Intalnirea dintre doua mari

  Adnan Ash-Shareef     El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări – aceasta plăcută şi dulce şi aceasta sărată şi amară şi a făcut, între ele, un perete şi un baraj de netrecut.  (Al-Furqan 25:53); Cele două mări nu sunt la fel; aceasta este bună, dulce, plăcută la băut, […]

 

Adnan Ash-Shareef

 

 

the-barrier-between-2-seas1El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări – aceasta plăcută şi dulce şi aceasta sărată şi amară şi a făcut, între ele, un perete şi un baraj de netrecut.  (Al-Furqan 25:53);

Cele două mări nu sunt la fel; aceasta este bună, dulce, plăcută la băut, iar aceasta este sărată şi amară. Şi, totuşi, din fiecare [dintre cele două], mâncaţi carne proaspătă şi scoateţi podoabă pe care o purtaţi. Şi tu vezi corăbiile despicând apa, pentru ca voi să căutaţi îndurarea Sa. Poate că voi veţi fi mulţumitori! (Fatir: 12).

Din punct de vedere lingvistic, cuvântul maraja (tradus prin „să curgă liber”) înseamnă „a întinde; a trimite; a amesteca” sau toate aceste trei sensuri împreună. Se cuvine să facem aici precizarea că amestecarea unui lichid cu altul înseamnă altceva decât combinarea lor; apa şi uleiul, de pildă, se amestecă, dar, nu se combină, în sensul că cele două lichide îşi păstreazăproprietăţile lor; în schimb, apa şi alcoolul se combină, formând un lichid nou, diferit prin proprietăţile sale, atât de apă cât şi de alcool.

Cuvântul bahr (tradus prin „mare”) se aplică oricărui curs de apă mare, indiferent dacă ea este sărată sau dulce, conform cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări aceasta plăcută şi dulce, şi aceasta sărată şi amară. (Al-Furqan 25:53).

Cuvântul barzakh (tradus prin „barieră”) înseamnă „stavilă, barieră”, conform cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

A pus o stavilă între cele două mări. (An-Naml: 61).

Cuvântul bagha (tradus prin „trec”) înseamnă „a depăşi, a trece limita, a nedreptăţi”. Expresia hijran mahjuran (tradusă prin „baraj de netrecut”) înseamnă „loc oprit”.

În lumina explicării sensurilor cuvintelor, ni se arată miracolul ştiinţific al versetului sfânt la care ne referim: Domnul a întins mările şi le-a amestecat, dar a aşezat între ele o stavilă şi un loc oprit, pentru ca să nu treacă dintr-o mare în alta conţinutul lor şi particularităţile lor specifice.

Adevărul despre expansiunea mărilor şi amestecării apelor lor nu a fost cunoscut decât în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, o dată cu descoperirea fosei pământului şi a legilor fizice şi chimice care guvernează amestecul şi  combinarea lichidelor. Iată, în continuare, câteva detalii ştiinţifice ale acestui  rezumat:

 

1. Extinderea fundului mării

El este Cel care a lăsat să curgă liber (adică le-a întins şi le-a extins) cele două mări. (Al-Furqan: 53).

Oceanografia a descoperit, la sfârşitul celui de al cincilea deceniu al secolului al XX-lea, că fundurile mărilor şi ale oceanelor sunt tărâmul unor cutremure şi erupţii vulcanice şi falii, care au avut şi continuă să aibă, printre alte consecinţe, şi expansiunea mărilor. Oceanul Atlantic a început să se formeze cu circa 180 de milioane de ani în urmă şi, ca urmare a formării lui, Europa s-a separat de America de Nord. Oceanul Atlantic continuă să se extindă şi astăzi cu douăzeci şi cinci de milimetri anual. La fel s-a întâmplat şi în cazul Mării Roşii.

 

2. Întâlnirea a două mări

Şi a făcut, între ele, un perete şi un baraj de netrecut.  (Al-Furqan 25:53).

