STATUTUL FEMEII ÎN ISLAM

Alina Alak   Nedisocierea sistematică între religia islamică şi oamenii cantonaţi în tradiţii, adesea preislamice, în diferite practici culturale, stă la baza prejudecăţii prin care se afirmă că femeia musulmană  este oprimată şi inferiorizată din cauza Islamului. În cele ce urmează, voi prezenta foarte succint statutul femeii în Islam din perspectiva aspectelor spirituale, sociale, juridice […]

Alina Alak

 

Nedisocierea sistematică între religia islamică şi oamenii cantonaţi în tradiţii, adesea preislamice, în diferite practici culturale, stă la baza prejudecăţii prin care se afirmă că femeia musulmană  este oprimată şi inferiorizată din cauza Islamului. În cele ce urmează, voi prezenta foarte succint statutul femeii în Islam din perspectiva aspectelor spirituale, sociale, juridice şi politice, intenţia mea fiind aceea de a demonstra că femeia musulmană, în măsura în care a ajuns să fie inferiorizată în anumite etape ale istoriei, a fost inferiorizată din cauza abandonării şi nerespectării prescripţiilor coranice şi nu în virtutea religiei islamice în sine. Avem tendinta de a judeca conform propriei istorii a ideilor şi ideologiilor şi de a presupune că celelalte culturi calchiază modelul occidental; întrucât în Occident femeia şi-a redobândit drepturile şi libertăţile esenţiale de pe poziţii laice, în urma procesului de secularizare şi a clivajului creat între laic şi religios, suntem cuprinşi de un avânt şi o generozitate naivă gândindu-ne că putem emancipa femeia musulmană pe baza unei reţete unice, infailibile, occidentale. Dar premisele sunt diferite, prin urmare şi procesul de remaniere este diferit; femeia musulmană nu are nevoie de construcţii filosofice alambicate, de norme construite tot de oameni, pentru a-i fi reglementate drepturile şi a fi valorizată plenar, în consonanţă cu recunoaşterea apartenenţei la umanitate. Toate acestea − şi chiar şi mai mult – i-au fost confirmate prin decret divin absolut în urmă cu mai bine de 1400 de ani în Coran. Este nevoie doar de reîntoarcerea la Islamul originar.

 

Metafizic: femeia şi bărbatul prezintă aceeaşi constituţie metafizică – ambii sunt „recipienţii” suflului divin, „duhului” lui Allah şi împărtăşesc aceeaşi natură spirituală divină  (nafsin waahidah):

Şi [adu-ţi aminte] când a zis Domnul tău îngerilor: «Eu am să fac un om din lut tare, provenit dintr-un nămol moale, Iar când îl voi face şi voi sufla în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându-vă!» (Al-Hijr 15:28-29).

Coranul nu permite nicio ambiguitate: nu există diferenţă de valoare în crearea bărbatului şi femeii, amândoi au fost înzestraţi cu acelaşi spirit. Filosofic, se cunoaşte foarte bine că rădăcinile tuturor inegalităţilor bărbat-femeie se află în religie, mai precis – în modul în care este concepută natura spirituală a omului şi măsura mai „palidă” sau mai evidentă în care femeia „participă” la calităţile superioare ale umanităţii.

 

 Ontologic: Toate fiinţele umane au fost create, la origine, prin Adam şi Eva, din lut; subzistăm cu toţii în virtutea aceleiaşi materii şi continuăm să fim aduşi la viaţă în acelaşi mod, printr-o mamă şi un tată – deci nu există niciun fundament ontologic relevant pentru ca o fiinţă umană să îşi reclame superioritatea asupra altei fiinţe umane:

 Noi l-am făcut pe om din lut tare, provenit dintr-un nămol moale.  (Al-Hijr 15:26).

În Coran se afirmă clar: toţi oamenii aparţin unei singure familii, familia lui Adam şi Eva:

O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei!  (An-Nisaa’ 3:1).

Noi toţi suntem „copiii lui Adam” (sintagmă folosită foarte des în Coran); întregii umanităţi îi revine constitutiv aceeaşi demnitate şi onoare din perspectivă divină.

Unicul criteriu de decelare a superiorităţii unei persoane îl constituie evlavia (taqwa):

O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi în faţa lui Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateştiutor şi Bineştiutor.(Al-Hujurat 49:13).

Toate barierele şi discriminările artificiale construite între şi de către oameni sunt demistificate. Allah nu afirmă că bărbaţii sau femeile sunt investiţi aprioric cu mai multă valoare şi respect. Şi chiar şi raportat la acest aspect, evlavia, nimeni nu se poate lăuda sau invoca „tratament preferenţial” în această existenţă mundană, întrucât doar singur Allah cunoaşte cu adevărat autenticitatea credinţei (iman) fiecăruia.

