Al-Bukhari) Acestea au un rang atat de mare incat Allah a jurat pe ele in surah Al-Fajr: “Pe revarsatul zorilor si pe cele zece nopti”.

Este important pentru fiecare musulman ca in aceste zece zile sa incerce sa rupa din timpul sau pentru sporirea adorarii lui Allah, adorare ce include: citirea Coranului (in araba sau romana), rugăciunii voluntare, pomenirea lui Allah (Subhanallah, Alhamdulillah, Allahu Akbar, Astaghfirullah etc), rostirea pomenirilor de dimineata si de seara (acum rasaritul soarelui este mai tarziu si pentru multi coincide cu perioada de pregatire pentru plecarea la servici/facultate, deci mai usor de strecurat 10 min pentru pomeniri), vizitarea bolnavilor, ajutorarea celor saraci. Apoi mai sunt toate acele fapte bune pe care nu le asociem uneori cu adorarea lui Allah, dar care sunt iubite de Allah: indemnarea la bine si oprirea de la rau, impacarea intre oameni, sfatul bun, intampinarea oamenilor cu o fata senina si un zambet, o vorba buna celui aflat in suferinta etc.
Un rol important si o rasplata pe masura o are si postul in primele noua zile a lunii (a zecea zi nu se tine post, caci este ziua de sarbatoare, cand nu se poseste). Daca o persoana nu poate tine post in aceste noua zile, este important sa tina post macar in ziua a noua, ziua de Arafah.

„Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cele zece zile ale lunii Dhul Hijjah sunt cele mai bune zile la Allah.” Un bărbat a întrebat: „Sunt aceste zece zile mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute luptând pentru Allah?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Sunt mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute luptând pentru Allah. Dar nu există o zi mai bună în faţa lui Allah decât ziua de Arafah. În această zi Allah Preaînaltul coboară în cel mai apropiat cer şi este mândru de robii Săi de pe pământ şi le spune celor din ceruri: „Priviţi robii Mei. Au venit de departe sau din împrejurimi, cu părul răvăşit şi fetele prăfuite, spre a căuta Mila Mea, deşi nu au văzut încă pedeapsa Mea. Cu mult mai mulţi oameni sunt eliberaţi din Focul Iadului decât în orice altă zi.” Al-Munzhri a spus că acest hadis a fost relatat de Abu Ya’ala, Al-Bazzar, Ibn Khuzaimah şi Ibn Hibban, ale carui exprimare a fost dată aici.

Ibn al-Mubarak a relatat de la Sufyan Ath-Thauri, care a relatat de la Az-Zuabir bin Ali, care la rândul său a relatat de la Anas bin Malik: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a petrecut ziua la Arafah până aproape de apusul soarelui. Apoi a spus: «Bilal, cere oamenilor să facă linişte şi să mă asculte.» Bilal s-a ridicat şi a cerut oamenilor să facă linişte şi să îl asculte pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Când oamenii au făcut linişte, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Oameni, Acum puţină vreme îngerul Gibril / Gavril a venit la mine, mi-a transmis salutări din partea lui Allah şi mi-a spus că Allah i-a iertat pe toţi cei care îşi petrec ziua la Arafah, toţi cei care se opresc la Mash’ar al-Haram şi că le-a garantat datoriile.» Atunci ’Umar bin al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) s-a ridicat şi a întrebat: «Trimis al lui Allah, acestea sunt numai pentru noi?» Profetul a răspuns: «Acestea sunt pentru voi şi toţi cei care vor veni după voi până în Ziua de Apoi.» ’Umar a exclamat: «Cât de îndestulătoare sunt binecuvântările lui Allah!»”

Muslim şi alţii au consemnat de la Aişah că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah eliberează din Focul Iadului în ziua de Arafah mai mulţi oameni decât în orice altă zi şi Allah vine mai aproape în acea zi şi spune cu mândrie către îngeri: «Ce-şi doresc şi ce caută aceşti oameni?»”