Când se întâlnesc în aceeaşi albie două cursuri de apă cu particularităţi chimice diferite, ele se amestecă, dar nu se combină, în sensul că nu formează un singur lichid, adică nu se dizolvă unul în altul. În Pakistanul de Est, de exemplu, două râuri curg unul alături de celălalt din oraşul Thsatngham până la Arman în Birmania, ca şi când ele ar fi despărţite de o stavilă. Acelaşi lucru se întâmplă cu fluviul Gange şi cu afluentul său  Jamuna în oraşul Allahabad din India. În Iran, există râuri care la întâlnirea cu apa mării se închid, întorcându-se în locul de izvorâre. Fluviul Amazon face ca apa Oceanului Atlantic să fie dulce pe o distanţă de sute de kilometri de la vărsarea lui. Astfel apa Oceanului Atlantic se întâlneşte cu apa Mării Mediterane, care este mai grea, aceasta din urmă rămâne în straturile de jos şi se deplasează spre Vest, spre Ocean. Tot la fel, apa Mării Negre nu se combină cu cea a Mării Mediterane, când se întâlnesc în strâmtoarea Bosfor, ci alcătuiesc două straturi lipite, unul deasupra celuilalt. Apa Mării Negre, care este mai uşoară, se deplasează la suprafaţă spre Marea Mediterană, în vreme ce apa Mării Mediterane – mai grea, din cauză că este mai sărată – se deplasează în straturile de jos către Marea Neagră. Acest adevăr ştiinţific despre bariera dintre cele două mări a fost descoperit în secolul al XVII-lea.

Este demn de menţionat că bariera dintre cele două mări, care împiedică invadarea apelor unei mări asupra unei alte mări, este o barieră chimică; ea permite apelor să treacă dintr-o mare în alta, dar împiedică particularităţile şi caracteristicile specifice unei alte mări să domine particularităţile celeilate mări, în sensul că apa care trece dintr-o mare în alta ar dobândi  caracteristicile specifice ale mării în care a ajuns. În aceasta constă miracolul ştiinţific al expresiei „ele nu o pot trece”, din cuvintele lui Allah Preaînaltul:

El a slobozit cele două mări ca să se întâlnească/ Dar, între ele, este o  stavilă pe care ele nu o pot trece.  (Ar-Rahman 55:19-20).

Sateliţii artificiali au fotografiat, recent, cu raze infraroşii, barierele dintre apele mărilor şi ale oceanelor, iar privirea atentă la ilustraţie, îi oferă cititorului imaginea vizibilă a barierei care împiedică apa unei mări să invadeze apa celeilalte mări.

Cuvintele lui Allah

El a slobozit cele două mări ca să se întâlnească/ Dar, între ele, este o stavilă pe care ele nu o pot trece. (Ar-Rahman: 19-20)

au reprezentat unul din motivele care l-au determinat pe cunoscutul cercetător oceanograf Cousteau să primească Islamul ca religie.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

POLUAREA ÎNVELIŞULUI ATMOSFERIC

Adnan Ash-Sharif     “Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire” 1. Gaura din stratul de ozon: Încă din anul 1982, cercetătorii britanici de la staţiunea ştiinţifică situată la polul Sud au constatat scăderea treptată, de la un an la altul, a cantităţilor de ozon în zona polară. În anul 1984, au fost […]

Adnan Ash-Sharif

 

 

wallpaper1036182

“Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire”

1. Gaura din stratul de ozon:

Încă din anul 1982, cercetătorii britanici de la staţiunea ştiinţifică situată la polul Sud au constatat scăderea treptată, de la un an la altul, a cantităţilor de ozon în zona polară. În anul 1984, au fost avertizate celelalte instituţii ştiinţifice asupra acestei scăderi primejdioase pentru fiinţele de pe pământ, iar în anul 1987, cercetătorii au constatat că, jumătate din stratul de ozon din regiunea polului Sud a dispărut. În urma unor studii ştiinţifice intense, care au costat zeci de milioane de dolari, cercetătorii au ajuns săştie astăzi că gaura din stratul de ozon de deasupra Oceanului Îngheţat de Sud se datorează unor substanţe chimice industriale, cum sunt freonul şi foranul, pe care omul le produce în cantităţi de milioane de tone, folosindu-le ca materiale de răcire la frigidere, la aparatele de condiţionare a aerului şi ca împingătoare pentru aerosoli şi în aparatele cu presiune, aşa cum este cazul unor sprayuri de parfum. Aceste substanţe sunt gaz cloroflorid de carbon (C. F. C. ) care nu arde şi nu se dezintegreazăşi care se înalţă încet – încet, ajungând la stratul de ozon din atmosferă, pe care-l distruge foarte lent.

După dispute ştiinţifice, care au durat cinci ani între statele industriale care produc acest gaz dăunător mediului, s-a decis, înainte de 1999, reducerea producţiei lui la jumătate. Nu a fost stopată integral producţia lui, deoarece la mijloc se află interese comerciale uriaşe, estimate la miliarde de dolari, ca urmare a folosirii acestui gaz.

