ÎNNOPTAREA LA MUZDALIFAH

  1. Odată ajuns la Muzdalifah, pelerinul va face rugăciunea de apus (Maghrib/akșam) și rugăciunea de noapte (va face însă doar două ra’ka în loc de patru). Se va face chemarea la rugăciune (adhan) o singură dată, iar chemarea de începere a rugăciunii (iqamah) se va face la fiecare rugăciune în parte. Dacă din anumite […]

 

1. Odată ajuns la Muzdalifah, pelerinul va face rugăciunea de apus (Maghrib/akșam) și rugăciunea de noapte (va face însă doar două ra’ka în loc de patru). Se va face chemarea la rugăciune (adhan) o singură dată, iar chemarea de începere a rugăciunii (iqamah) se va face la fiecare rugăciune în parte. Dacă din anumite motive nu poate ajunge la Muzdalifah până la miezul nopții, pelerinul poate face oriunde altundeva rugăciunea.

2. Este bine să se meargă la culcare devreme pentru ca a doua zi să se poată efectua celelalte ritualuri ale pelerinajului.

3. Cei slăbiți, femeile și copiii pot părăsi Muzdalifah după miezul nopții și dispariția lunii.

4. Se face rugăciunea de dimineață devreme, după care, îndreptat spre Qiblah, pelerinul se roagă la Allah și continuă astfel până la ivirea zorilor.

5. După ce se ivesc zorii, pelerinul pleacă de la Muzdalifah, îndreptându-se spre Mina. În drum spre Mina se strâng șapte pietricele.

6. În drum spre Mina este bine ca pelerinul să spună talbia și, dacă poate, să meargă mai repede când ajunge în locul Mahsir (n.t. denumirea unei văi situată între Muzdalifah și Mina).

7. Poposirea la Arafat nu se termină decât a doua zi dimineața, după ce a răsărit soarele (în ziua în care se sacrifică animale – ziua Nahr).

8. Dacă soarele a răsărit în ziua Nahr, iar pelerinul nu s-a aflat la Arafat, el a pierdut pelerinajul, însă dacă a condiționat la intenție acest lucru, atunci pelerinajul e primit. Dacă nu a pus această condiție, atunci el face ’umrah (adică face tawaf, sa’i și își taie părul). În anul următor el trebuie să facă din nou pelerinajul.

_______

sursa: www.femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 5

Scurt istoric al Pietrei Negre

  Saad Al-Qahtani   Se relatează că, pe vremea când construia Ka’aba, profetul Avraam l-ar fi trimis pe fiul său, Ismail, să caute o piatră de mărimea celei existente acum. Acesta, după ce a căutat prin împrejurimi, a hotărât să se întoarcă. Pe drum l-a văzut însă pe îngerul Gavriil care aducea piatra aceasta. Într-o […]

Saad Al-Qahtani

Se relatează că, pe vremea când construia Ka’aba, profetul Avraam l-ar fi trimis pe fiul său, Ismail, să caute o piatră de mărimea celei existente acum. Acesta, după ce a căutat prin împrejurimi, a hotărât să se întoarcă. Pe drum l-a văzut însă pe îngerul Gavriil care aducea piatra aceasta. Într-o altă relatare se spune că Adam ar fi coborât cu ea din Rai în India, de unde mai apoi a cărat-o în locul revelat de Allah și a lăsat-o acolo pentru a-i fi semn lui Avraam.

Se spune că piatra ar fi fost albă la început, însă păcatele oamenilor ar fi înnegrit-o, de unde i se trage și numele. Profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! – a vorbit cu această piatră astfel: „Știu cu siguranță că ești o piatră care nici nu folosește, nici nu face rău.” Cu toate acestea însă, a sărutat-o. La rândul său, companionul  Profetului, Abu Bakr, a spus: „Ești o piatră ce nu face nici rău, nici bine și de nu l-aș fi văzut pe Profet că te-a sărutat nu te-aș fi sărutat nici eu.”

Scurt istoric al Ka’abei

Într-o relatare se spune că primul care a clădit-o și a pus primele pietre de temelie este îngerul Gavriil care a primit porunca de a ridica o casă de adorare pe pământ precum Beit-ul Ma’mur (Casa trainică) din cer.

Când a fost coborât primul om și primul profet, Adam, i s-a poruncit și acestuia să ridice Ka’aba pe vechile temelii. Mult mai apoi aceeași poruncă i-a fost dată și profetului Avraam.