Abu Darda a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „În nicio altă zi nu se simte Şeitan atât de neînsemnat, umilit şi furios precum în ziua de Arafah.” Motivul pentru acest lucru este mila pe care Allah o pogoară şi iertarea pe care o oferă oamenilor pentru păcatele majore. O singură zi a fost mai binecuvântată decît aceasta, ziua Bătăliei de la Badr, când mult mai multe binecuvântări au coborât asupra oamenilor, cauzându-i lui Şeitan o tristete şi mai mare. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost întrebat: „Trimis al lui Allah, ce a văzut Şeitan în ziua Bătăliei de la Badr?” „El l-a văzut pe îngerul Gibril conducând armata de îngeri”, a răspuns el.

Ibn Abbas spune despre versetul: „Pomeniti-L pe Allah in citeva zile statornicite!” ( Al-Baqarah 2:203) că face referire la primele zece zile din Dhul Hijjah (Bukhari).

Allah jura pe ele, iar a jura pe ceva este un indiciu despre importanta acelui lucru.

Allah spune:

Pe zori; si pe cele zece nopti” (Al-Fajr 89:1-2).

Ibn Abbas, Ibn al-Zubayr, Mujjahid si altii din generatii anterioare sau de dupa au spus ca se refera la primele zece zile din Dhul Hijjah. Ibn Katheer a spus: „Aceasta este opinia corecta” (Tafseer Ibn Katheer, 8/413).

Lauda lui Allah care a facut unele vremuri mai bune decit altele, unele luni si zile si nopti mai bune decit altele, cind rasplata este inmultita de multe ori, ca o dovada a marei Lui Mile catre robii Sai. Asta ii incurajeaza pe acestia sa faca mai multe fapte bune si ii fac si mai dornici sa Il slaveasca, asa ca musulmanul isi mareste eforturile pentru a cistiga mai mare rasplata, pentru a se pregati pentru moarte si a fi gata pentru Ziua Judecatii.

Aceasta perioada de adorare aduce multe beneficii, ca de exemplu ocazia de a ne corecta greselile si a recupera din ceea ce am pierdut. Fiecare dintre aceste ocazii implica un fel de adorare prin care robii se pot apropia de Allah si un fel de binecuvintare prin care Allah isi trimite Mila asupra cui doreste. Omul fericit este cel care profita la maxim de aceste luni, zile si ore speciale si se apropie de Domnul sau in timpul actelor de adorare. Va fi cel mai probabil atins de binecuvintarea lui Allah si va simti bucuria de fi protejat de flacarile Iadului (Ibn Rajab, al-Lataaif, p. 8).

Ibn Abbas a relatat ca Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Nici o fapta buna facuta in alte zile nu este mai presus decit fapta buna facuta in aceste zile (primele zece din Dhul Hijjah)”. Companionii au intrebat: „O Trimisule al lui Allah, nici macar jihad pe calea lui Allah?”. El a raspuns: „Nici macar jihad, cu exceptia omului care isi pune viata si averea in pericol (de dragul lui Allah) si se intoarce fara ele” (consemnat de un grup de relatatori, cu exceptia lui Muslim si An-Nasa’i).

Ahmad si At-Tabarani au relatat de la Ibn ‘Umar ca Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Nu este nici o zi mai importanta pentru Allah si nici o fapta mai iubita de Allah decit cea facuta in aceste zece zile. Asa ca spuneti Tahlil (nu este nici o zeitate demna de slava in afara de Allah: La ilaha ila Allah), Takbir (Allah este cel mai mare: Allahu akbar) si Tahmid (Toata slava se cuvine lui Allah: Alhamdulillah) de multe ori (in aceste zile) (consemnat de Ahmad, 7/224; Ahmad Shaakir l-a clasat sahih).