Oare s-a schimbat omul? El a fost şi rămâne aşa cum l-a descris Stăpânul lumilor: nedrept cu sine şi cu alţii, ignorant faţă de sine şi faţă de ceilalţi, din cauza egoismului şi a lăcomiei după bani.

2. Ploile acide:

Învelişul atmosferic s-a transformat, de zeci de ani, într-o “groapă de gunoi gazoasă”, în care omul a aruncat şi continuă să arunce miliarde de tone de gaze toxice, emise de uzine, de automobile şi de celelalte surse generatoare de energie. Cu toate că Stăpânul a făcut în învelişul atmosferic drumuri, urmate de gazele ce se înalţă de la uzinele de pe pământ, consecinţele “nedreptăţii omului la cumpănire”, la balanţa pe care a aşezat-o Domnul în învelişul atmosferic al pământului sunt astăzi vizibile, ele manifestându-se şi prin ploile acide care distrug resursele vegetale şi animale în diverse ţări industrializate. Datele statistice pentru anul 1977 au apreciat că emisiile de compuşi dăunători ai sulfului, aşa cum sunt dioxidul şi trioxidul de carbon, prin coşurile uzinelor, au ajuns la 3 milioane de tone în Franţa, 5 milioane de tone în Marea Britanie şi 264 milioane de tone în Statele Unite ale Americii.

3 – Schimbarea climatului:

Bioxidul de carbon (CO2) reprezintă un procent de 0,003% în compoziţia aerului şi joacă un rol important în asigurarea stabilităţii temperaturii atmosferei şi a pământului, ca şi în circuitul carbonului în tmosferă. Activitatea crescândă a maşinii industriale nesăţioase a omului, care aruncă în atmosferă 5,5 miliade de tone din acest gaz, a modificat balanţa exactă a compoziţiei atmosferei pe care a stabilit-o Domnul şi, cu mai mulţi ani în urmă, au fost lansate avertismente în legătură cu creşterea procentului de bioxid de carbon. Aceasta ar putea provoca creşterea temperaturii atmosferei şi modificări decurgând din aceasta în distribuţia vânturilor şi a precipitaţiilor şi în nivelul mărilor şi al fluviilor.

Este suficient să menţionăm faptul că agricultura Statelor Unite ale Americii a fost afectată, în anul 1988, de o secetă cumplită, ceea ce a dus la scăderea recoltei anuale de cereale de la 207 milioane tone la numai 97 milioane tone, iar o repetare a acestei situaţii ar reprezenta un dezastru la scară planetară. Unii cercetători au pus această situaţie pe seama modificării climatului şi a creşterii temperaturii, ca urmare a dezechilibrului din balanţa bioxidului de carbon.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

Profesorul Goeringer despre fazele embrionare menționate în Coran

Abdullah M. Al-Rehailli Vi-l prezentăm pe dr. G. C Goering, şef de catedră şi profesor asociat la catedra de embriologie medicală din cadrul Departamentului de Biologie Celulară, Școala de Medicină, Universitatea Georgetown, Washington D.C. L-am întâlnit şi l-am întrebat dacă în istoria embriologiei a existat vreo menţiune referitoare la diferitele faze ale dezvoltării embrionare şi […]

Abdullah M. Al-Rehailli

Vi-l prezentăm pe dr. G. C Goering, şef de catedră şi profesor asociat la catedra de embriologie medicală din cadrul Departamentului de Biologie Celulară, Școala de Medicină, Universitatea Georgetown, Washington D.C. L-am întâlnit şi l-am întrebat dacă în istoria embriologiei a existat vreo menţiune referitoare la diferitele faze ale dezvoltării embrionare şi dacă existau cărţi de embriologie pe vremea Profetului sau în secolele care au urmat în care să se menţioneze aceste faze sau dacă diviziunile între aceste faze diferite aveau să fie cunoscute la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. El a răspus că grecii antici erau preocupaţi de studiul embriologiei şi mulţi dintre ei au încercat să descrie ce se întîmplă cu embrionul şi cum se dezvoltă. Am fost de acord cu el, că  Aristotel printre alţii a încercat să expună unele teorii asupra subiectului, dar exista vreo menţiune făcută asupra acestor stadii?

Aceste stadii nu au fost cunoscute până la mijlocul secolului 19. Ele au fost considerate ca fiind ceva cert abia la începutul sec 20. După o lungă discuţie profesorul Goeringer a spus că nu existau nici un fel de menţiuni în legătură cu acest subiect.  hqdefault

Atunci l-am întrebat dacă a existat vreo terminologie specifică aplicată acestor faze similară celei din Coran. Răspunsul lui a fost negativ.

