Tag: femei

Femeia musulmană – membră a societății

 

Yusuf Al-Qardawi

Anumiţi oameni influenţi, care sunt ghidaţi de interese personale, au propagat ideea că Islamul a forţat femeia să fie închisă în casă şi să nu iasă decât când e deja moartă. Oare acel verdict are vreo bază adevărată în Coran sau în Sunnah (tradiţiile profetice) sau în istoria femeilor musulmane din primele trei generaţii de după Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care sunt dintre cele mai bune femei? Cu siguranţă nu.
Coranul îi face pe bărbat şi pe femeie parteneri pentru a suporta cele mai grele responsabilităţi ale vieţii islamice şi anume responsabilitatea de a participa la ceea ce este corect şi de a interzice răul. Allah Atotputernicul spune:

Drept-credincioşii şi drept-credincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic [şi] Înţelept (‘Aziz, Hakim). (At-Tawbah 9:71).

Un exemplu al aplicării acestui principiu: s-a întâmplat odată să fie o femeie în moschee care nu era de acord într-o anumită privinţă cu califul ‘Omar Al-Faruq (Faruq – Cel care distinge adevărul de minciună, adică ‘Omar Ibn Al-Khattab), în timp ce acesta se adresa enoriaşilor. El i-a acceptat părerea şi a renunţat la a lui, spunând deschis: „O femeie are dreptate şi ‘Omar a greşit.” (Menţionat de Ibn Kathir în Tafsir-ul său).
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Căutarea cunoaşterii este obligatorie pentru fiecare musulman.” Hadisul este relatat de Anas şi consemnat de Ibn Majah, partea întâi, (224), corectat de Al-Seyuti în vremurile vechi şi de Al-Albany în vremurile moderne.
Înţelepţii musulmani au fost de acord că şi femeia musulmană este inclusă în hadis; ea este obligată să ştie ceea ce îi corectează principiile, îi sporeşte credinţa şi îi controlează manierele conform moralităţii Islamului etc. Ea este obligată să cunoască învăţăturile lui Allah despre ceea ce este permis, interzis, despre drepturile şi îndatoririle sale. Ea poate ajunge la cel mai înalt grad de cunoaştere pentru a dobândi gradul ijtihad-ului (judecarea independentă asupra chestiunilor religioase).muslim20family Femeia musulmană - membră a societății
Soţul ei nu are dreptul de a o împiedica să caute cunoaşterea, iar ea este obligată să se angajeze în acest proces, dacă el nu poate să o înveţe sau nu face aceasta cum trebuie. Soţiile companionilor Profetului obişnuiau să meargă la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să îl întrebe despre problemele care le intrigau. Ele nu erau împiedicate de timiditate sau ruşine atunci când era vorba de a-şi cunoaşte bine religia.
Rugăciunea în grup nu este obligatorie pentru femeie, aşa cum este obligatorie pentru bărbat. Rugăciunea ei de acasă poate fi mai bună pentru mediul şi chemarea sa. Totuşi, soţul ei nu îi poate interzice să meargă, dacă îşi doreşte, la rugăciunea în grup într-o moschee. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu interziceţi femeilor lui Allah să meargă la moscheile Lui!”. Hadisul este relatat de Ibn Omar şi consemnat de imam Muslim 1/327, (442).
O femeie poate ieşi din casă în interesul ei, al soţului sau al copiilor ei, aşa cum făcea Asma’a bint Abu Bakr That Al-Nitaqain / Cea cu două centuri. Ea a spus: „Obişnuiam să car sâmburi de curmale pe cap de pe pământul lui Al-Zubeir (pământul soţului meu), când trăiam în Medina, şi se afla la două treimi de leghe de Medina.”
O femeie putea să însoţească armata pentru a le oferi soldaţilor primul ajutor şi a face treburi potrivite naturii şi abilităţilor ei. Imamii Ahmad şi Bukhari au consemnat un hadis relatat de Al-Rubayyi’ bint Muaa, o femeie dintre ansari, care suna în felul următor: „Am mers la luptă cu Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), le-am oferit apă bărbaţilor, i-am îngrijit şi i-am dus pe cei ucişi şi răniţi la Medina”. (Hadis consemnat de Ahmed, 6/358).
Similar, imamii Ahmed şi Muslim au consemnat un hadis relatat de Umm ‘Atiyya: „Am mers la luptă cu Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de şapte ori, i-am urmat în expediţii, le-am pregătit mâncarea, i-am tratat pe cei răniţi şi i-am ajutat pe cei bolnavi.” (Hadis consemnat de Ahmed, 6/407 şi Muslim, 1812).