Abu Hurairah a relatat ca Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Nu sunt alte zile mai iubite de Allah in care sa-L adorati in afara celor zece zile din Dhul Hijjah. Postul in oricare dintre aceste zile este echivalent cu a posti un an si a face Salat-ul Tahajjud (rugăciunea de noapte) in timpul noptilor acestor zile este asemenea rugăciunii de noapte in Noaptea Puterii (Lailat-ul Qadr) (consemnat de at-Tirmidhi, Ibn Majah si al-Baihaqi).

Ibn Umar a relatat ca la Mina, Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Stiti ce zi e astazi?” Oamenii au raspuns: „Allah si trimisul Sau stiu cel mai bine”. El a spus: „Este ziua interzisa (sacra). Si stiti ce oras este acesta?” Ei au raspuns: „Allah si trimisul Sau stiu cel mai bine”. El a spus: „Este orasul interzis (sacru) Mecca. Si stiti ce luna este asta?”. Oamenii au raspuns: „Allah si trimisul Sau stiu cel mai bine”. El a spus: „Este luna cea interzisa (sacra)”. Trimisul a adaugat: „Fara indoiala, Allah v-a facut sângele, proprietatile si onoarea sacra unul pentru altul, la fel ca sanctitatea acestei zile a voastre in aceasta luna a voastra in acest oras al vostru”.

Relatat Ibn ‘Umar: In ziua de Nahr (a zecea zi din Dhul Hijjah), Trimisul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a stat intre Jamrat in timpul Hajj-ului pe care l-a implinit si a spus: „Aceasta este cea mai importanta zi (a zecea zi a Dhul Hijjah)”. Apoi a inceput sa repete: „O Allah, fii martor (ca am trimis mesajul Tau)”. Apoi si-a luat ramas bun de la oameni. Oamenii au spus ca acesta este Hajjat-ul-Wada (Bukhari 2798).

Postul in ziua de Arafat

Abu Qatadah a relatat ca Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Postul in Ziua de Arafat este iertare pentru doi ani: cel dinainte si cel ce urmeaza. Postul in ziua de Ashura este iertare pentru anul ce a trecut” (relatat de un grup de relatatori, cu exceptia lui Bukhari si at-Tirmidhi).

Hafsah a relatat: „Cinci sunt lucrurile pe care Trimisul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu le-a abandonat niciodata: postul in ziua de Ashurah, postul in primele zece zile din Dhul Hijjah, postul trei zile in fiecare luna si doua raka inainte de rugăciunea de dimineata” (consemnat de Ahmad si An-Nasai).

‘Uqbah ibn ‘Amr a relatat ca Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Ziua de Arafat, ziua sacrificiului si zilele tashreeq sunt ‘id (sărbătoare) pentru noi – oamenii Islamului – si sunt zile de mâncat si băut” (relatat de „cei cinci”, cu exceptia lui Ibn Majah. At-Tirmidhi l-a clasat sahih).

Abu Hurairah a spus „Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a interzis postul in ziua de Arafat pentru cel care se afla pe Arafat” (consemnat de Ahmad, Abu Dawud, An-Nasai si Ibn Majah).

At-Tirmidhi a comentat: „Savantii spun ca e preferat ca ziua de Arafat sa fie de post, cu exceptia celui care se afla pe Arafat”.

Takbir

Este Sunnah sa spunem Takbir (Allahu akbar), Tahmid (Alhamdulillah), Tahlil (La ilaha ila Allah) si Tasbeeh (SubhanAllah) in timpul primelor zece zile din Dhul Hijjah si sa le spunem cu voce tare in moschei, acasa, pe strada si in orice loc unde este permisa amintirea lui Allah si mentionarea numelui Său cu voce tare, ca act de venerare si ca proclamare a maretiei lui Allah Preaînaltul. Barbatii trebuie sa le spuna cu voce tare, iar femeile incet.

Allah spune:

Pentru a vedea unele avantaje ale lor si pentru a pomeni numele lui Allah in zile hotarite asupra vitelor cu care El i-a inzestrat. (Al-Hajj 22:28)

Majoritatea savantilor sunt de acord ca „zilele hotărâte” sunt primele zece zile din Dhul Hijjah, datorita cuvintelor lui Ibn Abbas (Allah sa fie multumit de el si de tatal sau): „Zilele numite sunt primele zece zile (ale Dhul Hijjah)”.

