Omul si credinta

  Victor B.   Vreau sa spun tuturor despre experienta mea spirituala si mi-as dori ca toti sa inteleaga ca aceasta lume este trecatoare, ca exista un Creator al acestei lumi, al omului, care sustine tot ce este in acest Univers. Nu credeam in Allah, ba chiar credeam in evolutionism si in faptul ca aceasta […]

 

Victor B.

 

philosophies-for-the-heart-soul-and-mindVreau sa spun tuturor despre experienta mea spirituala si mi-as dori ca toti sa inteleaga ca aceasta lume este trecatoare, ca exista un Creator al acestei lumi, al omului, care sustine tot ce este in acest Univers.

Nu credeam in Allah, ba chiar credeam in evolutionism si in faptul ca aceasta viata este pur si simplu intamplatoare… dupa parerea mea de atunci, eu chiar credeam ca am “argumente indestructibile” in a sustine ca Dumnezeu nu exista.

Am avut ocazia sa stau de vorba de mai multe ori cu o persoana musulmana foarte dedicate religiei sale. Mi-a oferit atunci cand am avut nevoie materiale care ma ajutau sa inteleg mai bine logica islamica in explicarea acestei lumi, acestui Univers, dar si a omului si scopului sau, in principal.

O sa fiu scurt, si o sa spun ca, cel mai important lucru pe care l-am descoperit a fost credinta! Cel mai … spectacular, pot spune! Credeti-ma, un om care nu crede, asa cum eram eu inainte, este ca si lipsit de viata sau esenta. Sunt convins ca vorbele mele nu reprezinta nici pe departe intensitatea trairilor mele chiar si atunci cand doar amintesc despre credinta.

O sa va spun despre importanta credintei in viata omului, asa cum am auzit-o si eu undeva si mi s-a parut atat de pertinenta. Credinta este precum electricitatea intr-o casa moderna. De multe ori, ne dam seama de importanta acesteia abia atuci cand, din cauza unei defectiuni tehnice, nu avem electricitate. Frigiderul nu-si mai are rostul in ziele de vara, masinile de spalat, cititul dupa apusul soarelui, iar  la unele locuintei, chiar si incalzirea termica sau apa de la robinet sunt oprite din cauza lipsei de electricitate. O casa fara curent electric, este, in ziua de azi, destul de greu de locuit. Atunci cand revine curentul, vom observa ca toate “prind viata ” in casa si ca putem folosi din nou frigiderul, televizorul, calculatorul sau chiar toaleta. Ramanand eu insumi in aceasta situatie de mai multe ori, mi s-a parut foarte buna comparatia unui trup fara credinta cu a unei case fara curent electric (casa dupa standardele de locuire  din prezent).

Ce rost are omul in aceasta lume daca nu are un scop anume? Desigur omul intrece cu mult conditia animalelor in aceasta privinta… sau ar trebui macar. Omul este format din trupul sau, insa, dincolo de oase si carne, are si un suflet. Cu totii cunoastem care este hrana trupului, care sunt necesitatile acestuia si conditiile in care el ar trebui sa traiasca. Insa toate acestea sunt valabile nu doar  pentru oameni, ci si pentru celelalte finite vii. Insa ceea ce ridica omul mai presus de acest statut este doar credinta. Un om cu credinta “vede” dincolo de acest statut, nu se limiteaza la el si se ridica la un alt nivel – acela de rob al Celui Datator de Viata!

Source Link

Views: 3

Am cautat adevarul

Am cautat adevarul … Ma determina sa scriu aceste randuri un mesaj postat pe Facebook si foarte mult sharuit de toti. Este vorba despre stirea in legatura cu baietelul musulman suspectat ca ar fi adus la scoala o bomba… si, totusi, copilul lucrase la un proiect de inventare a unui ceas sub coordonarea profesorului sau […]

Am cautat adevarul …

Ma determina sa scriu aceste randuri un mesaj postat pe Facebook si foarte mult sharuit de toti. Este vorba despre stirea in legatura cu baietelul musulman suspectat ca ar fi adus la scoala o bomba… si, totusi, copilul lucrase la un proiect de inventare a unui ceas sub coordonarea profesorului sau de la scoala. Copilul a fost incatusat si retinut pentru o perioada in arestul politiei pentru ca fusese suspectat de punerea la cale a unui act terorist. Pana sa se elucideze problema, pana sa fie copilul eliberat, fapta fusese consumata. Un copil fusese abuzat, agresat de niste autoritati, numit “terorist”… Toate acestea cand, de fapt, el era un copil ca oricare altul, in formare, cu visuri si sperante pentru o viata mai buna si pentru o lume creativa.
media islamAemanatoare erau si vremurile in care, nelamurit de toata campaniile duse impotriva musulmanilor in media si nu numai, am hotarat sa cercetez mai mult aceste valori. Auzeam la toate buletinele de stiri cate ceva impotriva musulmanilor, despre situatii ingrozitoare prin care treceau musulmani, despre permanentele razboaie de la “ei”, dar chiar si inalte personalitati care faceau catalogari si prejudecati grosolane. Desi mass-media pretindeau obiectivitatea, foloseau fara jena sloganuri islamofobe si etichetari in masa atunci cand vorbeau despre musulmani, sau, mai grav, atunci cand se refereau la credinta islamica (si inca mai fac asta, din pacate).

