Poluarea Pământului și a mărilor

    Adnan Ash-Sharif     “STRICĂCIUNEA S-A ARĂTAT PE USCAT ŞI PE MARE, DIN PRICINA A CEEA CE SĂVÂRŞESC MÂINILE OAMENILOR, PENTRU CA [ALLAH] SĂ-I FACĂ PE EI SĂ GUSTE O PARTE DIN CEEA CE AU FĂCUT EI. POATE CĂ EI SE VOR ÎNTOARCE!” Şi de îndată ce pleacă, străbate pământul, căutând să semene […]

 

 

Adnan Ash-Sharif

 

 

“STRICĂCIUNEA S-A ARĂTAT PE USCAT ŞI PE MARE, DIN PRICINA A CEEA CE SĂVÂRŞESC MÂINILE OAMENILOR, PENTRU CA [ALLAH] SĂ-I FACĂ PE EI SĂ GUSTE O PARTE DIN CEEA CE AU FĂCUT EI. POATE CĂ EI SE VOR ÎNTOARCE!”

Şi de îndată ce pleacă, străbate pământul, căutând să semene stricăciune şi să nimicească semănăturile și dobitoacele. Allah însă nu iubeşte stricăciunea! (Al-Baqarah 2:205).

Pădurile ecuatoriale reprezintă “plămânul verde al pământului”, aşa după cum le-au numit savanţii ecologişti, dar, de zeci de ani, omul distruge în fiecare minut treizeci de hectare din ele, adică 157 mii de kilometri pătraţi anual. Dacă lucrurile vor continua astfel, la începutul secolului al XXI-lea, nu vor mai exista decât 11 milioane de kilometri pătraţi din ele. Africa a pierdut, în decursul ultimei jumătăţi de secol, 80% din pădurile ecuatoriale, fiind urmată de Asia – îndeosebi Malaezia şi Indonezia, şi apoi de America de Sud, în care pădurile ecuatoriale reprezintă jumătate din resursele forestiere mondiale, având o vârstă de aproximativ 150 milioane de de ani. În pădurile sud-americane, trăiesc 3 milioane de specii vegetale şi animale, care se reduc într-un ritm de o specie, în fiecare 15 minute, datorită distrugerii mediului de către om, în decursul secolului al XX-lea.

Consecinţele se văd în deşertificarea crescândă a solului, în secetă, în scăderea resurselor alimentare, în creşterea foametei în cele mai multe ţări din lumea a treia, devenite sărace din cauza lăcomiei omului puternic şi a împilării de către el a semenului său slab, a omului care se consideră astăzi civilizat şi-i caracterizează pe ceilalţi ca fiind săraci sau în curs de dezvoltare. El este vinovat de epuizarea bunurilor pământului, de sărăcirea resurselor lui economice şi de menţinerea populaţiei lui în întunericul ignoranţei, în sărăcie şi înapoiere.

Dezastrul se va abate, mai devreme sau mai târziu, asupra tuturor, dacă omul nu va opri, înainte de a fi prea târziu, consecinţele distrugătoare asupra balanţei mediului terestru, pe care le-au produs cerinţele civilizaţiei sale materiale de un secol şi mai bine; naşterea unui singur copil în S. U. A. constituie, pentru resursele pământului şi pentru poluarea mediului, o povară egală cu cea provocată de naşterea a două sute de copii în India, carnea şi proteinele consumate de un individ din ţările bogate, echivalează cu ceea ce consumă cincizeci de indivizi din ţările sărace, dar, cu toate acestea, unii specialişti din domeniile alimentaţiei şi mediului pun distrugerea mediului şi reducerea resurselor, pe seama ţărilor din lumea a treia.

Poluarea pamantuluiOmul, îndeosebi omul civilizaţiei din secolul al XX-lea, nedrept, neştiutor, adversar învederat, stricător pe pământ şi vărsător de sânge, aşa cum l-au caracterizat versetele sfinte, nu s-a limitat la poluarea pământului, la epuizarea bunurilor lui şi la dezechilibrarea balanţei exacte a compoziţiei învelişului atmosferic care protejează pământul, ci a transformat râurile şi fluviile, lacurile, mările şi oceanele în locuri în care aruncă gunoaiele şi reziduurile uzinelor şi ale vapoarelor sale, în depozit pentru reziduurile uzinelor sale atomice şi poligon pentru experimentarea armelor sale distrugătoare.

În anul 1979, de pildă, omul a aruncat milioane de tone de reziduuri petroliere, 50 tone de derivate toxice ale mercurului, 250. 000 tone de derivate toxice ale plumbului, milioane de tone de resturi şi reziduuri ale uzinelor sale şi, în consecinţă, s-au modificat temperatura şi salinitatea apei fluviilor şi mărilor, iar acest lucru s-a repercutat negativ asupra resurselor animale şi vegetale marine şi asupra climatului. În ultimii treizeci de ani, resursele animale marine de peşte s-au redus la 30%, au dispărut 94% din balene, numărul păsărilor marine a scăzut la jumătate, a dispărut cea mai mare parte a recifilor coralieri, iar partea rămasă a devenit bolnavă şi poluată. Oare aude cineva avertismentul pe care l-a lansat, în urmă cu zece ani lumii, cercetătorul oceanolog al faunei marine Yves Cousteau, care a zis: ,,Ciclul apei şi viaţa sunt inseparabile. Este clar că, dacă vrem să salvăm omenirea, este necesar, mai întâi, să salvăm oceanele!”