Takbeer poate include cuvintele „Allahu akbar, Allahu akbar, la ilaaha ill-Allah; wa Allahu akbar wa Lillaahil-hamd (Allah este cel mai mare, Allah este cel mai mare, nu este nici o zeitate demna de slava in afara de Allah, Allah este cel mai mare si Lui i se cuvine toata slava”, dar si alte cuvinte.

Takbeer in aceasta perioada este o parte din Sunnah care a fost uitata, in special la inceputul acestei perioade, astfel incit abia se aude in zilele noastre Takbeer, cu exceptia citorva oameni. Acest Takbeer ar trebui pronuntat cu voce tare pentru a reinvia Sunnah si ca o reamintire pentru cei ce au uitat. Exista dovezi clare ca Ibn ‘Umar si Abu Hurairah (Alllah sa fie multumit de ei) obisnuiau sa mearga in piete in primele zece zile de Dhul Hijjah si recitau Takbeer, iar oamenii incepeau sa recite si ei cind ii auzeau. Ideea de a reaminti oamenilor sa recite Takbeer este ca fiecare trebuie sa recite individual, nu la unison, neexistând nici o dovada in sursele islamice pentru aceasta din urma.

In timp ce pelerinii se afla in cea mai importanta calatorie spirituala a vietii, ceilalti musulmani sunt solidari in credinta si participa, din casele lor, la emotia si binecuvantarea lor. Allah sa primeasca actele noastre de adorare, sa primeasca pelerinajul celor pe care Allah i-a ales ca musafiri in Casa Sa, sa auda rugile lor si rugile musulmanilor de pe intreg globul!

____
sursa: www.islamulazi.ro

Source Link

Views: 3

PELERINAJUL – VIRTUȚI ȘI CONDIȚII

PELERINAJUL – VIRTUȚI ȘI CONDIȚII   Allah Preainaltul spune in Qur’an: Cea dintai Casa [de inchinare] ridicata pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvantata si calauzire pentru toate lumile. In ea sunt semne limpezi, [printre care] locul unde a stat Avraam, iar acela care intra in ea este in siguranta. Este o datorie a […]

PELERINAJUL – VIRTUȚI ȘI CONDIȚII

Allah Preainaltul spune in Qur’an:

Cea dintai Casa [de inchinare] ridicata pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvantata si calauzire pentru toate lumile. In ea sunt semne limpezi, [printre care] locul unde a stat Avraam, iar acela care intra in ea este in siguranta. Este o datorie a oamenilor fata de Allah [sa implineasca] Pelerinajul la aceasta Casa, daca au mijloacele pentru aceasta. Cat despre aceia care tagaduiesc, Allah nu are nevoie de aceste lumi. (Aal `Imran 3:96-97)

 1) Definitia Pelerinajului (Hajj-ului)

Cei mai multi dintre savanti sunt de parere ca Pelerinajul a fost prescris in cel de-al saselea an dupa emigrare (hijra), odata cu revelarea urmatorului verset: „Împliniti Pelerinajul si ‘Umra pentru Allah!” (2: 196) [Aceasta] concluzie se bazeaza pe interpretarea „împlinirii” din versetul de mai sus ca referindu-se la momentul incepand cu care a devenit obligatoriu. Punctul de vedere este, de asemenea, sustinut de ‘Alqamah, Masrouq si Ibrahim An-Nakh’i, cel care, conform unei relatari a lui At-Tabarani sub o autoritate competenta, a interpretat „fondati” [„puneti bazele”] , pentru „împliniti”. Cu toate acestea, Ibn-al-Qayyim este inclinat sa creada ca Pelerinajul a devenit obligatoriu in cel de-al noualea sau zecelea an al emigrarii.

2-3) Perfectiunea Pelerinajului. Pelerinajul – una din cele mai bune fapte.