Aceasta este munca femeii, conformă abilităţilor ei naturale, dar să mânuiască o armă şi să lupte sau să conducă o armată nu face parte din treaba sa, decât dacă este o nevoie specială; atunci ea ar putea să participe alături de bărbaţi în războiul împotriva duşmanilor, cât de mult îi stă în putere. În ziua Hunain-ului, Umm Salim a luat un pumnal şi, când soţul ei a întrebat-o ce motiv a avut, ea a spus: „L-am luat ca, în cazul în care oricare dintre politeişti ar veni la mine să mă atace, să îl înjunghii.” (Hadis consemnat de Muslim, 1809).
Umm ‘Imarah, o femeie dintre ansari, a luptat atât de bine în bătălia de la Uhud, încât Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a lăudat-o; astfel, ea a asistat la războaiele care au urmat până când Musaylimah Al-Khadhab / Mincinosul a fost ucis. Ea s-a întors cu zece răni.
Dacă în anumite timpuri femeile erau private de cunoaştere, condamnate la o viaţă desfăşurată doar în casă, ca şi cum ar fi fost piese de mobilă, dacă nu erau învăţate de către soţi şi nu le era dată şansa de a învăţa (le era interzis chiar să meargă la moschee), dacă o asemenea viziune era răspândită, atunci ea este consecinţa ignoranţei, a exagerării şi devierii de la călăuzirea Islamului. Ea reprezintă o exagerare a stricteţii, interzisă de Allah. Islamul nu este responsabil pentru aceste obiceiuri absurde din trecut; de asemenea, nu este responsabil pentru alte convenţii exagerate create în prezent. Natura Islamului reprezintă echilibrul în orice aspect legiferat şi sugerat cu privire la reguli şi conduite morale. Islamul nu admite un lucru pentru a interzice altul, nici nu exagerează în privinţa unui lucru pe seama altuia. Nu exagerează în dăruirea drepturilor şi nici în atribuirea îndatoririlor.
Referindu-ne tot la acest aspect, nu a fost intenţia Islamului de a răsfăţa femeia pe cheltuiala bărbatului, nici de a satisface capriciile femeii sau de a-i diminua chemarea şi leza demnitatea. Vedem că punctul de vedere al Islamului în legătură cu femeia este ilustrat astfel:
Îi protejează, cum am menţionat deja, natura şi feminitatea, aşa cum a fost creată de Allah, o ţine departe de „lupii” care vor să o devoreze şi o ţine departe de lăcomia celor ce vor să îi exploateze feminitatea ca pe un obiect comercial şi pentru un profit clandestin;
Îi respectă rolul superior pentru care a fost înzestrată cu intuiţie, fiind aleasă de Creatorul ei care i-a oferit mai multă compasiune, afecţiune, sensibilitate şi receptivitate decât bărbatului, toate acestea pentru a-şi îndeplini vocaţia plină de compasiune de a fi mamă, ce reprezintă cea mai importantă „industrie” în lume, „industria generaţiilor viitoare”.
Islamul consideră căminul un mare regat pentru femeie. Ea este stăpâna, capul şi coloana lui. Este soţia bărbatului, partenera, o sursă de alinare a singurătăţii şi mama copiilor lor. Islamul consideră munca femeii de a se îngriji de casă, de a avea grijă de nevoile bărbatului şi de a-şi creşte copiii bine un act de adorare (‘ibaadah) şi un efort depus de dragul lui Allah (jihad). De aceea Islamul se împotriveşte oricărei metode sau oricărui sistem care nu îi permite să îşi îndeplinească sarcinile în cel mai bun mod, ori care îi distruge căminul.

Islamul vrea să formeze familii fericite pentru a constitui apoi baza unei societăţi fericite. Familiile fericite se întemeiază pe încredere şi nu pe îndoieli şi suspiciuni. Familia a cărei continuitate se bazează pe un cuplu în care există suspiciuni şi temeri este o familie aflată la marginea unei prăpăstii şi pentru care viaţa este un iad insuportabil.
Islamul îi permite femeii să lucreze în afara căminului, la un serviciu adecvat naturii, preocupărilor şi capacităţii sale şi care nu îi afectează feminitatea. Munca ei este legală, având anumite limite şi condiţii, în special când ea sau familia ei are nevoie de acest serviciu sau când societatea însăşi are nevoie de munca ei în mod special. Nevoia de a munci nu este limitată doar la aspectul financiar. Poate fi şi o nevoie psihologică, precum cea a unei femei inteligente, cu studii, care nu este măritată, sau a unei femei măritate care nu are copii sau are mult timp liber şi doreşte să fie utilă comunităţii sale.