 

    Soteriologic: putem decela parte din esenţa şi finalitatea vieţii umane pe pământ, a existenţei noastre tranzitorii care are la bază nu păcatul originar, ci responsabilitatea nobilă de a fi khalifa („reprezentant”, „succesor”), fiinţă împuternicită prin decret divin cu autoritatea de a guverna în consonanţă cu legile divine:

Allah este Cel care v-a făcut pe voi urmaşi pe pământ.(Fatir 35:39).

Întregii umanităţi i s-a conferit statutul de khalifa; prin aceleaşi păcate (abandonarea credinţei, crimele, oprimarea semenilor, etc…), comise de bărbat sau femeie, oamenii, deviind de la scopul pentru care au fost creaţi, riscă să nu mai cadă sub incidenţa legitimităţii statutului de khalifa. Prin această „împuternicire” divină, care investeşte în mod echitabil cu o anumită autoritate atât bărbatul, cât şi femeia, avem o primă dovadă a egalităţii fundamentale dintre sexe.

Demersul soteriologic, de reîntoarcere la divinitate, se va desfăşura în aceeaşi manieră, conform aceloraşi reguli şi prescripţii divine, atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie:

Domnul lor le-a răspuns: «Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul» (Aal ’Imran 3:195);

Aceia dintre bărbaţi sau muieri care plinesc fapte bune – şi sunt credincioşi – aceia vor intra în Rai şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un punct.  (An-Nisaa’ 4:124);

Într-o zi îi vei vedea pe dreptcredincioşi şi pe dreptcredincioase alergând cu lumina în faţa lor şi în dreapta lor. [Şi li se va zice lor]: «Iată astăzi vestea voastră cea bună: Grădini pe sub care curg pâraie şi în care veţi sălăşlui voi veşnic! Aceasta este izbânda cea mare!»  (Al-Hadid 57:12).

În concluzie, prin versetele coranice Allah se adresează întregii umanităţi, fără a face nicio distincţie în funcţie de sex, rasă, naţionalitate sau religie. O specificare strict lingvistică: cuvintele „femeie” şi „bărbat” sunt menţionate în mod egal, de 24 de ori pentru fiecare sex, pe tot cuprinsul Coranului.  Bărbaţii şi femeile au aceeaşi origine, aceeaşi natură şi aceeaşi finalitate spirituală în această existenţă. Amândoi sunt vulnerabili în faţa aceloraşi tentaţii, lor le revin aceleaşi responsabilităţi şi datorii morale şi religioase, iar recompensele şi măsurile punitive sunt distribuite în baza aceluiaşi criteriu, indiferent de sex:

Musulmanilor şi musulmanelor, dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor, celor supuşi şi celor supuse, celor iubitori de adevăr şi celor iubitoare de adevăr, celor statornici şi celor statornice, celor smeriţi şi celor smerite, celor ce dau milostenii şi acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor care postesc şi acelora [dintre femei] care postesc, celor care îşi păzesc castitatea lor şi acelora [dintre femei] care şi-o păzesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu şi acelora [dintre femei] care-L pomenesc, Allah le-a pregătit iertare şi răsplată mare.  (Al-Ahzab 33:35).

Egalitatea spirituală dintre sexe se transformă în echitate, în contextul practic al exercitării disciplinei spirituale islamice şi a rolurilor conjunctural distincte ale celor doi reprezentanţi ai umanităţii, întrucât islamul ţine cont de corporalitatea femeii, fără a pretinde o des-trupare forţată, factice. (De exemplu, la menstruaţie, femeia nu este obligată să-şi facă rugăciunile sau să ţină post, nu în virtutea „maleficităţii” stării pe care o suportă, ci doar ca o concesie, o alinare a disconfortului fizic implicat.) Am putea defini perspectiva islamică asupra statutului femeii drept o postulare a egalităţii în contextul recunoaşterii diferenţelor; este vorba despre aceeaşi valoare exprimată în mod diferit.