Creatorul Legii Divine ii indeamna pe musulmani sa efectueze Pelerinajul. In acest sens, putem sa acest act de adorare este una din cele mai bune fapte. Abu Huraira a relatat ca odata Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost intrebat: „Care este cea mai buna fapta?”. El a răspuns: „Sa credeti in Allah si in Trimisul Sau.” Cel care a intrebat a adaugat: „Si urmatoarea?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Sa va straduiti pe calea lui Allah.” „Si apoi, care este cea mai buna?” El a răspuns: „Hajj-ul acceptat (mabrur).”

Al-Hasan a spus: „Aceasta inseamna ca dupa ce a efectuat Pelerinajul, o persoana ar trebui mai degraba sa-si doreasca si sa fie inclinat spre Viata de Apoi decat spre placerile materiale ale acestei lumi.” O alta relatare transmisa in mod corect de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) subliniaza ca o efectuare ireprosabila a Pelerinajului este împlinita in cea mai minunata forma prin hranirea celor sarmani si cuvinte frumoase.

4) Pelerinajul – o formă de jihad

Al-Hasan ibn Ali a relatat ca la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a sosit un barbat si i s-a adresat astfel: „Sunt o persoana timorata si bolnava. Exista ceva ce as putea sa fac?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „Ai putea sa mergi la jihadul care nu implica lupta, iar acesta este Pelerinajul.” (relatat de Abdur Razzaq si At-Tabarani, toti naratorii sai fiind demni de incredere)

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Pelerinajul este jihadul celor in varsta, al bolnavilor si al femeilor.” (consemnat de Nasa’i, cu un lant sigur de naratori)

‘Aisha a relatat ca odata a intrebat: „Profet al lui Allah! Jihad-ul (straduinta sau lupta pe calea lui Allah) este cea mai buna fapta. Atunci, cum am putea noi, femeile, sa nu participam activ la el?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: „Cel mai bun jihad pentru voi este Pelerinajul acceptat (mabrur).” (consemnat de al-Bukhari si Muslim) Intro alta relatare, ‘Aisha a spus: „Odata l-am intrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): ‘Profet al lui Allah! Am putea ca noi (femeile) sa nu straduim si sa nu ne implicam in mod activ alaturi de tine in razboiul islamic?’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: ‘Cea mai buna si frumoasa straduinta a voastra pe calea lui Allah este Pelerinajul acceptat.’ ” (consemnat de al-Bukhari si Muslim) ‘Aisha a comentat: „Dupa ce am auzit acestea de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), niciodata nu am mai incetat a efectua Pelerinajul.”

5) Pelerinajul sterge pacatele anterioare

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Acela care efectueaza Pelerinajul de dragul lui Allah si evita lucrurile obscene si pacatoase se va intoarce din Pelerinaj fara de pacat, ca in ziua in care l-a nascut mama sa.” (consemnat de al-Bukhari si Muslim)

‘Amr ibn al-‘As a spus: „Cand Allah m-a calauzit spre Islam, am mers la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) si l-am intrebat: ‘Profet al lui Allah! Intinde-ti mana astfel incat sa-ti pot jura loialitate.’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a intins mana, insa eu mi-am retras-o pe a mea. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a intrebat: ‘O, Amr! Ce se intampla cu tine?’ Eu i-am răspuns: ‘As dori sa mentionam o conditie!’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a mirat: ‘Despre ce vorbesti?’ I-am spus: ‘Aceea ca toate pacatele mele din trecut sa-mi fie iertate!’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: ‘O, ‘Amr! Nu cunosti ca Islamul sterge toate pacatele trecute, la fel stand lucrurile si cu emigrarea (hijrah) de dragul lui Alalh, [dar si cu] Pelerinajul?’ ” (consemnat de Muslim)

Abdullah ibn Mas’ud a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Efectuarea regulata si alternativa a Hajj-ului si ‘Umra inlatura saracia precum foalele fierarului elimina impuritatile din metale precum fierul, aurul si argintul. Rasplata Pelerinajului acceptat nu este alta decat Paradisul.” (consemnat de Nasa’i si Tirmidhi, care l-a considerat un hadis autentic.)