 

_______

femeiamusulmana.blogspot.comSource Link

Views: 5

Femeia și tradiția profetică

  Muhammad Ali Al-Hashimi   Femeile musulmane nu se limitează numai la cele cinci rugăciuni zilnice obligatorii; ele împlinesc de asemenea şi acele rugăciunii sunna pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – obişnuia să le facă în mod obişnuit şi fac cât mai multe rugăciuni opţionale (nafl), atâtea cât le permite […]

 

Muhammad Ali Al-Hashimi

 

sunrise-morning-mistFemeile musulmane nu se limitează numai la cele cinci rugăciuni zilnice obligatorii; ele împlinesc de asemenea şi acele rugăciunii sunna pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – obişnuia să le facă în mod obişnuit şi fac cât mai multe rugăciuni opţionale (nafl), atâtea cât le permite timpul şi puterea. Aceste rugăciuni includ şi rugăciunea opţională de dimineaţă (salat ad-duha), rugăciunile sunna care urmează după rugăciunea de seara (magreb) şi rugăciunile împlinite în timpul nopţii.

Rugăciunile opţionale îl aduc pe om mai aproape de Allah, prin ele acesta câştigă iubirea şi mulţumirea Sa şi îl fac unul  dintre robii Săi biruitori, supuşi şi drepţi. Nu există indiciu mai clar referitor la starea măreaţă obţinută de credinciosul care se apropie de Allah prin faptele împlinite în plus decât acest hadis qudsi (relatare sfântă): „Robul meu continuă să se apropie de Mine cu fapte împlinite în plus pentru ca Eu să îl iubesc. Când Eu îl iubesc, Eu sunt auzul lui cu care aude, vederea lui cu care vede, mâna lui cu care loveşte şi piciorul lui cu care merge. Şi  de Mi-ar cere (ceva), cu siguranţă I-l voi da şi de mi-ar cere adăpost, cu siguranţă I-l voi oferi.”

Datorită iubirii lui Allah pentru robul Său, acea persoană  va fi iubită de locuitorii cerului şi ai pământului, aşa cum se  spune într-o relatare făcută de Abu Huraira – Pacea fie asupra sa! –, în care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l  miluiască! – a zis: „Când Allah îl iubeşte pe unul dintre robii Săi, îl cheamă pe Gavriil (Jibril) şi spune: «Îl iubesc pe cutare;  iubeşte-l şi tu.» Atunci Gavriil îl va iubi şi va spune locuitorilor cerurilor: «Allah îl iubeşte pe cutare; iubiţi-l şi voi.» Şi astfel îl vor iubi şi locuitorii cerurilor (îngerii) şi el va fi cinstit pe pământ.

Dacă Allah nu-l iubeşte pe unul dintre robii Săi, îl cheamă pe Gavriil şi spune: «Nu-l iubesc pe cutare; nu-l iubi nici tu.» Atunci  Gavriil nu-l va iubi şi va spune locuitorilor cerurilor: «Allah nu-l  iubeşte pe cutare; nu-l iubiţi nici voi.» Atunci locuitorii cerurilor  nu-l vor iubi şi de asemenea el nu va fi iubit nici de locuitorii  pământului.”

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – obişnuia să se roage atât de mult pe timpul nopţii, încât picioarele i se umflau. A’işa – Pacea fie asupra sa! – l-a întrebat:  „De ce faci asta, Trimis al lui Allah, de vreme ce Allah ţi-a iertat toate păcatele din trecut şi pe cele ce vor să vină?” El a răspuns: „N-ar trebui oare să fiu un rob recunoscător?”

Zainab, soţia Profetului, obişnuia să împlinească rugăciuni opţionale (nafl) şi le prelungea foarte mult. Ea a legat o funie între două coloane (în moschee), pentru ca ori de câte ori se simţea obosită şi extenuată să se poată sprijini de ea şi să-şi  recapete energia. Trimisul lui Allah a intrat în moschee, a văzut  funia şi a întrebat: „Ce este aceasta?” Oamenii i-au spus:  „Aparţine lui Zainab; ea se roagă şi când se simte obosită se  sprijină de ea.” El a zis: „Dezlegaţi-o! Fiecare dintre voi să se roage atât cât are putere, iar dacă oboseşte, poate să se aşeze  (sau lăsaţi-l să se aşeze).”