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

POLUAREA ÎNVELIŞULUI ATMOSFERIC

Adnan Ash-Sharif     “Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire” 1. Gaura din stratul de ozon: Încă din anul 1982, cercetătorii britanici de la staţiunea ştiinţifică situată la polul Sud au constatat scăderea treptată, de la un an la altul, a cantităţilor de ozon în zona polară. În anul 1984, au fost […]

Adnan Ash-Sharif

 

 

wallpaper1036182

“Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire”

1. Gaura din stratul de ozon:

Încă din anul 1982, cercetătorii britanici de la staţiunea ştiinţifică situată la polul Sud au constatat scăderea treptată, de la un an la altul, a cantităţilor de ozon în zona polară. În anul 1984, au fost avertizate celelalte instituţii ştiinţifice asupra acestei scăderi primejdioase pentru fiinţele de pe pământ, iar în anul 1987, cercetătorii au constatat că, jumătate din stratul de ozon din regiunea polului Sud a dispărut. În urma unor studii ştiinţifice intense, care au costat zeci de milioane de dolari, cercetătorii au ajuns săştie astăzi că gaura din stratul de ozon de deasupra Oceanului Îngheţat de Sud se datorează unor substanţe chimice industriale, cum sunt freonul şi foranul, pe care omul le produce în cantităţi de milioane de tone, folosindu-le ca materiale de răcire la frigidere, la aparatele de condiţionare a aerului şi ca împingătoare pentru aerosoli şi în aparatele cu presiune, aşa cum este cazul unor sprayuri de parfum. Aceste substanţe sunt gaz cloroflorid de carbon (C. F. C. ) care nu arde şi nu se dezintegreazăşi care se înalţă încet – încet, ajungând la stratul de ozon din atmosferă, pe care-l distruge foarte lent.

După dispute ştiinţifice, care au durat cinci ani între statele industriale care produc acest gaz dăunător mediului, s-a decis, înainte de 1999, reducerea producţiei lui la jumătate. Nu a fost stopată integral producţia lui, deoarece la mijloc se află interese comerciale uriaşe, estimate la miliarde de dolari, ca urmare a folosirii acestui gaz.

Oare s-a schimbat omul? El a fost şi rămâne aşa cum l-a descris Stăpânul lumilor: nedrept cu sine şi cu alţii, ignorant faţă de sine şi faţă de ceilalţi, din cauza egoismului şi a lăcomiei după bani.

2. Ploile acide:

Învelişul atmosferic s-a transformat, de zeci de ani, într-o “groapă de gunoi gazoasă”, în care omul a aruncat şi continuă să arunce miliarde de tone de gaze toxice, emise de uzine, de automobile şi de celelalte surse generatoare de energie. Cu toate că Stăpânul a făcut în învelişul atmosferic drumuri, urmate de gazele ce se înalţă de la uzinele de pe pământ, consecinţele “nedreptăţii omului la cumpănire”, la balanţa pe care a aşezat-o Domnul în învelişul atmosferic al pământului sunt astăzi vizibile, ele manifestându-se şi prin ploile acide care distrug resursele vegetale şi animale în diverse ţări industrializate. Datele statistice pentru anul 1977 au apreciat că emisiile de compuşi dăunători ai sulfului, aşa cum sunt dioxidul şi trioxidul de carbon, prin coşurile uzinelor, au ajuns la 3 milioane de tone în Franţa, 5 milioane de tone în Marea Britanie şi 264 milioane de tone în Statele Unite ale Americii.

3 – Schimbarea climatului:

Bioxidul de carbon (CO2) reprezintă un procent de 0,003% în compoziţia aerului şi joacă un rol important în asigurarea stabilităţii temperaturii atmosferei şi a pământului, ca şi în circuitul carbonului în tmosferă. Activitatea crescândă a maşinii industriale nesăţioase a omului, care aruncă în atmosferă 5,5 miliade de tone din acest gaz, a modificat balanţa exactă a compoziţiei atmosferei pe care a stabilit-o Domnul şi, cu mai mulţi ani în urmă, au fost lansate avertismente în legătură cu creşterea procentului de bioxid de carbon. Aceasta ar putea provoca creşterea temperaturii atmosferei şi modificări decurgând din aceasta în distribuţia vânturilor şi a precipitaţiilor şi în nivelul mărilor şi al fluviilor.

Este suficient să menţionăm faptul că agricultura Statelor Unite ale Americii a fost afectată, în anul 1988, de o secetă cumplită, ceea ce a dus la scăderea recoltei anuale de cereale de la 207 milioane tone la numai 97 milioane tone, iar o repetare a acestei situaţii ar reprezenta un dezastru la scară planetară. Unii cercetători au pus această situaţie pe seama modificării climatului şi a creşterii temperaturii, ca urmare a dezechilibrului din balanţa bioxidului de carbon.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2