6) Pelerinii sunt oaspetii lui Allah

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Pelerinii si cei care efectueaza ‘Umra sunt oaspetii lui Allah; rugaciunile lor sunt ascultate, iar rugamintile pentru iertare le sunt acceptate.” Aceasta relatare este consemnata de Nasa’i, Ibn Maja, Ibn Khuzaima si Ibn Hibban in colectiile lor de hadisuri Sahih. La ultimii doi citim: „Oaspetii lui Allah sunt trei: persoana care efectueaza Pelerinajul, ‘Umra si cea care lupta pe calea lui Allah.”

7) Rasplata Pelerinaju
lui este Paradisul

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Toate pacatele care au fost savarsite de la o ‘Umra si pana la cealalta [‘Umra] sunt rascumparate si sterse, iar rasplata Pelerinajului acceptat (mabrur) nu este alta decat Paradisul.” (consemnat de al-Bukhari si Muslim)

Intr-un alt hadis autentic Ibn Joraij a relatat de la Jabir ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Aceasta Casa (Ka’ba) a lui Allah este stalpul Islamului, asadar oricine ajunge la ea cu intentia de a efectua Hajj sau ‘Umra, se afla sub protectia lui Allah. Daca el va muri [in timpul calatoriei], ii va fi garantat Paradisul, iar daca se va intoarce in siguranta acasa, isi va purta rasplata si castigul.”

8) Superioritatea cheltuirii in Pelerinaj

Buraida a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „A cheltui [avere] in timpul Pelerinajului echivaleaza cu oferirea sa pe calea lui Allah si fiecare dirham dat va fi rasplatit de peste sapte sute de ori.” (consemnat de Ibn Abi Shaiba, Ahmad, At-Tabarani si Al-Baihaqi)

9) Pelerinajul este obligatoriu numai o data in viata

Intre savantii musulmani exista un consens in ceea ce priveste faptul ca Pelerinajul este obligatoriu doar o data in viata, cu exceptia cazului in care cineva a jurat sa efectueze suplimentar, caz in care trebuie sa-si duca la indeplinire fagaduinta. Tot ceea ce se efectueaza, insa, peste cele de mai sus tine de optiunea individuala.

Abu Huraira a relatat ca odata, intro predica, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „O, oameni! Allah v-a poruncit Pelerinajul, asadar trebuie sa-l efectuati.” Un barbat l-a intrebat: „Profet al lui Allah, [trebuie] in fiecare an?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a pastrat linistea. Dupa ce barbatul a repetat si a treia oara, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „Daca as fi spus ‘da’, atunci ar fi devenit o obligatie anuala, ceea ce v-ar fi fost peste putinta.” Apoi a adaugat: „Lasati-ma in pace, cata vreme nu va solicit [n.t., nu ma bateti la cap cu intrebari despre ceea ce omit sa vorbesc]. Unii dintre cei care au trait inaintea voastra au fost distrusi pentru ca au pus prea multe intrebari si au devenit neascultatori fata de profetii lor. Prin urmare, daca va poruncesc sa faceti ceva, trebuie sa-mi dati ascultare si sa-l indepliniti in cel mai bun mod, iar daca va interzic ceva, atunci evitati [acel lucru].” (consemnat de al-Bukhari si Muslim)

Ibn ‘Abbas a relatat ca odata Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ni s-a adresat si a spus: „O, oameni! Vi s-a poruncit Pelerinajul.” In acel moment Al-Aqra’ bin Habis s-a ridicat si a intrebat: „Profet al lui Allah! Trebuie sa-l facem in fiecare an?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Daca as spune ‘da’, atunci ar deveni o sarcina [anuala] si in aceasta situatie nu ati fi reusit sa o indepliniti. Pelerinajul este obligatoriu numai odata in viata. Acela care doreste sa il efectueze de mai multe ori [sa stie ca] face un act peste limita obligatiei.” (consemnat de Ahmad, Abu Daw’ud, Nasa’i si Al-Hakim, care l-a retinut ca un hadis autentic)

10) Efectuarea Pelerinajului poate fi amanata pentru o perioada de timp mai convenabila sau trebuie realizata imediat ce o persoana este capabila pentru acest lucru?