O femeie din neamul Asad, al cărei nume era Al-Haula  bint Tuwait, obişnuia să se roage întreaga noapte şi să nu  doarmă deloc. Într-o zi a trecut pe la A’işa, când era şi Profetul  – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – acolo. A’işa i-a spus: „Ea este Al-Haula bint Tuwait. Se spune că nu doarme  niciodată în timpul nopţii.” Trimisul lui Allah – Allah să-l  binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Nu doarme niciodată  noaptea! Pe Allah, faceţi doar atât cât puteţi, căci Allah nu  oboseşte niciodată, în schimb voi, da.”

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a  încurajat pe bărbaţii şi femeile musulmane să înfăptuiască mai  multe fapte în plus (nafl), dar în acelaşi timp să păstreze un  echilibru în actele lor de slăvire şi să nu iubească exagerarea. El  a dorit ca musulmanul să aibă o personalitate echilibrată, pentru  ca slăvirea pe care o aduce să fie entuziastă, dar consecventă, şi să nu fie atât de împovărătoare încât oamenii să nu fie  capabili să o înfăptuiască. Ne-a învăţat de asemenea că fapta  cea mai iubită de Allah este aceea care este împlinită neîncetat,  chiar dacă este nesemnificativă, aşa cum se spune în hadis-ul  în care A’işa – Pacea fie asupra sa! – a spus: „Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: «Cea mai  iubită faptă de Allah este aceea care este împlinită neîncetat,  chiar dacă este nesemnificativă.» Dacă A’işa începea să facă  un lucru, ea rămânea credincioasă acestui lucru.”

Această atitudine de a păstra obiceiul de-a împlini fapte  bune nu se limita doar la A’işa; aceasta era atitudinea tuturor  membrilor familiei Profetului şi a celor care îi erau cei mai apropiaţi şi mai dragi lui. Vedem acest lucru în hadis-ul relatat  de Muslim de la A’işa: „Trimisul lui Allah avea un şervet pe care  îl folosea pentru a face un compartiment în care să se roage pe  timpul nopţii şi oamenii începeau să se roage cu el; obişnuia să  împartă şervetul pe timpul zilei. Oamenii s-au adunat în jurul lui într-o noapte. Atunci el a zis: «O, neam al meu, împliniţi numai fapte pe care le puteţi face, pentru că Allah nu oboseşte, pe  când voi veţi obosi. Cele mai iubite fapte de Allah sunt cele ce sunt împlinite neîncetat, chiar dacă sunt nesemnificative.» Şi în  familia lui Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l  miluiască! – exista obiceiul ca atunci când se împlinea o faptă,  să se împlinească neîncetat.”

 

sursa: islam.ro

 

Source Link

Views: 1

Cum se poartă hijabul? – 1

Cum se poartă hijabul? – 1 Muhammad Ali Al-Hashimi   Femeia musulmană poartă aşa cum se cuvine hijab-ul atunci când iese din casă. Hijab-ul este un veşmânt islamic specific ale cărui trăsături au fost clar definite în Coran şi „Tradiţia Profetică” (Sunna). Ea nu iese din casă şi nici nu se înfăţişează parfumată, machiată sau […]

Cum se poartă hijabul? – 1

Muhammad Ali Al-Hashimi

 

tumblr_m6t0h9SYwf1qk1ps5o5_1280Femeia musulmană poartă aşa cum se cuvine hijab-ul atunci când iese din casă. Hijab-ul este un veşmânt islamic specific ale cărui trăsături au fost clar definite în Coran şi „Tradiţia Profetică” (Sunna). Ea nu iese din casă şi nici nu se înfăţişează parfumată, machiată sau purtând alte podoabe înaintea bărbaţilor care nu sunt mahram, deoarece ştie că acest lucru este păcat, aşa cum se spune în Coran:

 

Şi spune dreptcredincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească ruşinea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor!89 Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi dreptcredincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!  [Coran 24:31]

 