L-am întrebat care este opinia domniei sale cu privire la aceşti termeni pe care îi utilizează Coranul pentru a descrie fazele prin care trece embrionul în cele 9 luni de gestaţie. După lungi discuţii el a prezentat un studiu la a opta Conferinţă Medicală din Arabia Saudită.

El a menţionat în studiu prea marea ignoranţă a omului în ceea ce priveşte aceste faze, a discutat şi despre precizia şi simplitatea termenilor coranici care descriu dezvoltarea fătului. Iată cum a explicat punctul său de vedere prof.Goeringer: „Câteva versete din Coran conţin descrieri ai dezvoltării  umane uşor de înţeles. Ele descriu totul chiar şi faza unirii gameţilor prin organogeneză. Anterior nu a existat o astfel de descriere atât de complexă a dezvoltării umane.

Şi nicio clasificare sau terminologie. Această descriere antedatează cu multe secole înregistrarea diferitelor stadii ale dezvoltării embrionului uman şi ale fătului. Am discutat cu prof.Goeringer despre o descoperire recentă care spulberă multe dintre întrebările pe care şi le pun unii creştini.

Naşterea miraculoasă a lui Iisus dintr-o mamă fecioară reprezintă una din credințele fundamentale în Creștinism și Islam. Unii dintre creştini insistă asupra faptului că totuşi el trebuie să fi avut şi tată. Şi ei consideră că este imposibilă naşterea dintr-o fecioară, imposibilă din punct de vedere ştiinţific. Ei susţin aceasta dar ei nu ştiu că poate exista creaţie fără tată, iar Coranul are un exemplu în acest sens: crearea lui Adam.

Înaintea lui Allah Preaînaltul, Isus este asemeni lui Adam pe care El l-a făcut din lut şi apoi ia zis lui ,,Fii” şi el a fost. (An-Nisaa 4:59).

 

Dacă clasificăm ființele umane în funcție de modul în care au fost create, putem spune că există trei tipuri:

-Adam creat fără mamă şi tată,

-Eva creată fără mamă,

-Isus Christos care a fost creat fără tată.

De aici putem deduce lesne că Cel Care l-a creat pe Adam a fost capabil să îl creeze şi pe Isus.

Cu toate acestea creştinii încă mai continuă polemica pe această temă deşi Allah Preaînaltul le-a trimis lor dovadă după dovadă şi mărturie după mărturie. Şi când sunt întrebaţi de ce insistă cu această controversă ei răspund că nu au văzut sau nu au auzit de cineva care să fi fost conceput fără tată sau fără o mamă.

Acum ştiinţa modernă a descoperit că multe animale şi creaturi din această lume se nasc fără fertilizare din partea masculină a speciilor.

De exemplu, trântorul nu este altceva decât produsul unui ou nefecundat de mascul. Ouăle fecundate de mascul vor da naştere albinelor. Trântorii sunt creaţi din ouăle reginei. Mai putem oferi multe exemple în acest sens din lumea animală.

Astăzi omul are suficiente cunoştinţe care să îl ajute să realizeze anumite organisme fără a fi necesară participarea masculului la fecundare.

Profesorul Goeringer a spus: ,,ouăle nefertilizate ale multor specii de amfibii şi mamifere inferioare pot fi stimulate mecanic printr-un fel de penetrare cu acul , fizic prin şocuri electrice sau chimic utilizând anumite substanţe să-şi continue dezvoltarea. La unele specii acest tip de dezvoltare partogenetică este naturală.” Allah ne-a oferit răspunsul definitiv creându-l pe Adam.

Unii creştini privesc aceasta ca pe un lucru deplasat. Li se pare imposibil ca o fiinţă umană să existe fără aportul unei mame şi al unui tată. Allah le-a arătat lor o astfel de fiinţă. Este scris în Coran astfel:

Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul care călăuzeşte către calea Celui Puternic şi vrednic de Laudă. (Saba’:6)

Și voi veţi cunoaşte vestea lui după un timp! (Sad:88)

Noi le vom arătat semnele Noastre în cele mai îndepărtate zări ale pământului şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că el Coranul , este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este martor la toate? (Fussilat:53)

Fiecare profeţie are timpul său când o vei cunoaşte. (Al-‘An’am:67)

 

 

______________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 11