Ash-Shafi’i, Ath-Thawri, Al-Awza’i si Muhammad bin al-Hasan sunt de parere ca Pelerinajul se poate efectua oricand in timpul vietii, nefiind ceva gresit daca o persoana care are aceasta obligatie o amana. Desi Pelerinajul a fost poruncit in al saselea an dupa emigrare, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a amanat pana in al zecelea an, atunci cand l-a efectuat impreuna cu sotiile sale si mai multi companioni. Daca efectuarea sa mai repede ar fi fost esentiala, atunci Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) niciodata nu ar fi amanat-o.

Ash-Shafi’i noteaza: „Prin urmare, noi credem ca Pelerinajul este obligatoriu pentru un musulman, barbat sau femeie, incepand cu varsta pubertatii si pana sa moara.”

Abu Hanifa, Malik, Ahmad, unii dintre urmasii lui Ash-Shafi’i si Abu Yusuf considera ca Pelerinajul trebuie indeplinit cat mai repede cu putinta, din momentul in care respectiva persoana este fizic si financiar apta de acest lucru. Aceasta opinie se bazeaza pe un hadis relatat de Ibn ‘Abbas si conform caruia Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Pe cel care intentioneaza sa efectueze Pelerinajul, lasati-l sa o faca cu prioritate, pentru ca s-ar putea imbolnavi, sa nu mai fie in stare sa-si finanteze calatoria sau sa fie impiedicat de alte urgente.” (consemnat de Ahmad, Al-Baihaqi, At-Tahawi si Ibn Maja) Intro alta relatare a lui Ahmad si Al-Baihaqi, putem citi ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Grabiti-va sa indepliniti Pelerinajul, obligatia de baza, pentru ca nu stiti ce vi s-ar putea intampla,” insemnand „cineva s-ar putea imbolnavi sau sa fie retinut de alte prioritati.” Primii savanti au interpretat aceste relatari ca fiind o recomandare pentru o persoana sa efectueze Pelerinajul cat mai repede cu putinta, de cand are capacitatea de a o face.

11) Conditiile Pelerinajului

In randul juristilor exista un consens in ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana astfel incat Pelerinajul sa devina o obligatie a sa:

a) Sa fie musulmana
 b) Sa fie adulta
c) Sa fie in deplina sanatate mintala
d) Sa fie libera
e) Sa aiba forta si capacitatea necesare

Oricare nu indeplineste una dintre aceste conditii, nu are obligatia de a indeplini Pelerinajul. Toate aceste conditii sunt valabile tuturor celorlalte forme islamice de adorare. Aceasta afirmatie se bazeaza pe un hadis al Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), in care acesta a spus: „Trei persoane nu vor fi trase la raspundere: cea care doarme, pana cand se trezeste, copilul pana cand creste si cea lipsita de ratiune pana cand isi revine.” Libertatea reprezinta o cerinta esentiala pentru Pelerinaj deoarece aceasta forma de adorare necesita atat timp, cat si mijloace financiare pentru a o indeplini. Sclavul nu are niciuna din cele doua, intregul sau timp petrecandu-si-l in serviciul stapanului sau, lipsindu-i si capacitatea financiara.

Qur’anul spune:

Este o datorie a oamenilor fata de Allah [sa implineasca] Pelerinajul la aceasta Casa, daca au mijloacele pentru aceasta. (Aal `Imran 3: 97)

________________________

sursa: Fiqh-us Sunnah, Cartea Pelerinajului, autor: Sayyid Sabiq

Traducere: www.islamulazi.ro

Source Link

Views: 1