Am inceput sa citesc niste articole, iar mai apoi am gasit carti care au avut o abordare mai larga. Trebuie sa spun ca eu nu am crezut inainte in Dumnezeu… cel putin nu asa cum il vedeam “limitat” de fiecare religie pe care incercam sa o inteleg. Dumnezeul despre care vorbeau ei parea ca se adreseaza doar lor, ca doar prin manifestarile specifice lor Dumnezeu putea fi adorat in mod perfect. Insa, am gasit in Bucuresti un profesor de limba araba, fost imam, care m-a ajutat sa gasesc esenta lucrurilor, sa inteleg mesajul cuprinzator al Islamului pentru omenire si sa incerc sa il deslusesc.

Desi nu imi dadeam seama si ma consideram o persoana foarte deschisa, veneam si eu incarcat de tot felul de prejudecati. Credeam ca stiu (sau ca e totul dupa cum citesc) cam ce cred musulmanii, cate ceva din comportamentul lor, ca nu consuma porc si alcool pentru ca sunt haram, ca nu au voie muzica si alte forme de arte, stiam despre circumcizie, despre poligamie, despre valul femeilor….

Dar una cate una am inceput sa le deslusesc mai bine. Imamul (mie imi place sa ii spun asa, chiar daca nu mai practica asta) mi-a explicat ca notiunile de haram sau halal nu trebuiesc privite superficial. Ca este la fel de haram sa nu ai grija de pamantul pe care calci, de sufletele vietatilor dimprejurul tau, ca este foarte haram (daca pot sa zic asa) sa ii nedreptatesti pe ceilalti, ca circumcizia barbatilor nu este obligatorie (si ca a femeilor nu ar trebui sa existe in cazuri normale), …, ca valul femeilor este un act de credinta, asadar un manifest intre ele si Creatorul lor (si atat!), ca poligamia este exceptia atunci cand vorbim de casatoriile musulmanilor.

Insa ceea ce m-a determinat sa imbratisez Islamul a fost modul in care m-am simtit atunci cand am pus capul la sujud in rugaciune, legatura profunda pe care mi-am creat-o cu Dumnezeu prin invataturile islamice, perspectiva asupra vietii pe care mi-am dobandit-o si educat-o odata ce am avut acces la sursele adevarate ale Islamului. Ii multumesc lui Allah ca profesorul meu a fost cel care m-a indrumat in tot acest proces si constientizez  ca fara un ajutor al unui om precum domnia sa, as fi putut cadea prada unor idei nepotrivite despre ceea ce este “islamic” si sa inteleg in mod eronat mesajul Islamului.

Islamul este pace si credinta care te face mai bun si mai folositor societatii in care traiesti!

Source Link

Views: 3

De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?

  Sevinci Gemaledin   De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?   Jamal Badawi: Unul intre pincipiile fundamentale din democraţie sunt similare Islamului. Libertatea oamenilor de a-şi alege conducătorul pe care îl vor sau în care au cea mai mare încredere, ideea participării, într-o formă sau alta, în procesul decizional (actualmente este numit parlament) […]

 

Sevinci Gemaledin

 

De ce Islamul şi democraţia nu sunt sinonime?

 

Jamal Badawi:

dev_moavr_clipd1Unul intre pincipiile fundamentale din democraţie sunt similare Islamului. Libertatea oamenilor de a-şi alege conducătorul pe care îl vor sau în care au cea mai mare încredere, ideea participării, într-o formă sau alta, în procesul decizional (actualmente este numit parlament) ar fi unele din aceste similitudini. Noţiunea îndepărtării conducerilor, care eşuează în împlinirea aşteptărilor oamenilor, face parte din aceleaşi similitudini. Despre toate aceste vom discuta ulterior. Găsim că aceste principii sunt compatibile şi similare sistemului islamic.

Totuşi, după cum am spus mai devreme, asta nu înseamnă că ele sunt sinonime. În primul rând, într-o democraţie autoritatea ultimă este a poporului, o conducere a oamenilor pentru oameni. Autoritatea ultimă cosntă în înşişi oamenii. Totuşi în Islam autoritatea ultimă nu aparţine oamenilor, ci doar lui Dumnezeu. Aceasta reprezintă una dintre principalele diferenţe. Aceasta înseamnă că, atât conducătorii cât şi oamenii, sunt subiect al unui criteriu mai înalt în procesul lor de decizionare, acesta este călăuzirea divină.

Ne putem întreba ce presupune călăuzirea divină şi de cine este determinată. Bineînţeles că în acest caz cineva poate răspunde prin a spune că oamenii sunt cei care au ultimul cuvânt. Însă dacă sunt cu adevărat credincioşi ultimul lor cuvânt va fi din interpretarea voinţei divine şi legilor islamice.

Cu alte cuvinte, dacă ei ar fi cu adevărat credincioşi, ei vor ţine seamă de Dumnezeu şi de călăuzirea divină pe care El le-a dat-o. Presupunând că majoritatea oamenilor ar refuza să accepte călăizirea divină, ar avea ei supremaţie? În acest caz nu am putea numi acel sistem ca fiind islamic. Pentru a fi islamic, ar presupune că oamenii cred în Islam şi acceptă de bună voie şi din convingere pe Dumnezeu ca pe judecătorul ultim. Poate că unii se gândesc că această distincţie este doar una teoretică, însă ea de fapt presupune diferenţe serioase. 

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 1