Aşadar, femeia musulmană nu este una dintre acele femei îmbrăcate, dar totuşi goale, care trăiesc în societăţile care au deviat de la călăuzirea lui Allah. Ea se cutremură de teamă atunci când se gândeşte la imaginea îngrozitoare pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zugrăvit-o pentru acele femei ademenitoare, machiate şi împodobite care s-au abătut de la calea cea dreaptă: „Locuitorii Iadului se împart în două categorii: cei ce au o coadă asemănătoare cu a bovinelor şi cu ea lovesc oamenii; în cea de-a doua categorie intră femeile care sunt goale chiar dacă sunt îmbrăcate, se abat de la calea cea dreaptă şi îi seduc pe alţii cu părul lor. Aceste femei nu vor intra în Paradis şi nu vor simţi mireasma Paradisului, chiar dacă aceasta poate fi simţită de la mare distanţă.”

Femeia musulmană care a fost cu adevărat îndrumată de credinţa ei şi a primit o educaţie islamică fără cusur nu poartă hijab-ul doar pentru că este un obicei sau o tradiţie moştenită de la mama sau bunica ei, aşa cum unii bărbaţi sau femei (fără minte) încearcă să-l descrie, fără a avea însă nici cea mai mică dovadă sau logică. Femeia musulmană poartă hijab-ul datorită credinţei că acesta este o poruncă de la Allah, revelată pentru a o ocroti pe femeia musulmană, pentru a-i face caracterul distinct şi pentru a o ţine departe de desfrâu sau greşeală. Aşadar ea îl acceptă de bună voie şi cu puternică convingere, aşa cum femeile din neamul „emigranţilor” (muhajirin) şi al „ajutoarelor” (Ansar – cei din Medina) l-au acceptat în ziua în care Allah a revelat porunca Sa clară şi înţeleaptă.

Conform unei relatări de Bukhari, A’işa – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Fie ca Allah să aibă milă de femeile „emigrante” (muhajir). Când Allah a revelat: „şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor” [Coran 24:31], ele şi-au rupt veşmintele şi şi-au acoperit capetele şi feţele cu acestea.”

Conform unei alte relatări de Bukhari, A’işa – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Şi-au luat veşmintele şi le-au rupt la colţuri, apoi şi-au acoperit capetele şi feţele cu ele.”

Safiia bint Şaiba a zis: „Când ne aflam cu A’işa, am vorbit despre femeile din neamul Quraiş şi despre virtuţile lor. A’işa a zis: «Femeile din Quraiş sunt virtuoase, însă pe Allah nu am văzut niciodată pe cineva mai virtuos sau mai strict în aderarea la Cartea lui Allah decât femeile din Ansar. Când a fost revelată Sura An-Nur (capitolul 24 din Coran): „şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor”, bărbaţii au mers la ele şi le-au recitat cuvintele pe care Allah le-a revelat. Fiecare bărbat a recitat apoi soţiei, fiicei, surorii şi altor femei cu care era înrudit. Dintre acestea, fiecare femeie s-a ridicat, şi-a luat veşmântul şi s-a învelit cu el din credinţă în ceea ce Allah a revelat».”

Fie ca Allah să ai milă de „emigrante” şi de „ajutoare” (femeile din Muhajirin şi din Ansar): cât de puternică era credinţa lor şi cât de neprefăcut era islamul lor! Cât de minunată era supunerea lor în faţa adevărului când a fost revelat! Orice femeie care are credinţă adevărată în Allah şi în Trimisul Său nu poate decât să urmeze exemplul acestor femei  virtuoase; ea însăşi trebuie să poarte veşmântul specific islamului fără să o intereseze goliciunea şi desfrâul din preajma ei. Îmi aduc aminte de o tânără studentă care purta hijab-ul şi a cărei atitudine a fost nu mai puţin de admirat decât cea a femeilor din Muhajirin şi Ansar – Fie ca Allah să fie mulţumit de ele! Când o ziaristă care vizita Universitatea din Damasc a întrebat-o despre veşmântul islamic (hijab) pe care îl purta şi dacă nu cumva îi era prea cald, de vreme ce soarele verii dogorea foarte tare, ea a răspuns printr-un verset: „Focul Gheenei este mult mai dogoritor!” [Coran 9:81]

Fetele musulmane precum aceasta sunt cele care vor clădi cămine şi familii musulmane şi vor da naştere unor generaţii virtuoase care vor umple societatea cu elemente constructive şi nobile. Astăzi, slavă lui Allah, sunt multe astfel de fete.

 

 

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 12