 

Source Link

Views: 3

Femeia ca mamă – partea 1

    Primul contact cu o femeie este contactul cu mama, cea care suferă în graviditate, naştere, alăptare şi în procesul creşterii copilului ei. Istoria nu prezintă o altă religie sau un sistem care onorează femeia ca mamă şi care o înalţă în afara Islamului. Islamul laudă femeia în mod repetat şi aceasta derivă direct […]

 

 

Primul contact cu o femeie este contactul cu mama, cea care suferă în graviditate, naştere, alăptare şi în procesul creşterii copilului ei.
femeia ca mamaIstoria nu prezintă o altă religie sau un sistem care onorează femeia ca mamă şi care o înalţă în afara Islamului. Islamul laudă femeia în mod repetat şi aceasta derivă direct din porunca de a-L adora pe Allah şi a crede în Unicitatea lui Allah. Allah a stabilit că onorarea mamei este o virtute şi a aşezat mama înaintea tatălui datorită celor pe care le îndură pe perioada sarcinii, naşterii, alăptării şi a creşterii copiilor ei. Acest aspect este stabilit şi restabilit în Coran, în mai multe capitole, tocmai pentru a imprima această noţiune în mintea şi inima copilului, precum în versetele următoare:

Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: «Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!» (Luqman 31:14);

Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi. Mama sa l-a purtat cu dureri şi l-a născut cu dureri. Purtarea lui şi [până la] înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plină putere şi împlineşte patruzeci de ani, zice el: «Doamne, ajută-mă pe mine ca să-Ţi aduc mulţumire pentru binefacerea Ta, cu care Te-ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi să împlinesc o faptă bună care să-Ţi placă! Şi fă ca urmaşii mei să fie oameni buni [evlavioşi]! Eu mă întorc la Tine, căindu-mă, şi eu sunt dintre cei supuşi!» (Al-Ahqaf 46:15).

Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), întrebând: „Cine merită cel mai mult grija mea?” El a răspuns: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a întrebat (a patra oară): „Apoi cine?” Iar Profetul a răspuns: „Tatăl tău.” Hadisul este relatat de Abu Huraira şi consemnat de Bukhari şi Muslim – Al-Lu’lu’ wal-Mergean, (1652).

Al-Bazzar relatează că un bărbat făcea tawaf în jurul Kaabei, cărând-o în spate pe mama sa. Bărbatul l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Acum am reuşit să mă achit în faţa ei?” Profetul a spus: „Nu, nici măcar pentru unul dintre suspinele ei (adică unul dintre suspinele trudei, ale naşterii sale şi aşa mai departe)”. Hadisul este consemnat de Al-Bazzar (1872). A fi bun cu ea înseamnă să o tratezi bine, să o respecţi, să te umileşti în faţa ei, să o asculţi pe ea cât timp aceasta nu contravine supunerii faţă de Allah, să încerci să o mulţumeşti şi să o bucuri în toate privinţele. Chiar şi în război, dacă este opţional, el trebuie să aibă permisiunea ei, pentru a fi bun cu ea chiar dacă se află angajat într-un tip de jihad.

Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „O, Trimis al lui Allah, vreau să lupt şi aş dori sfatul tău.” El l-a întrebat: „Ai mamă?” Omul a spus: „Da.” Apoi el i-a spus: „Nu o părăsi, deoarece Paradisul se află sub picioarele ei.” (Hadis relatat de Muaawiya Ibn Jammah şi consemnat de Al-Nisaai – 6/11, Ibn Majah – 1/278 şi Al-Hakim. Este îmbunătăţit şi aprobat de Al-Dhahaby – 4/151.)
Înainte de Islam, unele reglementări religioase au neglijat drepturile mamei, făcându-le nesemnificative. Odată cu venirea Islamului a devenit recomandat să ai grijă de unchii şi mătuşile din partea tatălui şi a mamei. Un bărbat s-a apropiat de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „Am comis o ofensă; pot să plătesc pentru ea?” El a întrebat: „Ai mamă?” Bărbatul a spus: „Nu.” Apoi el a întrebat: „Ai o mătuşă din partea mamei?” Omul a răspuns: „Da.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Fii bun cu ea!” Hadisul este relatat de Omar şi consemnat de Tirmizi în Relaţii şi virtuţi (1905), de Ibn Hibban Charity (El-Ehsan) (435) şi Al-Hakim care l-a perfecţionat în termenii celor doi, şeicul fiind de acord Al-Dhahaby, 4/155.
Ne uimește faptul că Islamul ne porunceşte să fim buni cu mama, deşi aceasta nu este credincioasă? Asma’a bint Abu Bakr l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de relaţia sa cu mama ei necredincioasă care a venit la ea. El a spus: „Da, să ai o relaţie bună cu mama ta.” Hadisul este relatat de Asma’a şi consemnat în Al-Lu’lu’ wal-Mergean (587).

 

 

sursa: Editura Femeia Musulmană, Bucuresti, 2010

Source Link

Views: 8

De ce erau musulmanele puternice?

De ce erau musulmanele puternice?   Trebuie subliniat că nivelul înalt al activităților politice și sociale realizate de către femei în perioada islamică timpurie nu ar fi putut fi dobândite fără îndeplinirea a trei factori importanți și corelați: primul, recunoașterea abilității politice sau a competenței femeilor. Cum am văzut mai înainte, femeile erau considerate cetățeni […]

De ce erau musulmanele puternice?