De atunci până la apariția islamului au avut-o în custodie triburile: Amalika, Giurhun, Kussei și Quraiș. În toată această perioadă, de câte ori se întâmpla să cadă din diferite motive, era imediat reparată. Măreția, importanța și dragostea pe care o simțim pentru Ka’aba nu se aseamănă cu cea a acelora care se roagă la icoane, statuete sau idoli, deoarece musulmanii nu preamăresc stâlpii, pietrele sau lăcașul în sine, ci faptul că aceasta a fost construită de profeți în urma unei porunci divine și Însuși Allah a ales-o pentru ca oamenii să se îndrepte spre ea în timpul rugăciunilor.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Dar al-Nadwa și capitalul meccan

  Dan Michi   După spusele unor învățați, nomazii acelor timpuri au căutat Mecca pentru bunurile aduse aici din diferite locuri. Până la sfârșitul sec. al VI-lea meccanii au câștigat controlul întregului comerț din Peninsula Arabă și regiunile învecinate, cu toate că existau și alte centre comerciale regionale.1 Astfel, ei au obținut supremația în fața […]

 

Dan Michi

 

old caravanesDupă spusele unor învățați, nomazii acelor timpuri au căutat Mecca pentru bunurile aduse aici din diferite locuri. Până la sfârșitul sec. al VI-lea meccanii au câștigat controlul întregului comerț din Peninsula Arabă și regiunile învecinate, cu toate că existau și alte centre comerciale regionale.1 Astfel, ei au obținut supremația în fața târgului de la Ta’if, un alt important centru comercial și financiar.

În acea perioadă locuitorii Meccăi erau caracterizați printr-o anume naturalețe arabă în conduită, dar și în capacitatea de a asimila o cantitate apreciabilă de cunoștințe în urma contactelor cu ceilalți membri ai triburilor arabe, cu romanii, sasanizii și abisinienii, în special în materie comercială și de relații diplomatice.

Printre cei mai influenți meccani putem găsi oameni de afaceri cu fler speculativ, buni manipulatori ai creditului, în special al împrumuturilor cu dobândă, într-o permanentă căutare de afaceri profitabile oriunde în regiune. Activitățile financiare s-au extins nu doar în sânul meccanilor, ci deopotrivă la figurile reprezentative pentru triburile din afara orașului.

În Mecca s-a pus problema înființării unei instituții care să vegheze la aplicarea tratatelor sau înțelegerilor comerciale. Astfel, Senatul sau Consiliul Suprem (Dar al-Nadua), în ciuda autorității morale cu care era înzestrat, a fost implicat în chestiuni de planificare și îndrumare comercială a comunității, fiind și beneficiarul profiturilor obținute din expertizele făcute.

Dar al-Nadua era punctul de plecare pentru caravanele din Mecca. Toate taxele comerciale erau colectate prin intermediul unui birou deschis în acest scop. De asemenea, în magazinele meccane, pe lângă cărțile pentru contabili, se găseau atât instrumente pentru măsurarea și verificarea plăților în orice tip de tranzacție, cât și cântare pentru bunuri.

Monedele aflate în circulație pe piață nu erau numeroase, fiind completate cu metale prețioase, lingouri de aur și argint și praf de aur (tibr). În această situație, instrumentele de măsurare puteau să determine valoarea. În cazurile mai complexe sau delicate se putea apela la serviciile unui cantaragiu expert (uazzan).

Capitalul meccan se bucura de o viteză ridicată de circulație, oamenii de afaceri beneficiind de resurse nelimitate în activitățile de creditare. Agenții comerciali, asemenea marii majorități a populației, trăiau din credit sau împrumuturi, în acest timp practicându-se pe scară largă contractul tip mudaraba. Era vorba de un parteneriat în care se investea o anumită sumă (capital). Ca urmare a flexibilității acestei forme de asocieri, oricine putea să participe, inclusiv săracii, și să contribuie cu oricât, chiar și cu o jumătate de dinar (un nashsh), însă partea leului revenea unui grup restrâns de antreprenori.

 

 

1. În afară de Mecca, ‘Ukaz era un alt centru comercial situat între Mecca și al-Ta’if, care găzduia, deopotrivă, întâlniri de afaceri și științifice

 

 

sursa: economie-islamica.blogspot.com

Source Link

Views: 3