 

Trebuie subliniat că nivelul înalt al activităților politice și sociale realizate de către femei în perioada islamică timpurie nu ar fi putut fi dobândite fără îndeplinirea a trei factori importanți și corelați: primul, recunoașterea abilității politice sau a competenței femeilor. Cum am văzut mai înainte, femeile erau considerate cetățeni cu drepturi depline, apte de a participa la toate activitățile politice (incluzând bay’a, șura, acordarea de azil, participarea la lupte și deținerea de poziții însemnate) și într-adevăr li se permiteau aceste lucruri; al doilea, această recunoaștere sau confirmare a luat avânt când femeile au devenit conștiente politic sau conștiente de responsabilitățile lor în societate. O conștiință pe care Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a angajat să o înalțe și să o promoveze printre toate femeile.

Acest lucru s-a întâmplat prin învățarea femeilor să studieze și prin încurajarea lor de a participa la adunările publice (în mod special la cele două sărbători, care adesea aveau loc în moschei) chiar și când ele erau în perioada menstruației, aceasta fiind o dovadă că în pofida faptului că femeile în anumite momente erau scutite de la actele de adorare zilnice obligatorii, faptul nu a dus la o diminuare în obligația lor de a participa la adunările anuale publice.

Din contră, ele erau indemnate să participe la sărbători și la Rugăciunea de vineri (Juma), care erau considerate ca întâlniri politice generale, în timpul cărora chestiuni importante, care priveau întreaga națiune, erau discutate și dezbătute. Acest fapt a oferit un nivel minim de conștiință politică și socială necesară pentru majoritatea dintre ele, mai ales celor care din cauza responsabilităților casnice nu puteau participa la Rugăciunea de vineri. Pentru a obține un beneficiu maxim pentru ele, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obișnuia să le sfătuiască și să le călăuzească, în mod special atunci când a auzit că ele nu au putut să îl audă bine în timpul unei predici de Eid.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a susținut acele femei cu aptitudini speciale și un grad înalt de conștiință și ale căror circumstanțe le permiteau să participe la rugăciunile în grup periodice. De fapt, el le-a spus bărbaților (soților sau rudelor lor) să nu le împiedice de la a participa la rugăciunile de seară (maghrib) și noapte (isha), în timpul cărora se recita și explica Nobilul Coran. Asemenea ședințe au format bazele pentru educația lor religioasă, precum și conștiința lor politică și socială. În plus, pentru a le îndeplini nevoile intelectuale, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a ales o zi specială pentru acest grup de femei și obișnuia să le învețe principiile Islamului și alte chestiuni legate de religie.

De ce erau musulmanele puternice?

 

Aceasta a rezultat în înălțarea conștiinței de sine a femeilor musulmane și le-a mărit înțelegerea responsabilității lor în societate, ducând în final la o participare publică mai sporită; și al treilea, participarea politică ridicată a femeilor, care era condiționată de aptitudinile lor și nivelul lor de conștiință de sine a fost practicată într-un mediu social favorabil, care a stimulat-o și i-a dat avânt.

Acest mediu de susținere a fost rezultatul eforturilor concrete ale Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) pentru eradicarea oricăror practici sau obiceiuri, care ar fi împiedicat sau s-ar fi împotrivit progresului către o angajare mai largă a femeilor în societate. Prin urmare, el a împins înainte procesul de schimbare socială și s-a asigurat că societatea va accepta și va considera activitatea femeilor în sfera politică ca un bun și o contribuție valoroasă la o societate sănătoasă.

images De ce erau musulmanele puternice?Acest lucru a fost realizat: prima dată, prin dispozițiile coranice și reglementările hadisurilor, amândouă încurajând femeile să fie energice și creative, pe când în același timp, îndemna bărbații să le ajute să își ducă la îndeplinire rolurile ca membre active și egale ale societății; în al doilea rând, prin exemplul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) de a se purta cu familia sa, în particular, și cu femeile companioane în general. El le-a încurajat constant să ia parte la toate aspectele vieții: sociale, politice, economice și religioase. Acest sprijin a avut ecou atunci când femeile, în special femeile medinite, și-au dovedit interesul și dorința de a participa la toate activitățile, creând astfel un model de urmat pentru alte femei. Prin acest fapt, ele au inițiat o cale pentru o schimbare socială radicală, care a permis mai mult spațiu și o mai mare mobilitate pentru femei în societate.

Textul de mai sus reprezinta un fragment din cartea Femeia musulmana, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010.

Source Link

Views: 3